Războiul fantasy-ului cu basmele lui Propp

Cătălin STURZA
Publicat în Dilema Veche nr. 124 din 8 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Printre multe altele, literatura SF şi fantasy a fost acuzată, de-a lungul timpului, că ar fi: o copie ratată a beletristicii; un produs care-şi cîştigă legitimitatea doar dacă reuşeşte să intre în zona de influenţă a unei specii acceptate de establishment-ul literar; un gen "rece", care se adresează în special capacităţii speculative; un soi de compus chimic care distruge puritatea literaturii, prin acţiunea corozivă a tehnologiei; un produs asociat disciplinelor oculte contemporane (de la ozenistică, la parapsihologie); un dispozitiv subversiv, care anihilează literatura; o suburbie a fantasticului şi a basmului. Aceste prejudecăţi erau înşiruite şi combătute de Cristian Tudor Popescu într-o excelentă introducere la o antologie SF, pe vremea cînd jurnalistul în trening şi adidaşi se ocupa, încă, de science fiction. Personal, nu compătimesc soarta de văr sărac, de la ţară, a SF-ului, care nu are nevoie de permisiunea establishment-ului pentru a-şi etala temele specifice şi originale, seriile valoroase şi autorii de prim rang, iar în privinţa emoţiei, de la Fundaţia lui Asimov şi Sfîrşitul copilăriei al lui Arthur C. Clarke, la Alien şi Războiul stelelor, ficţiunile speculative o exploatează cu talent şi/sau metodă. Ideea că science fiction-ul şi, în special, fantasy-ul ar fi suburbii ale basmului este însă destul de răspîndită şi, aparent, nu lipsită de temei. Doi autori, Franz Rottensteiner şi John Sladeck, citaţi de Florin Manolescu în studiul său din 1980, Literatura SF (din păcate, una dintre foarte puţinele cărţi de la noi dedicate subiectului!), consideră că, la fel ca în cazul basmului, se poate constitui o listă cu situaţiile stereotipe ale science fiction-ului. Modelul ar fi Vladimir Propp, cu Morfologia basmului, iar ideea celor doi este că s-ar putea întrevedea un tip structural unic, o singură fabulă-arhetip a literaturii SF. Iată cîteva dintre subiectele de pe lista lui Sladeck, care ar rezuma, în totalitate, science fiction-ul: super-copilul telepat; pe staţia spaţială, unul dintre noi este, în realitate, un android care vrea să ne distrugă pe toţi; robotul/extraterestrul mucilaginos care salvează o viaţă; 1984, al lui Orwell, re-reexaminat; ultimul om pe Pămînt; neo-feudalism, după Marele Război Atomic etc. Pe de o parte, problema este că, punînd sub microscop poveştile SF care apar, an de an, în număr tot mai mare, lista temelor şi situaţiilor nu s-ar încheia niciodată. Şi asta deoarece science fiction se orientează, în mod paradoxal, nu atît spre noutăţile ştiinţifice, cît mai ales spre schimbările din mediul social şi politic. Un bun exemplu îl reprezintă serialul Star Trek: Generaţia următoare, semnat de Gene Roddenberry, cu cele peste 175 de episoade ale sale (fără a socoti şi filmele!), unde fiecare aventură constituie, de fapt, un pretext pentru a comenta un aspect al realităţii anilor '80 şi '90. Pe de altă parte, orice operă de literatură din centrul mainstream-ului s-ar putea reduce, cu puţină rea-voinţă şi migăleală critică, la o listă de subiecte recurente într-o mie de alte opere, valoroase ori ba. Nu mai pun la socoteală faptul că John Sladeck, atunci cînd a aşternut pe hîrtie, prin 1972, cele 14 subiecte ale sale, nu a luat în calcul apariţia fantasy-ului, care cîştigase destul teren după publicarea, în 1954 şi în 1955, a trilogiei Stăpînul inelelor, a lui J.R.R. Tolkien. Cu siguranţă că lista subiectelor din trilogia lui Tolkien nu s-ar opri la 14 situaţii, iar dacă am adăuga povestirile din Silmarillion şi zecile de variante din Poveştile neterminate, s-ar adăuga la coada exemplelor destule zero-uri. Cu toate acestea, universitarul de la Oxford identifică doar trei teme fundamentale ale giganticei sale lumi imaginare: Căderea, Caracterul Muritor şi Mecanismul. Iată cum le defineşte, pe scurt, Tolkien într-o scrisoare către editorul său, Milton Waldman: "Căderea este un motiv inevitabil şi se manifestă în diverse variante. Caracterul Muritor nu poate fi ocolit, deoarece are efect asupra Artei şi asupra dorinţei creatoare (sau, ar trebui să spun, creatoare de rang secund). Această dorinţă se împlineşte cu o dragoste plină de pasiune pentru lumea reală primară, de unde şi sentimentul morţii, dar nu-şi găseşte împlinirea în această lume (...). Prin Mecanism înţeleg întrebuinţarea oricăror stratageme ori mijloace (maşinării) exterioare, şi nu dezvoltarea puterilor proprii sau a talentelor înnăscute; sau chiar folosirea acestor talente cu intenţia venală de a domina, ameninţînd lumea reală sau supunînd voinţa altora. Mecanismul este forma noastră modernă de magie, mult mai evidentă şi mai apropiată de aceasta decît sîntem