Redefinirea minerilor ca victime ale evenimentelor din 13-15 iunie

David SCHWARTZ
Publicat în Dilema Veche nr. 592 din 18-24 iunie 2015
Redefinirea minerilor ca victime ale evenimentelor din 13 15 iunie jpeg

: Capete înfierbîntate. 13-15 iunie 1990

subPămînt. Valea Jiului după 1989

Cercetarea despre evenimentele din iunie 1990 nu a pornit de la experienţe personale. Eu aveam doar patru ani la momentul respectiv, iar Mihaela Michailov, fiind din Ploieşti, are amintiri la fel de vagi şi de sumare. Ea a pornit mai degrabă din curiozitatea intelectuală de a afla cît mai multe despre unul dintre cele mai violente episoade din istoria post-socialistă a Bucureştiului. În timpul documentării, aveam să aflăm că lucrurile au fost, de fapt, chiar mai violente şi mai dure decît clişeul obişnuit despre „mineri care au bătut studenţii“: au fost atacate strict pe criterii etnice şi de clasă casele locuite de romi din centru şi cartierele sărace, locuite preponderent de romi (Ferentari, Rahova, Colentina); au fost reţinute abuziv, ţinute în condiţii insalubre, lovite, torturate şi violate peste 1000 de persoane în două unităţi militare de la marginea Bucureştiului. Toate aceste lucruri au avut prea puţin de-a face cu minerii – au fost opera poliţiştilor de sector, a armatei şi a agenţilor SRI, secondaţi uneori de grupuri de mineri. Mai mult, minerii au ajuns în Bucureşti pe data de 14 iunie, după ce avuseseră deja loc, pe data de 13, o serie de violenţe asupra protestatarilor din Piaţa Universităţii şi de la sediul televiziunii naţionale, violenţe operate aproape exclusiv de poliţie. Cu toate acestea, o parte din presa scrisă, care avea la momentul respectiv o audienţă şi un nivel de credibilitate remarcabile, a hipermediatizat conflictul din perspectiva clivajului mineri-studenţi şi a agresiunii minerilor – de unde şi termenul generic de „mineriadă“. Astfel, cu concursul unei părţi a elitei intelectuale anticomuniste, în discursul public şi în mentalul colectiv s-a încetăţenit ideea că violenţele din iunie 1990 au fost în primul rînd, dacă nu exclusiv, opera „minerilor“, fiind eventual expresia brutală a înapoierii minerilor şi, prin extensie, a clasei muncitoare în general. Acest discurs nu este desigur inocent sau întîmplător, ci a deschis calea discursului neoliberal de astăzi despre privatizarea tuturor resurselor, desfiinţarea statului social, blamarea săracilor pentru că sînt săraci etc. 

Retroactiv, mi se pare evident faptul că noi, la rîndul nostru, eram influenţaţi profund de clişeele despre evenimente din experienţa noastră familială şi educaţională. Astfel că am început cercetarea cu interviuri cu persoane bătute şi arestate şi cu lectura lucrărilor istorice scrise din perspectivă anticomunistă („Raport asupra evenimentelor din 13-15 iunie 1990“, GDS şi APADOR-CH, 1990; Mihnea Berindei, Ariadna Combes, Anne Planche,

, Humanitas, Bucureşti, 2010). Chiar la douăzeci de ani distanţă, resentimentele unor persoane agresate rămîneau foarte puternice: „Trebuie împuşcaţi, împuşcaţi fără milă! Ce eşti tu, miner? Poc!“. De asemenea, unii intelectuali publici afirmau poziţii destul de rizibile: în cadrul unui interviu personal, un membru al GDS ne-a arătat un furtun pe care cei de la GDS îl păstrează din iunie 1990, cînd l-ar fi „confiscat“ de la un miner: „Acesta este, cum spuneau latinii,

, trofeul nostru pe care l-am luat de la mineri şi acum l-am adus să vi-l arăt!“. 

Astfel, deşi teoretic porniţi la drum fără prejudecăţi şi idei preconcepute despre desfăşurarea evenimentelor, o serie de clişee ne fuseseră deja induse din primele luni ale documentării. Cînd, împreună cu operatoarea Cinty Ionescu, am ajuns pentru prima dată în Valea Jiului (avertizaţi în prealabil de părinţi şi bunici să „avem grijă“), am descoperit o lume cu totul diferită de cea prezentată în discursul public-intelectual-artistic bucureştean. 

