Reconstrucţia unei instituţii

Dan CROITORU
Publicat în Dilema Veche nr. 159 din 23 Feb 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În anul 2005, odată cu schimbarea conducerii şi a strategiei sale, Institutul Cultural Român s-a angajat într-un pariu ambiţios: acela de a promova, în mod real, cultura română în străinătate, cu un puternic accent pe creaţia contemporană. Lucru deloc simplu, pentru că s-a luptat pe două fronturi: restructurare şi dezvoltarea instituţională, pe de o parte, concepere şi derularea programelor culturale, pe de alta. A fost demarată acţiunea de extindere a reţelei institutelor culturale româneşti din străinătate. Dacă în anul 2004 funcţionau 9 institute, în prezent s-a ajuns la un număr de 15 institute culturale româneşti (la Berlin, Budapesta, Istanbul, Lisabona, Londra, Madrid, New York, Paris, Praga, Roma, Stockholm, Tel-Aviv, Varşovia, Veneţia, Viena), dintre care 4 au fost inaugurate anul trecut (Varşovia, Londra, Stockholm şi Madrid), iar în primul trimestru al acestui an va fi deschis oficial Institutul Cultural Român din Lisabona. ICR şi-a propus deschiderea unor institute culturale româneşti la Kiev (cu o filială la Cernăuţi), Chişinău, Atena, Belgrad, Moscova şi Beijing. Tot în cursul anului 2007 va fi inaugurată, la Szeged, o filială a Institutului Cultural Român de la Budapesta, în contrapartidă cu deschiderea, anul trecut, a unei filiale a Centrului Cultural al Republicii Maghiare la Sfîntu Gheorghe. Echipele acestor institute au trebuit să-şi conceapă un program articulat, coerent, de prezentare a ofertei culturale româneşti, calibrat în funcţie de specificul fiecărui mediu cultural. Era important să se iasă din sediu, să se deschidă înspre public, să-i stîrnească interesul, să intre în contact cu artiştii locali, cu instituţiile locale, pentru a beneficia de mediatizarea acestora. Cum? Pentru că era nevoie de un mecanism articulat de atragere a proiectelor "de pe piaţă", în 2006 a fost lansat Programul CANTEMIR - Program de finanţare a proiectelor şi programelor realizate de operatori culturali şi de tineri creatori. Programului i-a fost alocat un buget de 900.000 lei, iar proiectele s-au înscris în domeniile: arte vizuale, teatru, dans, film, muzică, literatură şi patrimoniu. Reacţia pozitivă a actanţilor culturali (reflectată în numărul de proiecte depuse) a condus, în ciuda timpului extrem de scurt de la lansare, la impunerea programului pe piaţa culturală. Totul pentru export! Film. Probabil că în anul 2006 cea mai promovată artă a fost cinematografia. Am mers, cum era şi normal, pe creasta valului ("noului val") al generaţiei de cineaşti care a "explodat" în ultimii ani. Institutele culturale româneşti din străinătate au organizat zile ale filmului românesc la Budapesta, Varşovia, Stockholm, Veneţia, New York, Praga şi Viena. Mii de iubitori ai celei de-a şaptea arte au aplaudat, la scenă deschisă, filmele semnate de Cătălin Mitulescu, Cristi Puiu, Corneliu Porumboiu, Tudor Giurgiu, Ruxandra Zenide, Nae Caranfil, Florin Iepan, Alexandru Solomon şi alţii. Festivalul "Un cinema pentru Europa", organizat de Institutul Cultural Român din Varşovia, a fost cel mai amplu eveniment cultural românesc de pînă acum din Polonia. Proiecţiile au avut loc în cinematografe consacrate din şapte mari centre culturale ale Poloniei: Varşovia, Lódz´, Torun´, Wroclaw, Poznan´, Cracovia şi Gdan´sk. Cu ocazia participării româneşti la cea de-a 36-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Rotterdam, una dintre cele mai importante rampe de lansare a tinerilor cineaşti, revista festivalului a dedicat un amplu articol celor trei regizori români, prezenţi cu lungmetraje: Corneliu Porumboiu, Cătălin Mitulescu, Radu Muntean. Evident, toate aceste eforturi (care vor continua în anii ce vin) au drept scop pătrunderea filmelor româneşti pe reţelele de distribuţie din Occident. Muzică. Limbaj extrem de accesibil, muzica se regăseşte în foarte multe dintre programele ICR şi ale institutelor culturale româneşti din străinătate. În fiecare săptămînă, se organizează concerte sau