Rămîi cu bine

Seneca
Publicat în Dilema Veche nr. 595 din 9-15 iulie 2015
Rămîi cu bine jpeg

Seneca e perfect pentru vacanţa de vară, cînd poţi în sfîrşit să-ţi facă ordine în cap şi să te gîndeşti şi tu la aceleaşi lucruri la care se gîndeau oamenii acum două mii de ani. Lucruri simple, cum ar fi viaţa, fericirea, liniştea, timpul. 

Scrisoarea 1 

Dragul meu Lucilius, îmi poţi arăta pe cineva care să pună vreun preţ pe timpul său, care să-şi socotească durata zilei, care să înţeleagă că moare în fiecare zi? Tocmai într-asta greşim: privim moartea dinaintea noastră, numai că mare parte din ea este deja în spatele nostru. Moartea este stăpînă pe viaţa care a trecut.

Nimic nu ne aparţine, Lucilius, doar timpul este al nostru; firea ne-a dat în stăpînire acest unic bun, nestatornic şi alunecos, de care ne poate lipsi oricine voieşte. Oamenii sînt atît de nesăbuiţi încît primesc să le fie puse la plată bunuri de nimic, fără nici o valoare, şi care, oricum, pot fi înlocuite, dar nimeni nu se gîndeşte că ar trebui să fie dator pentru timpul primit, cu toate că este singurul lucru pe care nici măcar un om plin de recunoştinţă nu l-ar putea da îndărăt.

Vei întreba poate cum mă port eu însumi, care-ţi dau sfaturile acestea. Îţi voi spune deschis: îmi ţin cu grijă socotelile de om risipitor, dar atent. Nu pot spune că nu pierd nimic, pot spune însă ce anume pierd şi din ce pricină şi în ce fel; îţi pot explica motivele sărăciei mele…

Şi atunci? Nu-l socotesc sărac pe cel căruia îi este de ajuns ce i-a rămas; prefer însă ca tu să-ţi păstrezi ce este al tău şi să începi la momentul potrivit. Căci, după cum spune o vorbă de-a strămoşilor noştri, „e prea tîrzie zgîrcenia cînd ai ajuns la capăt“; pe fundul sacului nu rămîne doar foarte puţin, ci şi ce este mai rău. Rămîi cu bine. 

Scrisoarea 7 

Dragul meu Lucilius, întrebi ce socotesc eu că trebuie să eviţi mai mult decît orice altceva: mulţimea. Încă nu poţi să te încrezi cu totul în ea. Eu unul îţi voi mărturisi slăbiciunea mea: nu mă întorc niciodată avînd aceeaşi stare de spirit de la plecare. Se tulbură ceva din ordinea interioară pe care mi-am alcătuit-o; se întoarce ceva din cele pe care le-am alungat…  

Relaţiile cu oameni mulţi sînt dăunătoare: se găseşte mereu cîte unul care ne împinge la un viciu sau ni-l întipăreşte sau ni-l transmite fără ca noi să ştim. Cu cît este mai numeroasă mulţimea cu care ne amestecăm, cu atît este primejdia mai mare…

Petrece-ţi timpul cu cei care te vor face mai bun, primeşte-i în preajma ta pe cei pe care tu îi poţi face mai buni: vor fi foloase şi de-o parte şi de cealaltă, căci oamenii cînd dau învăţătură, primesc învăţătură.

Ca să nu ajung însă să învăţ azi doar pentru folosul meu, îţi voi împărtăşi trei vorbe alese, legate de acelaşi subiect, care mi-au căzut sub ochi. Democrit spune: „Pentru mine, un singur om face cît tot poporul, iar poporul face cît un singur om.“ Bine a răspuns şi acela, oricine va fi fost – căci autorul este nesigur –, cînd îl întrebau de ce s-a aplecat cu atîta strădanie asupra unui subiect care este interesant pentru foarte puţini: „Mie îmi sînt de ajuns puţini, mi-e de ajuns unul singur, ba chiar nici unul.“ Remarcabilă este şi această a treia replică pe care a scris-o Epicur, trimiţîndu-i-o unuia dintre tovarăşii săi de studiu: „Acestea, spune, eu nu le-am scris pentru mulţi, ci pentru tine: căci ne sîntem unul altuia un teatru îndeajuns de mare.“

Vorbele acestea, iubitul meu Lucilius, se cuvine să ţi le zideşti în suflet, ca să priveşti cu dispreţ plăcerea adusă de aprobarea lumii. Mulţi te laudă: oare ai vreun motiv de bucurie dacă sînt mulţi cei ce te înţeleg? Meritele tale să privească numai spre aprobarea dinăuntrul tău. Rămîi cu bine. 

Scrisoarea 28 

Dragul meu Lucilius, crezi că numai ţie ţi s-a întîmplat şi te minunezi ca de ceva nemaipomenit că, deşi ai călătorit pînă departe şi ai trecut prin locuri felurite, nu ai reuşit să scapi de tristeţe şi de suferinţa spiritului tău? Sufletul trebuie să ţi-l schimbi, nu cerul de deasupra capului. Poţi trece marea, poţi, cum spune Vergiliu al nostru, „să dai zării şi ţărmuri şi oraşe“ – greşelile tale te vor urma oriunde vei ajunge. Socrate i-a spus unuia care se plîngea în acelaşi chip: „De ce te minunezi că nu-ţi folosesc la nimic călătoriile? Te porţi pe tine de colo-colo. Pricina care te-a pus pe fugă te apasă, neschimbată.“ La ce poate folosi noutatea pe care o aduc nişte ţinuturi? La ce poate folosi cunoaşterea unor cetăţi ori a unor locuri? Astă zbatere este deşartă. Întrebi de ce nu te ajută fuga asta? Fugi laolaltă cu tine. Pune-ţi jos povara sufletului: mai înainte de asta nici un loc nu-ţi va fi pe plac…

