Puterea cu scopuri şi fără - convorbire cu Adrian NĂSTASE, fost prim-ministru

Publicat în Dilema Veche nr. 175 din 16 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

O să vă mire, dar, deşi am convingeri de stînga (despre care clişeele spun că este egalitaristă şi nivelatoare), cred că omul este mai important decît masele, decît poporul. Chiar şi atunci (iar eu aş spune mai ales atunci) cînd construieşti politici sociale, ele trebuie să satisfacă nu un procent din populaţie, ci pe fiecare în parte. Nu există soluţii pentru toţi, aveţi dreptate. Dar o soluţie este o soluţie, numai dacă are un efect concret în sensul rezolvării unei probleme. De aceea, eu nu sînt adeptul majoritarismului, ci al politicilor aplicate la grupuri umane cu probleme similare. Sînt convins că este esenţial să fim în consens în legătură cu propoziţiile primitive ale sistemului, ca să putem extrage de aici soluţii utile. Din nefericire, în România sînt mulţi săraci (în continuare, prea mulţi), dar nu toţi sînt la fel de săraci, ci se împart şi ei pe grupuri minoritare. Nici cei bogaţi nu sînt toţi la fel. Pentru fiecare, trebuie găsite soluţii diferite. Din acest punct de vedere, cred că un om politic trebuie să aibă o gîndire foarte nuanţată şi aplicată. Există oameni dotaţi pentru putere - au acest instinct în codul lor genetic - sînt "şefi de clasă" încă din şcoala primară şi au funcţii de răspundere toată viaţa, autoritatea lor e incontestabilă şi nu are nevoie de represiune pentru a se impune. Alţii ajung să aibă putere în urma unui concurs de împrejurări: interese de grup care preferă oameni percepuţi ca mediocri, fără personalitate. Posedînd puterea, aceştia dobîndesc o personalitate (Stalin, Ceauşescu), adesea malefică. Strică puterea caracterul omului? A decide pentru tine este deja un lucru dificil, dar a decide pentru mai mulţi, ca să nu spun a decide pentru toţi, este mult, mult mai dificil. Eu cred că o condiţie importantă pe care trebuie s-o îndeplineşti, înainte de a deveni om politic şi înainte de a ajunge să exerciţi puterea, este aceea de a fi în stare să decizi pentru tine, de a fi - altfel spus - "responsabil de tine". Aceasta presupune evident luarea unor hotărîri în ceea ce te priveşte: familia, cariera, atitudinea faţă de ceilalţi etc. În măsura în care te-ai definit în mod corect, ţi se oferă şansa unei deschideri către ceilalţi şi către rezolvarea unor probleme care nu mai sînt doar ale tale, a unor probleme pe care nu le poţi decide singur, ci împreună cu ceilalţi. Şansa aceasta aparţine omului politic, cel care primeşte de la ceilalţi delegarea pentru a rezolva problemele grupului. Desigur, aici descriu situaţia ideală, cînd omul politic iese în evidenţă ca o conştiinţă poate mai acută şi mai clară. În realitate, după cum ştim, s-a întîmplat ca indivizi cu probleme psihice grave sau impostori să ajungă să conducă o societate. Şi s-a mai întîmplat, de asemenea, ca oameni ce păreau echilibraţi şi normali să devină brusc diferiţi, tocmai pentru că au ajuns în funcţii de conducere. Acest fenomen, care este întîlnit, la o scară şi la o intensitate mai reduse, în toate societăţile democratice, se explică prin faptul că politica este un domeniu al voinţei. În domeniul voinţei se produc cele mai mari decalaje, între cei foarte inteligenţi, dar rezervaţi, şi cei care, mediocri sau bolnavi fiind, fac totul pentru a parveni. Există politicieni care vor puterea, crezînd inconştient că astfel îşi vor rezolva problemele psihice. Este o iluzie. În politică, nu problemele tale trebuie să le rezolvi, ci pe ale celorlalţi. De aceea, eu mereu am fost adeptul întăririi instituţiilor, şi nu a poziţiilor personale. Personalizarea face foarte rău, fiindcă forţează mecanismele statului să depindă de cheremul şi de dispoziţia unui om. Or, un om e schimbător, în timp ce politica unui stat nu trebuie să fie. Una din manifestările cele mai evidente ale puterii politice este distanţa care îl separă pe cel care o posedă de cei pe care îi conduce. Tot mai mulţi politicieni se străduiesc să demonstreze că această distanţă nu există şi, de obicei, acţiunile lor sînt caracterizate drept populiste. Dvs. aţi fost perceput ca un conducător arogant şi distant. A fost o politică, a fost o manifestare caracterială, a fost un rol impus? Eu sînt de formaţie cercetător şi profesor. Am fost învăţat cu rigori şi exigenţe ştiinţifice. Reţinerea mea faţă de abordarea populistă provine din obişnuinţa de a găsi în permanenţă argumente valide, şi nu formule seducătoare. Populismul şi comunicarea publică pot părea interesante, dar sînt simplificatoare şi astfel falsifică realitatea. O problemă mai simplă este, în realitate, o altă problemă. De aici provine, cred eu, impresia de distanţă şi de aroganţă. S-a spus despre PSD că, prin măsurile sociale luate în perioada 2003-2004, a jignit poporul, a încercat să-i cumpere voturile. Dacă am admite că aşa stau lucrurile, ce-ar trebui să spunem atunci despre cei care invocă poporul de dimineaţă pînă seara, îl flatează cu orice prilej, îl "face" din vorbe - cum se spune -, dar după aceea nu mai urmează nimic? Populismul este mult prea simplist pentru ca să ducă undeva. Prefer faptele "arogante" discursurilor abstracte. Personal, eu cred că populismul sau aroganţa trebuie judecate nu în raport cu vorbele sau cu imaginea, ci în raport cu politicile de guvernare. Dacă facem un exerciţiu de a ne imagina comportamentul politicienilor nu în raport cu ce spun la televizor, ci în raport cu rezultatele concrete ale activităţii lor, vom constata, deseori, că populismul verbal nu e însoţit de nimic concret, că discursurile nu sînt dublate şi de acţiuni. Or, dacă ar fi să fac o comparaţie, daţi-mi voie să spun că eu aş prefera oricînd faptele considerate "arogante", unor discursuri abstracte, considerate simpatice şi plăcute auzului. Despărţirea (fie şi temporară) de putere provoacă sevraj, o suferinţă echivalentă cu cea povestită de persoanele care au renunţat la ţigări sau la alcool? De la un anumit nivel, în politică, nu te mai reprezinţi numai pe tine sau numai un grup politic, fie el şi partid. Reprezinţi o idee, eşti o parte a unui joc simbolic. Suferinţa provocată de ceea ce numiţi "despărţirea de putere" este legată de deficitul de încredere al celorlalţi faţă de ideea pe care o reprezinţi. Viaţa politică este fluctuantă, mai ales acum, iar o idee bună poate să aibă, din această cauză, perioade foarte proaste. Dar chiar şi atunci cînd eşti obligat să te retragi, nu încetezi să o susţii, şi asta pentru că ai credinţa că acea idee are viitor. Ideile bune au cel puţin viitor. Senzaţia aceasta este cu atît mai puternică, cu cît nu există, în cazul meu, o epuizare politică sau de altă natură. O idee bună poate să aibă faze foarte proaste. Despărţirea de putere provoacă sevraj, dacă puterea este căutată în sine. Putem continua comparaţia cu viciile - un viciu este iniţial un substitut de altceva, un mijloc. Abia apoi devine scop în sine. La fel şi cu puterea. Trebuie să ştii să te raportezi la putere ca la un mijloc (de a face bine, de a pune în aplicare proiecte şi idei). Dacă te raportezi la putere ca la un scop în sine, atunci cu siguranţă singura ţintă ca om politic devine cîştigarea constantă a alegerilor. Şi devii expert în supravieţuire politică, indiferent dacă asta înseamnă trecerea de la socialism la creştin-democraţie sau schimbarea radicală a propriului punct de vedere, în funcţie de ce vrea şi ce cere majoritatea populaţiei. Aţi avut revelaţii cu privire la oamenii din jurul dvs. după ce n-aţi mai fost prim-ministru? Bune sau rele? Şi bune, şi rele. Viaţa ne confirmă toate filosofiile, din păcate sau din fericire. Şi pe cele optimiste, şi pe cele mai sceptice. Dar eu vă întreb: ce înseamnă să fii prim-ministru? De ce-ar trebui să ţi se întîmple ceva special, mai ales în sens negativ, după ce încetezi să fii premier? N-am venit la Palatul Victoria ca să mă "dau" mare, şi n-am redevenit mic după ce-am plecat. Poate că, din afară, aşa se vede, dar credeţi-mă că, pentru mine personal, raportarea mea la mine însumi nu s-a schimbat. N-am avut nici o clipă senzaţia că am o misiune divină, ci doar o mare şi umană responsabilitate. Sînt un om normal. Şi voi rămîne aşa şi în continuare. a consemnat Magdalena BOIANGIU