recitaluri susţinute de diferiţi artişti, consacraţi sau tineri muzicieni, care abordează varii genuri, de la muzica clasică la jazz, etno-jazz, fusion etc. Nu mă pot opri să nu amintesc despre evenimentele integrate în programul România de lîngă tine, organizat de ICR şi MAE, în lunile noiembrie şi decembrie ale anului trecut. În mari săli din Europa au cîntat Radu Lupu, Ruxandra Donose, Mihaela Ursuleasa, Silvia Marcovici, Viniciu Moroianu, Laura Buruiană etc., acompaniaţi de Filarmonica "George Enescu", sub bagheta lui Cristian Mandeal, de Orchestra "Virtuozii din Bucureşti", dirijată de Horia Andreescu, de Orchestra Simfonică Cehă dirijată de Leos¡ Svárovsky´. O altă componentă a aceluiaşi program a constituit-o prezentarea unor interpreţi şi meşteri populari, precum şi a unei expoziţii cu obiceiuri româneşti de iarnă, la Tîrgul de Crăciun - Marché de Noël - de la Strasbourg. În fine, douăzeci şi patru de biserici şi catedrale din Europa au găzduit concerte ale unor ansambluri şi coruri româneşti, în cadrul programului România în Advent, care a cuprins concerte de muzică barocă, muzică românească de Crăciun, colinde şi cîntece bisericeşti. Teatru . Pe lîngă organizarea unor turnee în străinătate ale Teatrului "Bulandra" (la Tel-Aviv şi Budapesta), ale Teatrului "Nottara" (în Germania, cu un spectacol destinat comunităţii româneşti) ş.a., o mare atenţie a fost acordată tinerei (şi efervescentei) dramaturgii româneşti. Numele unor Ştefan Peca, Gianina Cărbunariu, Bogdan Georgescu, Vera Ion, Ana Mărgineanu, Ioana Moldovan, Cristian Panaite s-au auzit în Europa şi America, în cadrul unor spectacole, work-shop-uri, lecturi. Totul culminînd cu includerea piesei Kebab a Gianinei Cărbunariu, prezentată cu sprijinul ICR, la Festivalul Internaţional al Noii Dramaturgii F.I.N.D. 2006, sub formă de lectură scenică, în repertoriul pe 2007 al prestigiosului teatru berlinez, în regia lui Enrico Stolzenburg! Iar proiectul iniţiat de ICR New York şi intitulat Romania KISS ME! Six Short Plays from Romania’s New Wave (în ciuda celor care s-au simţit datori să-şi exhibe false pudibonderii!) a beneficiat de o cronică în The New York Times! Arte vizuale. Pictură, foto/video performance, arhitectură, sculptură, grafică. Pe scurt: Dan Perjovschi, Ion Alin Gheorghiu, Mihai Sîrbulescu, Devis Grebu, George Paul Mihail, Marin Gherasim, Lia Perjovschi, Mihaela Marin, Sorin Vasilescu, Ioan Augustin, Matei Bejenariu, Alexandra Croitoru, Irina Cios, Cristian Pogăcean, Emilian Cioc, Felix Lupu, Marcel Chirnoagă, Cela Neamţu, Claudia Lazăr, Mirela Roman, Marilena Preda Sînc, Teodor Graur. Artele spectacolului. Dan Puric, Mihai Mihalcea, Cosmin Manolescu, Răzvan Mazilu. Introducing Romania... i-am zis noi şi a fost, la Bruxelles, în decembrie 2006 şi ianuarie 2007, prima campanie de publicitate outdoor pe tema integrării României în Uniunea Europeană, care îşi propunea să anunţe publicului larg din capitala Belgiei apropiata accedere a României în spaţiul UE la 1 ianuarie 2007. S-a recurs, aşadar, la un mijloc de comunicare cu care publicul occidental este obişnuit. În acest scop, afişele de promovare a României au fost expuse în spaţii cu vizibilitate mare: pe autobuze şi tramvaie (250), în staţiile de metrou (50) şi în interiorul metroului (290). Literatură. ICR a iniţiat, pentru prima oară în România, două programe anuale de traducere a autorilor români în limbi străine. Programul de traduceri de autori români în limbi de circulaţie internaţională "20 de cărţi". În prima etapă, un juriu independent a selectat douăzeci de titluri, din care au fost apoi traduse fragmente reprezentative de 20-30 de pagini şi oferite editurilor de prestigiu din ţările-ţintă (Statele Unite, Franţa, Germania, Anglia, Italia, Spania). Strategia a funcţionat, iar primele cărţi au şi apărut: Cruciada copiilor de Florina Ilis la Editura Nymrod (Israel), în traducerea lui Yotam Reuveny, iar în decembrie 2006, Întîmplări în irealitatea imediată de Max Blecher, Editura Aletheia (Spania), în traducerea lui Joaquín Garrigós. În 2007 vor apărea încă 7 cărţi (semnate de Andrei