Realizări şi virtualizări în Canada

Alexandru GURĂU
Publicat în Dilema Veche nr. 405 din 17-23 noiembrie 2011
Realizări şi virtualizări în Canada jpeg

Nu ştiu exact cînd şi de ce a început să-mi fie frică de cuvîntul „realizări“ şi de altele din aceeaşi familie. Poate mi s-a urat insistent, de vreun revelion, să am numai realizări în anul care avea să vină, cu variantele a) pe toate planurile sau b) depline, şi mi s-a părut că mi se cere prea mult. Sau poate pentru că am ajuns, conform socotelilor statistice, undeva pe la mijlocul vieţii, cînd omul începe să se uite în urmă şi să-şi cîntărească realizările, iar în cazul meu bilanţul nu e chiar consistent. Înclin să cred că această frică mi s-a declanşat într-o zi de vară din anul 2000, cînd m-a vizitat la Québec, unde locuiam de vreo trei ani, vărul meu de la New York, însoţit de o prietenă de-a lui care se stabilise în Canada de multă vreme. Veniseră în oraş numai pentru cîteva ore, aşa că au văzut ce se putea vedea în grabă – Castelul, Citadela, cîteva străzi din Oraşul Vechi – şi m-au refuzat cînd le-am propus să-şi încheie vizita cu un ceai la mine acasă, iar cînd mi-am repetat invitaţia, prietena vărului meu i-a spus: „Hai, că vrea să ne arate şi el (adică eu) ce a realizat“. Într-adevăr, una dintre primele mele impresii despre Canada, şi poate printre cele mai persistente, a fost că am ajuns într-un loc unde poţi să faci o mulţime de lucruri, fără să te loveşti de tot felul de obstacole. Eu nu-mi pusesem în gînd cine ştie ce înfăptuiri, venisem printr-un program de burse şi mă bucuram să văd Lumea Nouă. Cu totul alta e situaţia unui imigrant, care trebuie să acumuleze rapid realizări, semne ale reuşitei în măsură să-i confirme că hotărîrea de a pleca a fost cea bună. Dar chiar şi aşa, doar student-turist, eram mulţumit să constat cu cîtă uşurinţă reuşesc, de pildă, să-mi fac o asigurare de sănătate, să închiriez un apartament, să obţin un permis de bibliotecă valabil şi noaptea, să rezolv alte probleme mai mărunte sau mai importante, fără aşteptări îndelungi, incertitudini, încurcături sau accidente administrative, şi chiar să-mi fac planuri pe termen mai lung. Începuse chiar să-mi placă să fiu eficace şi eficient într-un mediu previzibil, era o senzaţie nouă şi reconfortantă, pentru că, desigur, România fusese şi pentru mine o culegere de probleme administrative adesea dificil de rezolvat. În discuţiile cu prietenii, lăudam Canada pentru buna organizare şi pentru gradul înalt de încredere socială care fac, împreună, ca totul să meargă ca pe roate.

Treptat m-am obişnuit cu mersul ca pe roate, apoi ceva, greu de precizat, a început să mă nemulţumească. Parcă e prea multă organizare şi planificare aici, regimuri de pensie unde poţi să cotizezi imediat ce termini şcoala şi-ţi găseşti de lucru, ipoteci pe 25 de ani pentru casă, pe 10 ani pentru maşină, cerere pentru loc la grădiniţa „Les Petits Castors“ de făcut înainte de a întîlni pe cineva cu care să întrevezi eventual posibilitatea de a face un copil, asigurare de moarte „Tranquillité Obsèques“ ca să nu fii o povară pentru cei apropiaţi. Fuga asta în viitor nu înseamnă trăit într-o proiecţie? Desigur, nimeni nu e obligat să facă nimic din ce-am pomenit, desigur, aşa e peste tot, iar în România începe să fie din ce în ce mai la fel, dar parcă aveam mai multă priză la realitate... (e punctul unde renunţ să-mi mai lămuresc nemulţumirile).

Aşa se face că, dacă-mi pune cineva redutabila întrebare „Şi cum e în Canada?“, răspund, în funcţie de starea în care mă aflu, că e un loc unde poţi să faci uşor o mulţime de lucruri (cînd sînt pus pe fapte mari) sau că e un loc unde poţi să te irealizezi la fel de uşor organizîndu-ţi minuţios viitorul (cînd sînt abulic). Deşi îmi dau seama că e vorba doar de imagini nu cu mult mai consistente decît acea Canadă din copilărie, confecţionată din poveştile unchilor mei de la Toronto şi din cadourile pe care mi le aduceau – tricoul alb-albastru cu Maple Leafs, bomboanele din zahăr de arţar, pozele cu Niagara, vederile cu zgîrie-nori.

Întrebarea „Cum e în România?“ e la fel de redutabilă. Pentru că circulă şi aici, în Canada, mai multe Românii diferite, care uneori se amestecă sau intră în coliziune în nesfîrşitele discuţii despre aici/acolo, înainte/acum, noi/ei. Sînt, desigur, Româniile fiecăruia, alcătuite din oameni, locuri şi lucruri peste care s-au aşezat straturi-straturi de nostalgie. Există o Românie mizerabilistă a celor care nu mai vor să ştie nimic de-acasă. O alta infatuată, populată de oameni superiori canadienilor în materie de „cultură generală“, în general, dar şi în domenii specializate (de curînd, am auzit o poveste cu un informatician specialist în servere care susţinea că făcea virtualizare în România cînd ăştia de-aici nici nu ştiau ce-i aia). O alta festivă, Românie de 1 Decembrie, cu dansuri populare, expoziţii cu icoane pe sticlă, obiecte de artizanat, fotografii cu biserici de lemn din Maramureş, afişe cu mari români. Fiecare face pereche cu o altă Canadă. Discuţiile ajung să semene cu un slalom printre imagini, clişee, caricaturi, rectificări şi nuanţe, la capătul căruia am senzaţia frustrantă că nu mă mai pot apropia de România din realitate. Între România şi Canada se interpun atîtea realizări, irealizări şi virtualizări, încît, uneori, nu mai ştiu pe ce lume sînt.

Alexandru Gurău
este cercetător în ştiinţe politice la École Nationale d’administration publique, Québec. Îl găsiţi la http://www.caligraf.net.

Foto: Florin Lăzărescu

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

11172012 jpg
Costa Rica - Germania. Fosta campioană mondială din 2014 părăsește pentru a doua oară consecutiv competiția încă din faza grupelor
Multipla campioană mondială, Germania, părăsește pentru a doua oară consecutiv această competiție după triumful obținut în 2014.
1 horoscop zodia taur jpg jpeg
Două zodii de care trebuie să fugi cât poți. Cine sunt vampirii energetici care își epuizează semenii
Există două zodii de care trebuie să te ferești neapărat pentru că sunt vampiri energetici. Ei sunt oameni care te „storc” de energie și alături de care chiar și cea mai mică discuție poate fi epuizantă.
Fane Croația la Campionatul Mondial de fotbal din Qatar 2022 FOTO Profimedia (2) jpg
Spectacol al frumuseții în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial. Croatele au furat toate privirile FOTO
Croatele au făcut un adevărat spectacol în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial, la fiecare meci pe care naționala lor l-a disputat în faza grupelor, la turneul din acest an.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.