Răzbunarea lui Karl Marx
Huw Wheldon de la BBC mi-a povestit odată despre o serie de emisiuni făcute în copilăria radioului, cu subiectul: celebrităţile care trăiseră în exil la Londra. La un moment dat, fusese descoperit un foarte bătrîn pensionar care lucrase într-o cameră de lectură a Muzeului Britanic în epoca victoriană. Întrebat dacă-şi aduce aminte de un oarecare Karl Marx, bătrînul pensionar, cu respiraţia îngreunată de vîrstă, la început a privit în gol. Dar cînd i s-au oferit detalii despre cititorul odinioară asiduu (care lua mereu loc pe acelaşi scaun, prezent de la deschiderea la închiderea programului, mînca la bufetul muzeului, interesat mai ales în scrieri de economie politică), izvorul memoriei i-a ţîşnit: „Aa, domnul Marx, sigur că da. Mult ne mai dădea de lucru, cerea alte şi alte cărţi şi documente…“ Intervievatorul şi-a apropiat capul mai mult, cu nerăbdare, să-l audă pe martor, care a continuat: „Şi într-o zi, dintr-odată, a încetat să mai vină. Şi ştiţi ce e ciudat,
?“ O pauză adîncă. „
Iată unul dintre acei proletari pentru eliberarea conştiinţei cărora a depus Marx toate eforturile.
Pînă relativ recent, cu excepţia poate a unor insule în mediul academic, se manifesta tendinţa, chiar printre oamenii educaţi şi chiar în rîndul celor cu temperament radical, să pună volumele lui Marx pe raftul din biblioteca personală destinat teoriilor despre substanţa eterică. Este nevoie să consultăm astăzi, din nou,
sau celebrele atacuri împotriva lui Dühring şi Lasalle? Poate unii dintre noi au păstrat un pic de praf de puşcă, în cazul în care vremurile devin iar dialectice. Unul sau doi scriitori au prezis că relevanţa lui Marx va fi redescoperită: John Cassidy e probabil cel mai surprinzător – nimeni nu se aştepta, în toamna lui 1997, la un eseu al specialistului în economie de la
anunţînd că e posibil ca unul dintre coautorii
din 1848 să se dovedească următorul intelectual semnificativ în privinţa studiilor de piaţă. De atunci, James Ledbetter, un alt remarcabil ziarist economic, a scos o admirabilă ediţie Penguin a scrierilor jurnalistice ale lui Marx. Iar Francis Wheen, care a scris o notabilă biografie a lui Marx în 1999, a publicat de curînd o analiză a
, care se încheie cu opinia că Marx ar putea încă „să devină unul dintre cei mai influenţi gînditori ai secolului XXI“.
(Cristopher Hitchens, „The Revenge of Karl Marx“, aprilie 2009,
)
