Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON

Publicat în Dilema Veche nr. 944 din 12 – 18 mai 2022
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg

Mai e Rusia de azi un stat comunist?

Un regim comunist îndeplinește diverse criterii: partid unic, o singură ideologie, adică marxism-leninismul, un secretar general atotputernic, un birou politic, un comitet central, o poliție politică. Șase țări din lume mai corespund acestui model: Coreea de Nord, Laos, Vietnam, China, Cuba și Eritreea. Stricto sensu, Rusia nu este o țară comunistă. Însă poate fi considerată o țară post-comunistă. Are caracteristicile, dar într-un mod atenuat: Rusia Unită nu este singurul partid, deși este atotputernic; ideologia lui Putin nu este unică, dar propaganda o face dominantă; nu există secretar general, ci un președinte care are toate puterile – sau aproape toate; nici Birou Politic nu există, ci un consiliu compus din cîțiva miniștri, oligarhi, reprezentanți ai structurilor de forță (siloviki); cît privește Duma, aceasta nu e un organism deliberativ, ci o cameră de înregistrare, așa cum era Comitetul Central pe vremea sovietică. Cît despre FSB, e clar că e moștenitorul direct al KGB: un nou nume pentru aceeași poliție politică.

Care sînt sursele ideologice ale lui Vladimir Putin?

Educat în spiritul comunismului din tinerețe, membru al partidului – condiție obligatorie pentru un ofițer KGB –, Putin s-a desprins de această ideologie după căderea URSS. A făcut-o din oportunism: la începutul anilor ’90 nu cădea bine să-și etaleze afilierea la PCUS. Gustul pentru afaceri și bani l-a ajutat și să se detașeze de comunism. A înțeles că mecanismele pieței capitaliste sînt mult mai eficiente pentru a se îmbogăți decît marxismul-leninismul. Ca orice comunist instruit, Putin a fost un național-comunist la începutul carierei sale. Naționalismul a servit întotdeauna ca ideologie de rezervă comunismului, pentru a continua să mobilizeze popoarele care au văzut clar că paradisul comunist promis este o păcăleală. Toate partidele comuniste din lume, fie că au ajuns sau nu la putere, au mizat pe fibra naționalistă pentru a compensa falimentul marxism-leninismului, promisiunile, iluziile. Orfan al comunismului, Putin și-a păstrat structurile mentale ale unui naționalist. Și așa a rămas. Drept dovadă, îl urăște pe Lenin, al cărui internaționalism crede că a ruinat Rusia, acuzîndu-l că a preferat să-și urmeze visele de revoluție mondială în loc să consolideze țara. Pe de altă parte, Stalin este un erou naționalist în ochii lui. Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei. De unde și referirile sale constante la acest război, de unde și delirul său cu privire la denazificarea Ucrainei, de parcă ar fi rămas cu mintea prin 1941-45. Lui i se alătură în acest delir Biserica Ortodoxă și patriarhul acesteia, precum și o gașcă de ideologi naționaliști în căutarea gloriei pierdute a Rusiei imperiale. Toate acestea au mirosul fetid al vechilor idei care au însîngerat lumea în secolul trecut. Trăim astăzi, de la invazia Ucrainei, o întoarcere în trecut.

Ce rămîne, în Rusia de azi, din moștenirea sovietică?

O anume mentalitate, aș spune. Asta se întîmplă pentru că nici la nivelul elitelor, nici în rîndul populației nu s-a produs o reflecție asupra trecutului sovietic, nu a existat o pocăință a călăilor, nu s-a văzut dorința de a întoarce pagina. Prăbușirea URSS a dus la un haos politico-economic și asta i-a făcut pe mulți ruși să regrete stabilitatea sovietică. Nu erau liberi, desigur, trăiau prost, dar era o anumită siguranță: locuri de muncă, salarii, prețuri etc. Toate acestea au dispărut în anii 1990. De unde și nostalgia epocii comuniste. Mai mult, pe vremea URSS, țara avea un loc pe scena internațională, era printre marile puteri. Prăbușirea sistemului a retrogradat Rusia la statutul de națiune oarecare. Mîndria națională, măgulită în comunism pentru motivele pe care le-am explicat, a primit încă o lovitură. Putin, prin politica sa agresivă în Siria, în Africa și acum în Ucraina, readuce țara în centrul jocului geopolitic. Sentimentul de mîndrie resimțit de populație explică această mentalitate sovietică persistentă. Sprijinul poporului rus pentru invazia Ucrainei își găsește principalele surse în umilința trecută și mîndria regăsită.

Thierry Wolton este jurnalist și eseist. A publicat mai multe cărți despre regimurile comuniste și despre istoria Războiului Rece, inclusiv trilogia O istorie mondială a comunismului. Încercare de investigare istorică (Editura Humanitas).

interviu realizat de Matei MARTIN

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.