Reconstrucţia

Publicat în Dilema Veche nr. 97 din 24 Noi 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Din momentul în care am aflat tema acestei dezbateri, ideea unei sistematizări a relaţiei afaceri-cultură m-a preocupat aproape zilnic. Nu reuşesc să construiesc un model relaţional suficient de interesant, dar nici măcar să înţeleg cum o societate ideală din toate punctele de vedere ar gestiona o astfel de minunată, dar aparent nefirească relaţie. Am reuşit doar să adun cîteva gînduri în ideea unui început teoretic şi să formulez cu justificări o propunere cu şanse de realizare în societatea românească. Dacă ar fi să caracterizăm legăturile existente între lumea afacerilor şi cultură, putem probabil răspunde mai întîi şcolăreşte: acestea sînt de două feluri. Primul tip este cel instituţional, de la afaceri spre cultură, indirect, prin bugetele naţionale sau locale. A doua cale, directă, mai flexibilă şi de multe ori ducînd la finalităţi mai valoroase decît în primul caz, este realizată prin relaţiile dintre instituţiile sau indivizii reprezentînd cele două părţi. Primul tip de legătură poate avea deseori puternice conotaţii politice. Relativa independenţă a celei de-a doua căi este un prim argument pentru a-i acorda mai multă atenţie. Aici dispar intermediarii şi se pot finaliza exact proiectele cu care cele două părţi cad de acord. În societăţile cu tradiţii financiare se întîmplă adesea ca reprezentanţi ai ambelor părţi să aibă serioase afinităţi şi chiar legături în partea cealaltă. Desigur că legislaţia îşi pune amprenta asupra ponderii acestei acţiuni dinspre afaceri spre cultură, deci şi în acest caz factorul politic poate fi influent. Pe de altă parte, istoria a dovedit că acest tip de implicare a părţii din societate, ce deţine valorile materiale, în susţinerea creaţiei culturale de orice natură, a lăsat valori probabil la fel de mari ca şi implicarea instituţională. Fără a face un exces de memorie asupra timpurilor antice sau ale Renaşterii italiene în cetăţile peninsulei, mă gîndesc imediat la geniul matematic al lui Euler ca mentor la Academia de Ştiinţe de la Sankt Petersburg, adus pe o poziţie fondată de Ecaterina I spre a dovedi Europei totala implicare a Imperiului Rus în modernizarea generată de mişcările iluministe. Îmi trec prin memorie originea premiului Nobel sau valorile de artă cuprinse într-unul dintre cele mai însemnate muzee ale lumii - Art Institute din Chicago, o fundaţie susţinută de aproape un secol de familii americane bogate. Premiile Institutului "Clay" din SUA, o fundaţie caritabilă cu fonduri imense îndreptate în întregime spre ştiinţă, vor fi oferite pentru rezolvarea oricăreia dintre cele şapte mari conjecturi ale matematicii (aşa-numitele "Millenium Problems"). Acestea valorează fiecare un milion de dolari. Lista poate continua, căci fiecare domeniu al culturii poate aduce multe alte exemple de acest fel. Ar fi minunat dacă în mediul financiar-economic autohton ar apărea un astfel de curent de implicare în cultură, ca totalitatea exprimărilor intelectuale ce aduc nou autentic, ideal sau material. Totul de fapt înseamnă oameni, oameni cu bani, laolaltă cu o legislaţie încurajatoare a fenomenului. Nu văd ca în viitorul apropiat aşa ceva să poată deveni realitate în România. Spaţiul nostru este incipient capitalist, cu forme adesea rapace de acumulări şi cu reprezentanţi pentru care ideea de cultură, dacă eventual depăşeşte nivelul muzicii cu conotaţii de mahala orientală, este la nivelul mecenatului de tip Surprize... De fapt, cu unele excepţii, celebrele clasamente ale averilor româneşti nu conţin numele unor persoane interesate măcar de un singur domeniu al culturii naţionale serioase, chiar dacă la concertele importante de la Ateneu e greu să mai găseşti un loc printre toaletele de mii de dolari. În fapt, nu văd nici pentru viitorul mai îndepărtat o funcţionare cît de cît normală a sprijinului financiar al culturii de către deţinătorii valorilor lichide. Există însă forme mai uşor de realizat şi care au avantajul că sînt deja cunoscute în istoria românească: multă vreme au constituit sursa principală de formare a unei elite culturale. Mulţi dintre intelectualii creatori ai celei de-a doua părţi a secolului al XIX-lea proveneau din familii simple, ţărani în majoritate, descoperiţi în copilărie cu aptitudini deosebite, de către învăţător sau preot. Familiile potentate cu proprietăţi în zonă au înţeles rolul de mecena şi i-au sprijinit financiar în studii, uneori şi în străinătate. Însuşi regimul comunist, distrugător în mare parte al culturii, poate avea parte de un semn de indulgenţă că în nebunia unor lozinci ieftine a produs intelectuali, uneori autentici, proveniţi din medii defavorizate. Lumea afacerilor româneşti poate fi sensibilizată spre a relua această tradiţie, spre a contribui la împrospătarea intelectualităţii româneşti şi, implicit, a culturii. Statistic, o sursă mare de potenţial intelectual de vîrf se pierde în sărăcia locurilor uitate şi în nevoile imediate de supravieţuire. Am sentimentul că o societate fără intelectuali la prima generaţie nu are şanse să creeze nou în cultură; sînt multe exemple în sprijinul acestei teze. Uneori mă hazardez spre o explicaţie de natură biologică: posibilitatea unor originale conexiuni neuronale apare îndeobşte în materiile cenuşii nealterate prin generaţii. Aşadar, stimaţi potentaţi financiari, vorbim mereu de reconstrucţie: e cel puţin la fel de important de a reconstrui valori umane excepţionale.

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.