Pleşu, Stelian Tănase, Lena Constante, Nicolae Steinhardt, Ion Mureşan, Mircea Cărtărescu, Răzvan Petrescu) la edituri din Statele Unite, Franţa, Spania, Austria. Programul de finanţare a editorilor străini pentru traducerea autorilor români - TPS. (Translation and Publication Support Programme) se adresează editorilor străini interesaţi în traducerea şi publicarea autorilor români. Programul funcţionează după modelul celor derulate de instituţii consacrate din lume. Prima sesiune a avut loc în luna mai 2006, cînd finanţările au fost acordate unui număr de 5 edituri din Cehia, Polonia şi Franţa. A doua sesiune din 2006 a confirmat faptul că ne aflăm pe drumul cel bun: nu mai puţin de 17 edituri din 10 ţări (Bulgaria, Cehia, Franţa, Italia, Portugalia, Rusia, Slovacia, Spania, SUA şi Ungaria) vor primi subvenţii pentru traducerea unor autori români (de la Constantin Noica şi Mihail Sebastian, la Ana Blandiana, Gabriela Adameşteanu, Dumitru Ţepeneag, Cătălin Avramescu), finanţările acordate însumînd circa 60.000 de euro). Totodată, derularea, în anul 2006, a programelor de promovare în străinătate a culturii române scrise a demonstrat că este absolut necesară existenţa unei structuri de contact între piaţa editorială din străinătate şi cea a cărţilor autorilor români sau a cărţilor despre cultura română. S-a luat astfel decizia înfiinţării unui Centru Naţional al Cărţii care va funcţiona astfel ca o verigă între editorii străini şi interesele culturale ale României. Anul 2007 . ICR va asigura prezenţa românească la festivaluri de anvergură consacrate, îmbrăţişînd cele mai variate forme de expresie artistică şi culturală ale muzicii, filmului sau teatrului. Şi, pour la bonne bouche, dacă vom primi sprijin din partea tuturor celor implicaţi, sperăm să vedem realizată, spre sfîrşitul anului, o mare expoziţie de artă românească, la Veneţia, menită să celebreze 100 de ani de cînd artiştii plastici români participă la Bienala de Artă de la Veneţia. Probleme. O legislaţie greoaie, kafkiană în multe cazuri - ignorînd complet condiţiile cu totul aparte pe care le suportă un produs cultural - afectează grav mersul firesc al lucrurilor. Astfel, nu se pot face plăţi în avans către parteneri, decît în urma primirii unei scrisori de garanţie bancară (ceea ce se traduce prin blocarea unei sume echivalente din conturile acestor parteneri - exemplu perfect de cerc vicios). Au fost ratate unele evenimente programate iniţial, întrucît ICR s-a văzut pus în incapacitatea achitării în avans a chiriei pentru spaţiile de desfăşurare. Apoi, operatorii culturali care aplică în cadrul Programului CANTEMIR sînt obligaţi, potrivit reglementărilor HG 264/2004, să avanseze din fonduri proprii sumele necesare derulării proiectelor, acestea urmînd să fie recuperate de la ICR pe bază de deconturi. Nu mai vorbesc de imposibilitatea suportării cheltuielilor de transport ale participanţilor străini în cadrul programelor ICR! Cireaşa de pe tort o reprezintă însă reglementările privind achiziţiile publice în străinătate, cuprinse în "celebra" OUG nr. 34/19 aprilie 2006, cu care se luptă instituţiile publice din România. Spre exemplu, în cazul institutelor culturale româneşti din străinătate, care au ajuns în prezent la o medie de peste 50 de evenimente culturale într-un an, operaţiunile de promovare şi publicitate fac obiectul prevederilor legii şi, sînt, de facto, blocate pînă la finalizarea cu succes a licitaţiilor, care trebuie lansate - atenţie! - din România!!! Evident, n-am acceptat mioritic aceste piedici legislative majore. Reprezentanţii ICR le-au semnalat în repetate rînduri, atît în intervenţii publice, cît şi pe cale oficială. Chiar zilele trecute a fost lansat un apel către toate instituţiile statului pentru remedierea acestei situaţii. Fără constituirea unui cadru legislativ adecvat, în acord cu statutul României de membru al Uniunii Europene, ne vom zbate la nesfîrşit în tentaculele unei mentalităţi pernicioase, incapabile să aprecieze dimensiunea şi resorturile faptului cultural.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.