noi dispuşi să recunoaştem". Cădere, dorinţă creatoare de rang secund, intenţia de a domina şi de a supune - să fie aceştia termenii în care Harap Alb se adresa ursului ieşit de sub pod? Sau sînt liniile de forţă ale felului în care un scriitor din secolul XX interpretează lumea? Problema nu este, apoi, de a număra, în bun spirit formalist, temele, ci de a vedea dacă povestirile lui Tolkien urmează un model schematic, din punctul A în punctul B, asemenea basmelor catalogate de Propp. Cu alte cuvinte, se supune universul lui Silmarillion şi din Stăpînul inelelor - care se naşte prin Muzica Ainurilor, conduşi de Creatorul Suprem, Il�vatar, care continuă prin plămădirea lumii (Arda), prin războaiele cu Melkor, zeul rebel, prin venirea Întîilor Născuţi (Elfii) şi a Născuţilor După (Oamenii), cu minunatele lor poveşti şi se încheie, mii şi mii de ani mai tîrziu, prin Războiul inelului şi înfrîngerea lui Sauron - se supune această lume, nebunesc de complicată şi de bogată în semnificaţii, legilor structurale din Prîslea cel voinic? În mod sigur, nu! Stăpînul inelelor este, din toate punctele de vedere, literatură conştientă de sine, complexă, percutantă şi de bună calitate. Trilogia, care este şi basm, fără a prelungi stereotipiile poveştilor populare, poate sta, fără jenă, pe acelaşi raft cu Mizerabilii sau cu Fraţii Karamazov. Sau, cel puţin, aşa îmi face mie plăcere să cred. De ce avem nevoie de universul lui Tolkien? E chiar întrebarea care legitimează această lume, atrăgînd-o spre nucleul greu al literaturii. Din acelaşi motiv pentru care avem nevoie de poveşti: pentru a fenta realitatea, pentru a compensa un gol, pentru a evada într-un univers mai tonic, în care binele şi răul, frumuseţea şi corupţia, magia şi tehnica, eroismul şi înşelătoria au încă forme separate, bine conturate, pentru a zbura cu vulturii în văzduh şi pentru a descoperi, în fundul peşterilor, comorile dragonilor, pentru a vedea zeii, mari cît munţii, cum trec, sub chip de uriaşi, pe cărările oamenilor, pentru a descoperi frumuseţea nobilă, luminoasă şi diafană care a dispărut din oraşele noastre prăfuite, cu joburi, sărăcie şi televizor. Şi, nu în ultimul rînd, pentru a ne aminti de basmele şi miturile întemeietoare care ascund - cum spune Tolkien - adevăruri. Felul cum sînt împachetate aceste mituri în Stăpînul inelelor vine în întîmpinarea omului modern, care este tentat să evadeze din realitate nu numai datorită fragmentelor din credinţa, suferinţele şi din visurile sale, pe care le întrezăreşte printre rînduri, dar şi datorită opulenţei şi dichisului festinului literar. Pentru că, pînă la urmă, degeaba încearcă o poveste să ne prelungească viaţa, dacă sucombă, ea însăşi, din lipsă de talent, în punctul cel mai interesant al întîlnirii dintre Scufiţa Roşie şi Lupul cel Rău. Dincolo de orice, fantasy-ul, science fiction-ul şi indiferent cum s-ar mai numi, ficţiunile speculative descălecătoare de lumi imaginare sînt, ca orice literatură, de două feluri: bune şi proaste. Mai departe, e ca la gay parade-ul din Bucureştiul anului 2006: unii aruncă cu pietre de pe margine, alţii pozează, nepăsători şi frivoli, în spatele cordoanelor de jandarmi, în vreme ce nişte militanţi, care nici măcar nu sînt minoritari, organizează rezistenţa. Conservatorii vor respinge, din start, poveştile cu zîne (fairy tales), fără să guste din magia lor, lăsînd plăcerile haremului cu vrăjitoare, prinţese, hobbiţi, gnomi şi elfi, doar celor cu suflet brav şi cu mintea destupată.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Profesoara tipa la elev FOTO Shutterstock
Învățătoare din București, înregistrată țipând la elevi: „Analfabetă! Ești varză! Școală îți trebuie, nu înot!”
Mama unui copil de la Școala nr. 79 din București o acuză pe învățătoare că își umilește și jignește constant elevii. Aceasta a adunat și înregistrări audio în care dascălul ridică tonul la copii și îi face „analfabeți” sau „mincinoși”.
Sfinxul şi Babele din Bucegi disputate teritorial de Prahova şi Dâmboviţa Foto colaj Facebook
Sfinxul şi Babele aparțin județului Dâmbovița: decizia instanței, după 7 ani de proces
Preşedintele Consiliului Judeţean (CJ) Dâmboviţa, Corneliu Ştefan, a anunţat, miercuri, câştigarea definitivă în instanţă a procesului cu judeţul Prahova privind linia de hotar dintre cele două judeţe în zona Platoului Bucegi, disputa vizând inclusiv monumentele naturale Babele şi Sfinxul.
pensionar violator jpg
Un bătrân de 72 de ani a violat două fetițe de 5 ani. Le-a ademenit cu must, iar în casă a început să le lovească
Bătrânul le-a agresat sexual pe cele două fetițe care sunt verișoare, iar apoi le-a amenințat că le va ucide dacă vor spune ce s-a întâmplat. Oroarea s-a petrecut în localitatea doljeană Bârca.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.