Rasismul ca reacție a publicului cinefil

Cristina ILIESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 980 din 19 ianuarie – 25 ianuarie 2023
image

Rețeta de casting tradițională hollywoodiană a ridicat dileme, a provocat scandaluri, conflicte etice și morale atunci cînd vine vorba de distribuția actorilor care aparțin minorităților rasiale, etnice și culturale în filme. 

Media industriei de film americane a promovat istoric actori albi care se încadrează, prin brand-ul personal și aspecte ale identității lor, în normele culturale și de frumusețe eurocentrice și heterosexual-patriarhale, lăsînd actorilor afro-americani, laolaltă cu actorii nativ-americani și cu origini asiatice, o paletă restrînsă de roluri înrădăcinate în stereotipuri rasiale: sălbaticul magic (Uncle Remus în Songs of the South, regia Wilfred Jackson & Harve Foster, 1946), servitoarea (Belulah în Pe aripile vîntului, regia Victor Fleming, 1940), the angry black womanthe black best friend etc. Deși, în majoritatea covîrșitoare a cazurilor, cu atît mai mult în primele decenii ale Hollywood-ului, un actor afro-american putea fi distribuit, înainte de toate, în roluri de figurație. 

Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri. Remake-uri ale unor filme care au reprezentat un succes la vremea lor și filme care readuc la viață francize faimoase sînt semne ale unei industrii aflate într-un impas creativ al capitalismului tîrziu. Iar una dintre noutățile pe care aceste filme le propun este să distribuie actori care aparțin diverselor categorii minoritare în roluri principale ori în roluri care se abat de la rețeta tradițională de casting. 

De ce? Fiindcă mișcări activiste precum #BLM, #OscarsSoWhite, #metoo încep să își atingă, finalmente, parte din scop, fiindcă oamenii din industrie și sindicate o cer, fiindcă rețeta hollywoodiană e pur și simplu nedreaptă și ar trebui schimbată, dar și fiindcă, odată absorbite în sfera mainstream-ului, mișcările politice mai sus numite au căpătat puterea economică a unui trend și au putut fi, deci, capitalizate de marile corporații, după nemuritorul (sau...?) model al capitalismului american.

Astfel, studiourile au putut obține profit împingînd la înaintare actori care aparțin minorităților pe care le-au marginalizat atîta vreme, căci aceștia reprezintă, deodată, o alegere profitabilă de casting.

Iată că, în tandem cu aceste schimbări, apar varii pusee de rasism care explodează, murdărind un context, un film sau o distribuție. Ceea ce nu este deloc surprinzător – avînd în vedere apariția a tot felul de mișcări neo-fasciste și hipernaționaliste la nivel mondial –, însă este incriminabil fără echivoc. 

Pentru o mai bună înțelegere a contextului din jurul acestor reacții, dar și a motivațiilor de a aduce o schimbare, propun cîte o scurtă analiză în jurul a trei filme care au apărut anul trecut sau vor ieși pe parcursul primei jumătăți a acestui an.

Lordul inelelor: inelele puterii (regia Wayne Yip, J.A. Bayona, Charlotte Brändström, 2022). Seria a fost distribuită pe platforma de streaming Amazon începînd cu septembrie 2022, iar distribuirea unor actori afro-americani și de origine asiatică a stîrnit reacții de nemulțumire din partea unor fani ai francizei. Acuzele gravitează în jurul ideii că a include actori aparținînd unor minorități rasiale sau culturale în Middle Earth este împotriva modelului după care Tolkien a gîndit lumea din romane și că reprezintă o încercare de incluziune forțată. 

Dar speciile și rasele „bune” din Middle Earth își trag inspirația din cultura europeană, în special cea nord-vestică, iar rasele „rele” sînt bazate pe stereotipuri orientaliste. Ceea ce nu prezintă nici pe departe o viziune progresistă, însă înseamnă, cel puțin, că lista de personaje nu este în totalitate alcătuită din albi. Franciza a adunat în rîndurile fanilor săi și indivizi asociați cu mișcări neo-fasciste. Ba, chiar în anii ’70, cărțile au generat un val de entuziasm venit din partea simpatizanților fascismului italian. De-a lungul timpului, Tolkien s-a poziționat împotriva nazismului, cînd l-a numit pe Hitler „ruddy little ignoramus”.

Mica sirenă (regia Rob Marshall, 2023). În octombrie 2022, trailer-ul filmului a fost distribuit pe YouTube, moment în care au apărut lamentări precum: în versiunea animată originală, Ariel are pielea albă și părul roșu, deci este greșit ca actrița care joacă rolul în live-action să fie afro-americană, iar Hans Christian Andersen a trăit în Danemarca, unde originari sînt europenii, nu afro-americanii, deci se presupune că el și-a imaginat protagonista basmului ca fiind albă. Alți fani s-au plîns de faptul că o Ariel afro-americană le alterează viziunea inițială despre film, scoțînd la înaintare nostalgia legată de copilărie.

Dar în versiunea animată originală, acțiunea filmului are loc, după cum se poate intui din coloana sonoră care împrumută influențe de reggae, jazz etc. și din peisajul în care se desfășoară povestea lui Ariel, într-unul dintre statele din sudul Statelor Unite. O Ariel afro-americană este, deci, mai bine ancorată în universul propus de film. Iar faptul că prințul rămîne alb și în live-action reiterează miza filmului, căci așa cum cei doi sînt despărțiți de oceanul dintre ei, îi desparte și faptul că aparțin de rase și culturi diferite. 

Black Panther: Wakanda pentru totdeauna (regia Ryan Coogler, 2022). Deși a fost primit bine prin felul în care a reprezentat minoritățile rasiale și lăudat pentru alegerile de casting în Statele Unite, în Mexic a fost criticat, dat fiind faptul că cei cu pielea deschisă la culoare nu au fost reprezentați în film, ci doar actorii cu trăsături native. 

Dar colorismul a afectat generații întregi de actori afro-americani și aparținînd altor minorități rasiale. Preferat unui actor cu trăsături afro-americane ori nativ-americane obișnuia să fie întotdeauna un actor cu trăsături eurocentrice. Motiv pentru care, cu cît pielea era mai închisă, nasul mai lat, buzele mai pline, cu atît șansele să fii distribuit în roluri – în special în afara stereotipurilor menționate la începutul textului – scădeau dramatic. Așadar, numai pentru că într-un film nu sînt majoritari actorii albi, nu înseamnă că aceștia sînt – sau pot fi vreodată – discriminați, dat fiind faptul că o majoritate care beneficiază de acest tip de privilegiu nu poate fi discriminată în favoarea unei minorități. 

Cristina Iliescu este regizoare de film.

Foto: wikimedia commons

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O chestiune complicată
Dar, dincolo de cadourile comerciale sau de cele făcute în virtutea unor reguli sociale, toată lumea e de acord că întotdeauna vor exista și daruri motivate pur și simplu de dragostea și generozitatea umană.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.