Tu mergi de colo-colo ca să-ţi scuturi din spinare povara ce te apasă şi care devine tot mai grea tocmai pentru că te frămînţi; aşa şi pe o corabie, încărcătura stabilă atîrnă mai puţin, în vreme ce, dacă e aruncată ici şi colo, în dezordine, face să se scufunde partea în care apasă. Orice faci, faci împotriva ta şi te vatămi singur cu zbuciumul tău: strămuţi un bolnav. Contează mai mult starea de spirit decît locul în care ajungi şi de aceea nu trebuie să ne înrobim spiritul nici unui loc. Se cuvine să trăieşti cu această convingere: „Nu m-am născut pentru un singur colţişor, patria mea este întreaga lume.“ Dacă ţi-e limpede ideea aceasta, nu te vei minuna că nu-ţi foloseşte la nimic să tot schimbi ţinutul în care te afli, pentru că eşti sătul de cel dinainte; ţi-ar fi fost pe plac de la bun început, dacă l-ai fi socotit al tău. Acum nu călătoreşti, ci rătăceşti şi te laşi dus şi te strămuţi dintr-un loc într-altul – iar în vremea asta, ceea ce cauţi tu, viaţa senină, se găseşte pretutindeni…

„Să îţi cunoşti vina este începutul salvării.“ Mi se pare că Epicur a formulat o idee întru totul corectă: dacă cineva nu ştie că greşeşte, atunci nu vrea să se îndrepte; trebuie să îl surprinzi greşind, mai înainte de a-l îndrepta. Unii se fălesc cu greşelile lor: crezi tu oare că e în căutarea unui leac cel care consideră că greşelile lui sînt calităţi? De aceea, pe cît îţi stă în putinţă, învinovăţeşte-te, cercetează-te; asumă-ţi rolul de acuzator, apoi pe cel de judecător, şi abia la urmă pe cel de apărător; şi, uneori, pedepseşte-te. Rămîi cu bine. 

Scrisoarea 88 

Dragul meu Lucilius, tu vrei să ştii ce cred eu despre studiile liberale…

Disciplina gramaticală ţine de studiul limbii şi, dacă doreşte cineva să o definească mai amplu, de al istoriei. Care dintre aceste discipline aşterne calea spre vrednicie? Despărţirea în silabe, buna utilizare a cuvintelor, tradiţia mitologică, legea şi măsura versurilor? Ce anume din toate acestea face să dispară teama, eliberează spiritul de pasiuni, pune frîu lipsei de cumpătare?

Să trecem la geometrie şi la muzică: nu vei găsi nimic să împiedice temerile, dorinţele. Dacă cineva nu le ştie pe acestea, atunci degeaba ştie altele.

Vrei să ştii în ce ţări a ajuns Ulise în peregrinările sale în loc să faci astfel încît noi să nu ne aflăm într-o veşnică peregrinare? Învaţă-mă mai degrabă în ce fel să-mi iubesc patria, soţia, tatăl, în ce fel – chiar după ce am naufragiat – să mă pot îndrepta spre portul vredniciei.

Trec acum la muzică. Tu mă înveţi în ce fel notele grave se potrivesc cu cele acute, cum se armonizează sunetele felurite iscate de coardele instrumentelor: fă mai bine în aşa fel încît spiritul meu să fie în armonie cu sine însuşi, ca hotărîrile mele să nu fie lipsite de armonie.

Specialistul în geometrie mă învaţă să măsor proprietăţile, în loc să mă înveţe cît îi este de ajuns unui om… La ce-mi foloseşte să ştiu să împart o greutate, dacă nu ştiu să o împart cu fratele meu?

El mă învaţă în ce fel să nu-mi pierd nimic din ceea ce-mi aparţine; eu însă voiesc să învăţ cum anume să pierd totul fără a-mi pierde buna dispoziţie.

Juriştii spun că dreptul de folosinţă nu e valabil pentru bunurile publice: pămîntul pe care îl ocupi, pe care îl defineşti ca fiind al tău, este bun public şi aparţine cu siguranţă neamului omenesc. Ce ştiinţă remarcabilă! Ştii să măsori cercul, poţi să aşezi într-un pătrat orice figură geometrică, socoteşti distanţa dintre stele, nu mai este nimic ce iese din puterea ta de a măsura: dacă eşti priceput cu adevărat, măsoară spiritul omului, spune cît este de măreţ, spune cît este de mărunt. Ştii care este linia dreaptă: la ce-ţi e de folos, dacă eşti neştiutor cînd vine vorba de drumul drept în viaţă?

…Numai că nici unele, nici altele dintre activităţile acestea nu sînt învăţături sau hrană pentru vrednicie; la ce foloseşte să ştii cum se mînă un cal sau cum i se înfrînează galopul, dacă ne lăsăm tîrîţi de pasiunile cele mai desfrînate? La ce foloseşte să înfrîngi atît de mulţi atleţi în încleştarea luptei ori în pugilat şi să fii mai apoi biruit de mînie? …După cum primele frînturi de învăţătură date copiilor, numite de cei vechi „şcoală primară“, nu îi învăţau disciplinele liberale, ci doar deschideau calea pentru ca învăţătura să fie îmbrăţişată, tot aşa disciplinele liberale nu conduc spiritul la vrednicie, ci îl pregătesc pentru ea.  

Rămîi cu bine. (Scrisori către Lucilius),

Despre scurtimea vieţii. Despre viaţa fericită, Despre mînie, Despre binefaceri, Despre liniştea spiritului. Despre tihnă.

Ilustrație: Sasha Staicu

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.