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

Oraș plutitor Foto AT Design Office via The sun webp
Planuri uimitoare pentru un oraș plutitor, cu străzi subacvatice. Unde ar urma să fie construit cel mai ambițios proiect din istorie
Planurile pentru un proiect de oraș plutitor pe apă în largul coastelor Chinei ar fi, dacă ar fi construit, cel mai ambițios proiect urban din toate timpurile.
 Razboi Rusia Ucraina elicopter rusesc de recunoastere şi atac Kamov Ka-52 Alligator in misiune de lupta in Ucraina 27-28 mai 2022 FOTO Profimedia / Ministerul rus al Apărării
Spațiul aerian, mortal pentru ambele părți, în războiul din Ucraina. Cum încearcă piloții să păcălească radarul VIDEO
Piloții ruși și ucraineni își asumă riscuri enorme la fiecare zbor, fie el cu un avion de vânătoare, fie cu elicopterele, în încercarea de a evita să fie depistați de radarele inamicilor.
Astronauți în spațiu  Captură video NASA png
Imagini spectaculoase publicate de NASA. Doi astronauți montează panouri solare pe Stația Spațială Internațională
NASA a publicat un scurt video cu doi astronauți americani care au instalat două panouri solare pe Stația Spațială Internațională, iar imaginile sunt spectaculoase.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.