Prima observaţie importantă este sentimentul ambivalent al localnicilor faţă de o echipă de cercetare din Bucureşti: pe de-o parte oamenii ar vrea să fie cît mai politicoşi, cît mai amabili, tocmai pentru a schimba imaginea-clişeu care funcţionează despre Valea Jiului; pe de altă parte, cei mai mulţi sînt foarte reticenţi la a da interviuri sau a vorbi public despre „mineriadă“, atît pentru că este un episod de care celor mai mulţi le este ruşine, cît, mai ales, pentru că se tem de felul în care le pot fi răstălmăcite spusele. În contextul în care numeroşi jurnalişti sau artişti (Lucian Pintilie încă mai este blamat de unii localnici pentru prezentarea grotescă a minerilor în filmul

) au folosit materiale înregistrate în Valea Jiului pentru a sublinia şi reitera aceleaşi clişee despre înapoierea şi degradarea morală a locuitorilor, teama oamenilor este pe deplin justificată. 

La această primă vizită au fost demontate cele mai importante clişee: am înţeles că, de fapt, un număr foarte mic dintre mineri au participat la mineriade (din totalul de 45 de mii de mineri angajaţi la momentul respectiv nu au venit în Bucureşti mai mult de cîteva mii). Am înţeles, de asemenea, că cvasi-totalitatea celor care au participat nu mai lucrau ca mineri la momentul cercetării noastre (pensionarea în minerit se face la 45 de ani, după douăzeci de ani de activitate). Mulţi dintre ei plecaseră de la mine în urma disponibilizărilor din 1997, majoritatea întorcîndu-se în localităţile natale. 

Cel mai important interviu pe care l-am făcut în perioada respectivă a fost cu un miner momîrlan din Straja, care lucrase douăzeci de ani ca miner-salvator şi care a participat activ, ca „şef de brigadă“, la evenimentele din 1990. Perspectiva lui rezumă părerea retroactivă a multor locuitori: 

„Eu din prima clipă cînd am ajuns acolo (la Bucureşti,

), mi-am dat seama că e vorba de o mare tîmpenie! (…) Dar cine a organizat toată treaba asta (venirea minerilor,

) avea gîndire bună! Ei ştiau cum să lucreze cu masele de muncitori, şi mai ales cu noi, cu minerii. Ne mîna uite-aşa cum chem eu oile, aşa se jucau ei cu noi. (…) Eu am fost aşa, cum s-ar spune, prins de val.“ 

Aceste fraze rezumă situaţia celor mai mulţi dintre mineri – luaţi de la lucru, păcăliţi că merg să lupte pentru drepturile lor, îmbătaţi pe drum, convinşi că studenţii, romii şi elitele de dreapta din Bucureşti sînt personificarea „duşmanului“: 

„Ne spuneau că Raţiu şi Cåmpeanu vor să dea afară tot ce-i român din ţară şi să vîndă ţara străinilor. (…) Eu abia acum înţeleg că şi studenţii aceia, aşa cum noi eram mulţumiţi cînd ne căpătam pîinea, ei erau mulţumiţi că îşi căpătaseră libertatea. Dar a trebuit să treacă mult timp ca să înţeleg şi eu, şi poate şi alţii, lucrurile astea. La diferenţa asta de mentalitate între noi şi acei tineri cred că s-a produs toată problema!“ 

În doar cîteva fraze, minerul respectiv arăta mai multă înţelegere a perspectivei „celuilalt“ şi un spirit mai conciliant decît majoritatea discursurilor intelectualilor de la Bucureşti. Şi tot el a rezumat concluzia ce ne va ghida spre continuarea documentării în direcţia explorării istoriei recente din perspectiva Văii Jiului – concluzia că cei care ar fi trebuit să „apere ţara“, „conducerea ţării, în termeni bătrîneşti“, au vîndut, de fapt, resursele şi bunurile, au organizat privatizarea şi distrugerea industriei şi i-au trădat pe cei pe care pretindeau că îi apără: „Dar eu văd că au trecut douăzeci de ani, şi mă vait că mai trăim douăzeci, şi noi mergem din rău în mai rău! Noi nu putem spune că avem vreun progres de bine!“. 

În discursul public bucureştean post-1990 a apărut un soi de concurs al victimizării post-mineriadă. Intelectualii publici şi oamenii politici care au avut ghinionul să fie în Bucureşti la momentul respectiv (Ion Raţiu, Gabriel Liiceanu etc.) accentuau descrierea ororilor prin care au trecut. Cei care nu fuseseră de faţă plusau prin reducerea evenimentelor la o luptă între elitele „educate“ şi „occidentale“ şi masele „abrutizate“ şi „rămase în comunism“ (un exemplu elocvent fiind celebrul pseudo-slogan „Noi muncim, nu gîndim“ despre care toată lumea „ştie“ că s-ar fi strigat în zilele respective, dar nimeni nu poate să certifice că l-ar fi auzit strigat de mineri). În acest concurs al victimizării, săracii, romii, lucrătoarele sexuale, studenţii, greviştii foamei care protestau în Piaţa Universităţii, violentaţi şi abuzaţi, au fost depăşiţi cu mult de elita intelectuală de dreapta, care a ocupat în mentalul colectiv rolul de victimă principală, dacă nu chiar singulară, a represiunii. 

