Recesiunea

Emil STOICA
Publicat în Dilema Veche nr. 245 din 21 Oct 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- cum, de ce şi ce ne mai aşteaptă - Criza actuală a ieşit la suprafaţă în august 2007 cînd mai mulţi "ninja" (din engleză: "no income, no jobs and no assets" - adică persoane fără venituri, fără locuri de muncă şi fără alte active) nu au mai plătit ratele la creditele ipotecare "sub-prime" din Statele Unite - adică acele credite cu un risc ridicat de ne-rambursare. În condiţii obişnuite, faptul că o bancă îşi exercită dreptul la ipotecă nu este anormal. Problema a fost că aceste credite sub-prime au reprezentat, la jumătatea lui 2007, aproape un sfert din totalul creditelor ipotecare din Statele Unite. În august 2007 am văzut semnele, dar condiţiile au apărut cu mult timp înainte. În ’80 şi ’90 piaţa financiară s-a liberalizat atît în Statele Unite, cît şi în Marea Britanie, dar şi în multe alte state din întreaga lume, de la Islanda pînă în România. Această liberalizare a fost însoţită de reglementări şi controale publice neadecvate. Instituţiile financiare şi în primul rînd băncile de afaceri (printre care şi defuncta Lehman Brothers) au atras cei mai talentaţi specialişti în economie, informatică şi matematică. Aceştia au inovat finanţele şi au inventat şi rafinat o serie întreagă de produse financiare; produse şi inovaţii ce erau în cele din urmă reglementate de către autorităţi, însă doar la mult timp după apariţia lor, cînd deja apăruseră alte produse, alte inovaţii. Cu alte cuvinte, controlul statului nu a ţinut pasul cu inventivitatea oamenilor. Autorităţile americane au pus gaz pe foc. Astfel, pentru a evita o criză economică în anii 2001-2002, rata oficială a dobînzii a fost drastic redusă, creditele ipotecare au început să fie extrem de uşor acordate. Cum acţiunile la bursă tocmai căzuseră, investiţiile imobiliare păreau extrem de sigure. S-a creat astfel o bulă imobiliară. Băncile care acordau creditele le vindeau imediat mai departe, de exemplu, către bănci de afaceri precum Lehman Brothers; cei care le cumpărau le împachetau cum doreau, adică le vindeau la pachet cu credite bune. Iar astfel de pachete erau revîndute, iarăşi re-împachetate, despachetate şi iar vîndute. Nimeni nu mai ştia unde se află riscul. Iar atunci cînd aproape un sfert dintre creditele acordate într-o piaţă precum Statele Unite nu prea sînt recuperabile, casele intrînd în posesia băncilor, se creează pe piaţă o supra-ofertă de locuinţe. Supra-oferta generează căderea preţurilor, deci pierderi pentru cel care deţine ipoteca. Cum funcţionează băncile Ideea de bază a afacerii unei bănci este că se îndatorează pe termen scurt, de exemplu, atrăgînd sume din partea populaţiei sau din partea diferitelor firme. Aceste sume sînt date cu împrumut mai departe, însă pe termen lung. Datoriile unei bănci sînt foarte lichide, în timp ce activele unei bănci sînt pe termen lung, deci mai puţin lichide. Cum se poate menţine un astfel de model de afaceri? Răspunsul este simplu: deponenţii au încredere în bănci. Falimentul băncii de afaceri Lehman Brothers a arătat că depozitele la bănci nu sînt aşa de sigure, a apărut neîncrederea deponenţilor, băncile nu se mai împrumută între ele decît la costuri extrem de ridicate. Dacă deponenţii îşi retrag lichidităţile, pentru a acoperi aceste cereri de retragere, băncile sînt nevoite să-şi vîndă din active. Cum activele erau destinate a fi deţinute pe termen lung, valoarea de vînzare forţată este mai mică decît valoarea reală a acestui activ. Ca atare, băncile înregistrează pierderi. Un exemplu, pentru a fi mai clar despre ce vorbesc: în Marea Britanie există aproximativ 20 de milioane de locuinţe, cu un preţ mediu de 200.000 de lire sterline. Majoritatea acestor locuinţe sînt luate pe credit, iar bună parte dintre ele, la valoarea maximă a locuinţei. Teoretic, o scădere cu 10% a preţului locuinţelor se traduce printr-o pierdere de valoare de 400 de miliarde de lire. Cum, în cele din urmă, locuinţele sînt ipotecate în favoarea băncilor, pierderile potenţiale pentru bănci se ridică deci la 400 de miliarde de lire sterline. Această sumă reprezintă mai mult decît valoarea capitalurilor proprii ale tuturor băncilor britanice. Aşadar, viitorul băncilor ca model de afaceri a fost pus sub semnul întrebării, cu urmări extrem de grave asupra economiei reale. O încetare a activităţilor băncilor se traduce prin recesiune profundă: firmele nu se mai pot împrumuta, producţia scade, locurile de muncă dispar, consumul scade, veniturile statului din impozite scad. Asta înseamnă recesiune profundă. De ce au intervenit guvernele? Pentru a evita recesiunea profundă, firmele, familiile, economia în general au nevoie de finanţări din partea băncilor. Băncile au nevoie să recîştige încrederea deponenţilor. Deci au nevoie de lichiditate. Falimentul unei bănci importante într-o ţară are consecinţe grave asupra activităţilor băncilor peste tot în lume. Recesiunea economică nu se poate reduce doar la Statele Unite, ea va afecta întreaga lume. Din această cauză, acţiunile concertate ale guvernelor şi băncilor centrale sînt de aplaudat. Aceste instituţii au injectat bani în sistem, atît lichidităţi prin