Războiul luminilor

Publicat în Dilema Veche nr. 872 din 23 decembrie 2020 - 6 ianuarie 2021
Războiul luminilor jpeg

De prea mulți ani, Bucureștiul în perioada de Crăciun a devenit un soi de instituționalizarea a kitsch-ului – cartierele, sufocate de „tîrguri” improvizate într-un stil de mahala, cu tarafuri de lăutari, fum de mici și brizbizuri made in China, iar străzile, un soi de loc de joacă al unor edili prinși într-o febrilă întrecere pentru căutarea și expunerea cît mai cu fală a esenței prostului gust.

Acum trei ani, în 2017, centrul Capitalei se procopsise cu niște figurine gigantice cu iz de însemne patriotarde, reprezentînd ii, clopuri, ștergare și hore gigantice, toate asezonate bineînțeles cu cele trei culori ale steagului național. Să mergi într-o promenadă pe Bulevardul Magheru era ca și cum ai fi ispășit o pedeapsă cruntă, precum personajul Alex DeLarge din Portocala mecanică. Totuși, în ciuda criticilor și a ironiilor, a existat cel puțin un om încîntat de traumaticele zorzoane – primărița de atunci, Gabriela Firea, care a motivat, asumîndu-și oroarea, prin faptul că „se intra” în Anul Centenarului, iar cei 100 de ani de la Marea Unire trebuiau astfel marcați printr-un Crăciun tradițional.

Un an mai tîrziu, centrul Capitalei fusese invadat din nou de opulență: de data aceasta niște instalații grotești pe post de îngeri, unii aproape demonici, care atîrnau amenințător pe deasupra Căii Victoriei, alții mai pămîntești, care sunau din trompetă – în fapt, păreau mai degrabă niște îngeri ambetați, care, în timp de sărbătoare, își uitau menirea și trăgeau de zor la măsea.

Topul ororilor a fost încununat anul trecut. În „cinstea” campionatului de fotbal „Euro 2020”, întregul centru fusese subjugat sportului-rege, fiind împopoțonat cu mingi de fotbal și cu trofee care – gafa gafelor – imitau nu cupa Campionatului European, ci pe aceea a Campionatului Mondial, fapt ce a atras imediat critici acide din partea mass-media.

De data aceasta, Primăria nu și-a mai asumat inițiativa, reacționînd printr-un comunicat de presă, făcut, bineînțeles, în dulcele stil arogant cu care ne obișnuise și pînă atunci: „Elementele luminoase în formă de trofeu, montate pe mai multe bulevarde din Capitală, au fost proiectate de firma care a furnizat elementele decorative și nu s-a dorit ca acestea să fie copii fidele ale trofeului decernat campioanei europene la fotbal și nici ale trofeului Cupei Mondiale. Alăturarea acestor machete în formă de trofeu cu mingile de fotbal sugerează doar ideea de trofeu sportiv, cîștigat în urma unei confruntări pe un teren de sport. Proiectul iluminatului ornamental-festiv din Capitală pentru iarna 2019 – «Euro 2020 – București, oraș gazdă» este unul de mare amploare, ținînd cont de numărul impresionant de elemente decorative luminoase montate, dar și din punctul de vedere al resursei umane folosite pentru a duce la bun sfîrșit proiectul în timp record. Din această perspectivă, proiectul de iluminat ornamental-festiv din acest an este o premieră pentru Capitala României”.

Aș spune totuși că o premieră reală pentru București mi se pare că a venit abia anul acesta, mai de voie, mai de nevoie. În primul rînd, din cauza restricțiilor sanitare, tîrgurile de prin cartiere au fost suspendate. Și încă o premieră, cea mai așteptată de altfel de bucureșteni, este că, după mulții ani de kitsch ajuns în stadiu de grotesc, luminițele din centrul Capitalei sînt decente. Nu mai aduc ode nici naționalismului, nici fotbalului, nici grandomaniei. Sînt, pentru prima oară, după mulți ani, „de sezon”, simple, acceptabile (chiar dacă, la răstimpuri, au un zvîc de naționalism, aprinzîndu-se în cele trei culori, roșu, galben și albastru).

Controversele luminițelor de Crăciun n-au lipsit nici de data asta, de vreme ce unii primari, nou aleși, au decis să renunțe total la decorarea sectoarelor de care sînt responsabili, motivînd lipsa fondurilor și, mai ales, prioritizarea nevoilor. „Mă gîndesc că, de banii aceştia, 500.000 de euro, aş putea face o grădiniţă sau o creşă sau să mai asfaltez o stradă. Mai mult, luminiţele ar fi la fel ca în anii trecuţi, am primit conceptul şi, vă spun, sînt cam de prost gust” – a declarat Ciprian Ciucu, primarul sectorului 6.

Bineînțeles, nu poți mulțumi pe toată lumea – însă între opulență excesivă și austeritate severă poți găsi, totuși, o cale de mijloc. Și chiar dacă dintr-un derapaj continuu nu-ți poți reveni brusc la acea linie, semnele bune de redresare există, centrul Capitalei aducînd o speranță.

Sursa foto: adevarul.ro (Inquam Photos / Octav Ganea)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cum este terorizată de vecini o familie din Timișoara: „Coșmarul durează durează de 20 de ani, defilează cu topoare și cu un pistol prin curte” VIDEO
Imagini șocante surprinse de o cameră de supraveghere, în ele se observă cum mai mulţi cetăţeni de etnie romă terorizează o familie din Timişoara. Primarul Dominic Fritz a publicat imaginile și a făcut apel la instituţiile statului pentru a stopa acest fenomen.
image
Medicamentele care vor fi retrase din farmaciile din România, de săptămâna viitoare
Șapte medicamente de pe piață vor fi retrase pentru că nu respectă standardele de conformitate.
image
Perla Coroanei industriei auto din România. Cum a ajuns Uzina Aro în vizorul negustorilor de automobile din întreaga lume
Automobilul Românesc Original, ARO, supranumită „Florea de colţ” a munţilor, a cunoscut gloria în anii ’70 şi ’80. În Italia, în 1972, presa vremii vorbea elogios despre un câştigător al unui mare raliu automobilistic internaţional, cel de la Prato.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.