Experienţa noastră începută cu prima perioadă de cercetare în Valea Jiului – a unei zone întregi abandonate atît de către stat, cît şi de către investitorii privaţi, cu mine care se închid, oameni rămaşi fără loc de muncă, cărora li se degradează perpetuu stima de sine, în care singura salvare este plecarea la muncă în străinătate, cu toate dezbinările şi dezintegrările inerente ale relaţiilor de familie, experienţa aceasta directă aşadar, nemediată de studii, cărţi sau lucrări artistice, ne va convinge că, practic, cele mai importante (cel puţin numeric) victime ale aşa-numitei „mineriade“ au fost, de fapt, înşişi minerii şi ceilalţi locuitori ai comunităţilor minereşti şi ai Văii Jiului în special. 

David Schwartz este regizor. 

Foto: subPămînt

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Fericire jpg
Horoscop joi, 28 august. Racii sunt romantici, Berbecii au parte de conflicte, iar Scorpionii își fac planuri.
Horoscop joi, 28 august. Berbecii au parte de conflicte, Racii sunt romantici, iar Scorpionii își fac planuri.
34 de tone de droguri capturate in florida foto x homeland security png
Peste 30 de tone de droguri confiscate, descărcate într-un port din Florida. „Cea mai mare cantitate din istoria Gărzii de Coastă”
Zeci de tone de droguri confiscate în ultimele trei luni din Oceanele Atlantic şi Pacific au fost descărcate în Port Everglades, în Florida, a anunțat Garda de Coastă a Statelor Unite.
ministerul economiei facebook jpg
Ministerul Economiei oprește temporar înscrierile pentru șefia companiilor de stat, după recordul de candidaţi. Peste 2.000 de CV-uri depuse într-o săptămână
Ministerul Economiei a decis să suspende temporar înscrierile pentru funcțiile de conducere din companiile de stat, după ce, în mai puțin de o săptămână, a primit peste 2.000 de CV-uri.
Incendiu Dragonul Rosu, foto captura video jpg
Poluare majoră în Capitală după incendiul de la complexul „Dragonul Roșu”. Care este cel mai afectat cartier
Incendiul izbucnit marți seară la complexul „Dragonul Roșu” a dus la o poluare record în București. Miercuri dimineață, valorile din aer au fost chiar de patru ori peste limita admisă, iar locuitorii din cartierul Berceni au resimțit cel mai puternic fumul toxic.
Maia Sandu și Volodimir Zelenski Foto Volodimir Zelenski   Facebook jpg
Mesajul transmis de Zelenski pentru Republica Moldova de Ziua Independenței: „Doar împreună putem asigura securitate durabilă”
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a transmis miercuri, 27 august, un mesaj de felicitare și sprijin pentru Republica Moldova, cu ocazia Zilei Independenței.
politia locala monitorizand punctele de colectare a deseurilor foto facebook png
„Suntem cu ochii, dar și cu gura pe voi!”. Punctele de colectare selectivă din Sectorul 6, dotate cu camere video și difuzoare
Primăria Sectorului 6 al Capitalei a montat un sistem de monitorizare pentru cele 12 puncte de colectare selectivă pe șase fracții, dotate cu camere video și difuzoare.
nelu varga
Revoluția de toamnă la CFR Cluj. Ioan Varga a răbufnit: „Curăț clubul pe toate palierele. Îi dau afară”
Finanțatorul celor de la CFR Cluj anunță revoluție la vestiare, după umilința încasată în Conference League.
orez chinezesc jpg
Orez chinezesc
Orezul chinezesc este un preparat rapid și gustos.
Vladimir Putin și Donald Trump în Alaska FOTO AFP
Cum a exploatat Putin diplomația teatrală a lui Trump pentru a-și face jocul
Summitul de la Washington a dat peste cap calculele lui Vladimir Putin pentru o nouă Ialta sau un nou Munchen, dar președintele rus consideră că mai are un as în mânecă: un plan B prin care să tragă în continuare de timp, mizând pe faptul că îl poate face pe Donald Trump să aștepte.