intermediul băncilor centrale, cît şi sume care permit băncilor să-şi menţină valoarea pînă vor recupera banii prinşi în active pe termen lung. La ce să ne aşteptăm Acţiunile financiare de salvare de sute de miliarde de dolari ale diferitelor guverne se vor traduce printr-un control mai accentuat al statului în lumea bancară. De exemplu, directorii Royal Bank of Scotland au fost nevoiţi să demisioneze după ce au cerut ajutorul Guvernului britanic, guvernul va controla banca, devenind practic acţionarul principal. De asemenea, se vor introduce reglementări extrem de stricte în privinţa activităţilor băncilor. Guvernele ştiu că pe termen lung băncile sînt mai bine gestionate în mod privat. De aceea, cred că se va trece la o re-privatizare, odată ce noile controale vor deveni funcţionale. Da, este adevărat că gestiunea privată a băncilor a produs acest dezastru. Însă acţiunile lor au adus şi dezvoltare: s-au lansat noi industrii, s-au construit milioane şi milioane de locuinţe, s-au obţinut profituri care au fost impozitate (în Marea Britanie sectorul financiar este al doilea contributor la buget, după industria energetică); s-au creat milioane şi milioane de locuri de muncă din China pînă în Estonia, ceea ce a adus creştere economică, creşterea economică a generat alte locuri de muncă, deci mai multe taxe, inclusiv mai multe taxe pe locuinţe şi tranzacţii imobiliare. Ne vom aştepta ca băncile să fie mai mici decît mamuţii de pînă în 2007. Este adevărat, în momentul de faţă are loc o consolidare. Însă una dintre problemele acestei crize este că băncile şi alte instituţii financiare (cum ar fi şi AIG - printre cei mai mari asiguratori din lume) sînt prea mari. Datoriile Barclays - o bancă britanică - sînt mai mari decît produsul intern brut al Marii Britanii; datoriile Fortis - o bancă din Benelux - sînt mai mari decît produsul intern brut al Belgiei. Ce se va întîmpla cu România Din fericire, România a scăpat deocamdată de pierderi în sistemul bancar. Acesta pare să funcţioneze normal. Parte din merit revine Băncii Naţionale care a învăţat lecţiile Bancorex şi Banca Agricolă şi a avut reglementări draconice în comparaţie cu alte ţări. În plus, rezerva de 26 de miliarde de euro a BNR trebuie să fie mai mult decît suficientă pentru a evita orice mică problemă din sistemul bancar românesc. Însă la nivelul economiei reale, nu are cum să scape. Recesiunea ce se întrevede în Europa de Vest şi în America nu are cum să nu ne afecteze: România exportă mai mult de 70% pe aceste pieţe. În plus, obţinerea de împrumuturi pentru dezvoltare va fi mult mai grea şi mai costisitoare. Ca atare, investiţii planificate se vor face mai tîrziu sau vor fi mai mici sau nu se vor face deloc. România se află într-o perioadă de creştere economică, însă această creştere spectaculoasă din ultimii ani se va tempera. Guvernul României, atît cel actual, cît mai ales cel viitor trebuie să înveţe din aceste lecţii. Trebuie să înveţe că atunci cînd economia creşte, este nevoie de un control al cheltuielilor bugetare şi, eventual, de excedent bugetar. Aceste rezerve pot fi folosite în momente mai grele, precum cel din această perioadă. Şi nu în ultimul rînd, cred că a devenit clar pentru toată lumea că nimeni nu poate fi izolat într-o criză financiară şi că este nevoie de măsuri comune la nivel internaţional. România a fost afectată şi ea, leul depreciindu-se mai repede decît s-a prevăzut, cursul de schimb leu/euro a atins în urmă cu trei săptămîni maximum din ultimii ani. Un curs care nu este constant aduce incertitudini şi deci costuri suplimentare firmelor şi familiilor. De aceea, prioritatea politică a viitorului guvern este să lucreze împreună cu Banca Naţională pentru adoptarea cît mai rapidă a monedei unice europene. Emil Stoica locuieşte la Londra şi este co-autor al unui blog (stoica.hotnews.ro) pe teme economice găzduit de www.hotnews.ro. După 10 ani lucraţi la Bucureşti, Milano şi Londra în audit financiar şi managementul riscului, din 2007 este responsabil financiar pentru Europa de Est al unei firme multinaţionale cotate la bursă.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
„Iuda“ care i-a trădat pe luptătorii anticomuniști, plătit regește. Povestea legendarului Ogoranu care nu a putut fi prins de Securitate timp de aproape trei decenii
Banda lui Ion Gavrilă Ogoranu, din care făceau parte unii din cei mai vestiți luptători anticomuniști, a fost anihilată după au fost infiltrați trădători. Informatorii Miliției și ai Securității primeau bani grei pentru informații despre partizani.
image
Joburile de rutină cresc riscul de declin cognitiv cu 66% și de demență cu 37%, potrivit unui studiu
Conform unui nou studiu, activitatea intensă a creierului la locul de muncă ar putea da roade nu numai în ceea ce privește avansarea în carieră, ci ar putea, de asemenea, să protejeze cogniția și să contribuie la prevenirea demenței pe măsură ce înaintezi în vârstă.
image
Rujeola a început să-i ucidă și pe părinții nevaccinați. Număr record de cazuri
În România avem epidemie de rujeolă, iar situația devine din ce în ce mai gravă: săptămâna trecută s-a înregistrat un record de îmbolnăviri.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.