Pura țară o să piară

Cristian Tudor POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 859 din 24 - 30 septembrie 2020
Pura țară o să piară jpeg

Am prefirat puhoiul de reacții revărsat pe net după descalificarea lui Djokovic la US Open. La capătul operațiunii, pot să spun că am adunat niște aur pentru un medalion al ideii de vină și pedeapsă la români.

Las acum cu titlu de inventar opiniunile îmbibate de obsesii conspiraționiste – e sîrb, dacă era Serena o iertau, vrea să facă o asociație de jucători paralelă cu ATP, de-aia l-au căpăcit, a organizat turneul Adria Tour, în care și-a bătut joc de COVID (și COVID-ul de el, și de alții) și au vrut să-i dea o lecție – toate minate la baza craniului de niște întrebări de bun-simț: ce interes puteau să aibă organizatorii US Open 2020, turneu și așa grav afectat de lipsa spectatorilor și a lui Rafael Nadal și Roger Federer, să-l elimine pe nr. 1 mondial de pe tablou, majorînd dramatic pierderile? Nici unul. Și dacă ar fi avut, de unde știau că Djokovic va trimite o minge în gîtul doamnei arbitru, ca să-l poată da afară? Răspuns: nu știau.

Curentul pro Djokovic se bazează pe cugetările: hai, dom’le, că n-are nici o vină, pedeapsa este exagerată, n-a fost cu intenție, arbitra trebuia să caște ochii, nu să se tăvălească pe jos, puteau să-l ierte, să-i dea un avertisment sau să-i ia niște puncte, dar nu să-l descalifice. Mă refer la cei care s-au pronunțat în limba română în acest sens.

Dacă privim în profunzime, constatăm că justificarea acestei atitudini este: să nu i se aplice legea pentru că e Djokovic și îmi place mie de el, sînt fan. Nici dracu’ n-ar fi zis ceva dacă în cauză era jucătorul Ted Tabakovic, de pe locul 150 ATP. Iese astfel la iveală inapetența fundamentală a românului (orice frază cu subiectul românul, românii rog a fi luată statistic) pentru principii. Cazurile particulare să trăiască, fiecare în legea lui – regulă generală, ce-i aia? Sîntem, carevasăzică, cu un termen al lui Noica, acatholici.

Un personaj emblematic pentru România, „rumânul” absolut Ion Țiriac, o spune filozofic tejghetărește: „Nu cred că Djokovic merita să fie eliminat, în special într-un turneu unde ăștia n-au un megastar. Eliminîndu-l, ei au furat de la US Open cel puțin 30% din valoarea turneului!”.

Prin urmare, morala radioactivului octogenar sună așa: legea nu se aplică în caz că, Doamne ferește, duce la pierdere de bani. Unde-i lege, nu-i tocmeală?! O prostie, tocmai că tocmeala e legea, ne povățuiește dl Țiriac.

„Dura lex, sed lex” este în chineză, nu în latină pe meleagurile noastre. Legea e de lut strămoșesc frămîntat și ia diferite forme, de la caz la caz. Esența conceptului lex, anume că, aidoma morții horațiene – pallida mors aequo pulsat pede pauperum tabernas regumque turres –, dă de perete cu piciorul și ușa colibei săracului, și poarta turnului regal, ne e de secole străină. În subconștientul și chiar în conștientul colectiv, echitabil înseamnă nicidecum just, drept, nepărtinitor, ci iertare reciprocă, căderea la pace; nu înălțarea la pace. „Lege” e prezent și în cuvîntul „înțelege”: ne înțelegem noi…

În unul dintre cele mai jalnice eseuri din cultura română, N. Steinhardt plachează pe actul IV al Scrisorii pierdute aurul iertării creștine: „Încă nu am ajuns în ghețăria iadului, a inimilor împietrite pe veci. Manifestația pe care o va conduce Cațavencu, după ce va fi prezidat și chefuit, poate stîrni rîsul și desigur compătimirea disprețuitoare, dar nu aduce suferințe, urgii și umiliri.

E la mijloc. E și ea pe undeva pe linia de aur a echilibrului, unde omenescul stă între divin și drăcesc, unde încă nu e cu totul și cu totul înrobit răului”. „De la «Iartă-mă, coană Joițico – Te iert» încolo, eroii lui Caragiale sînt superiori și pătrunși de creștinism. Pentru că aparțin poporului acela de străvechi creștinism, care nici n-a fost măcar convertit, despre care Emmanuel de Martonne spune că s-a născut miruit creștin.”

Trecut prin iadul închisorilor comuniste, N. Steinhardt nu se poate împiedica să gîndească așa cum o face un postac la cazul Djokovic: „Și dacă murea arbitra aia lovită de minge, ce era? În Africa nu mor în fiecare zi atîția copii de foame?”. Da, prin comparație cu ororile totalitare, păcatele personajelor din O scrisoare pierdută par veniale – ceea ce nu înseamnă că și sînt. Și nici incompatibile cu primele nu sînt: corcirea e o dovadă anticipată perfect de Belu Zilber: „Socialismul în România va purta pecetea a două genii, Iosif Visarionovici Stalin și Ion Luca Caragiale”. Zoe și Nae, doi ticăloși, cad la pace – asta îi face mai puțin ticăloși? N-a dus la moartea a milioane de oameni în această țară, și va mai duce, cîrdășia iertării reciproce a păcatelor între jigănii politice?

Această complicitate devastatoare o visează și românul de rînd: cînd cere să fie iertat Djokovic, în subconștient el însuși este Djokovic; cînd calcă pe bec, i se pare normal, pentru că n-a fost cu intenție, pentru că e băiat bun, să i se treacă cu vederea – „și ne iartă nouă greșalele, precum și noi iertăm greșiților noștri”. Sau, măcar, o sancțiune mai blîndă – „să-i dea un avertisment, să-i ia niște puncte, ceva…”, cum zic cei ce nici n-au citit regulamentul Grand Slam și nici nu-l vor citi vreodată. Cam ca românul care îl duce pe bulibașa decedat să fie incinerat la crematoriu și, cînd aude prețul, zice: „Da’ nu să poate numa’ să-l perpeliți nițel?”.

Iată, deci, medalionul de care vorbeam.

1) N-am nici o vină, pentru că vina nu există.

2) E un proces politic.

Dacă 1) și 2) nu funcționează, atunci:

3) Alții sînt de vină, nu eu, eventual părinții că m-au născut.

Dacă nici asta nu funcționează, se accesează:

4) Voi vorbiți? Să ridice primul piatra cel ce se știe fără vină!

5) Îmi dați cu suspendare?

În fine, cînd nimic nu mai ține:

6) Iertați-mă! Pe mine și pe ceilalți de teapa mea! Că dacă ne condamnați pe noi, România o să piară!

În cei 30 de ani de cînd fac autopsia pe viu a vieții publice românești, n-am găsit un singur om care să spună: „Eu sînt de vină. Înțeleg și regret ce-am făcut. Dincolo de pedeapsa pe care mi-o voi da eu, voi suporta toate consecințele”. De aceea, cred că această țară de inocenți e condamnată.

Cristian Tudor Popescu este jurnalist și scriitor.

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Chantal jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Înființarea aviației militare în România
România a fost printre primele țări din lume care și-a înzestrat forțele sale armate cu aerostate și avioane.
image
Responsabilitățile date de germani Armatei Române la Stalingrad, mult peste posibilitățile acesteia
Bătălia de la Stalingrad a tensionat relațiile cu aliatul german, cu precădere în urma acuzelor venite dinspre liderii militari cu privire la responsabilitatea trupelor române pentru căderea în încercuire a Armatei 6 germane.
image
Sfârșitul tragic al poetului Dimitrie Bolintineanu
Pe 20 august 1872, Dimitrie Bolintineanu, poet, revoluţionar şi om politic, murea într-un ospiciu din Bucureşti, suferind de o afecţiune psihică, dobândită de pe urma mizeriei şi sărăciei.  Viaţa lui Bolintineanu a stat sub semnul cinstei.