„Publicul Big Band-ului Radio a crescut” interviu cu Simona STRUNGARU
Pianistă, dirijor de orchestră, orchestratoare și compozitoare de muzică de film cu o amplă activitate internațională, Simona Strungaru este, din 2022, dirijoarea Big Band-ului Radio România.
Ce este un Big Band?
Big Band-ul este tipul de ansamblu instrumental de mari dimensiuni consacrat jazzului, prin care mari creatori (compozitori, aranjori) au reușit să transmită publicului lucrări de o mare complexitate, în care ponderea materialului compus, scris, este adesea egală cu cea a improvizației. Este o orchestră de suflători ce are și secție ritmică, organizată pe patru partide: saxofoane, trompete, tromboane și secția ritmică formată din chitară, pian, bas (contrabas sau bas electric) și baterie. Numărul cel mai frecvent folosit în aranjamentele de Big Band este de 17 instrumentiști. În funcție de cerințele și specificul diverselor partituri, membrilor Big Band-ului li se pot adăuga instrumentiști atît suflători, cît și percuționiști (instrumente de percuție latină, instrumente de percuție ale orchestrei simfonice) sau instrumente cu clape sau coarde. Combinațiile sînt foarte diverse, astfel încît paleta timbrală este foarte largă.
Originea acestui tip de ansamblu este America anilor 1910, iar inițial Big Band-ul cînta muzică destinată dansului. Unul dintre primii conducători ai unui Big Band a fost toboșarul Art Hickman. Epoca de aur a Big Band-ului „clasic” a fost în anii 1930-1940, cînd scena de swing și diferitele dansuri aferente au atins cotele maxime. După cel de-Al Doilea Război Mondial, muzicienii de jazz s-au îndreptat spre alte tipuri de muzică, nu doar dansantă, ci care necesita o putere mai mare de concentrare și percepție din partea publicului precum bebop, cool jazz, free jazz sau fuziuni cu rock, funk. În ceea ce privește muzica de Big Band, aceasta a căpătat noi dimensiuni inspirate de toate aceste noi curente, devenind o platformă în continuă dezvoltare pentru compozitori și aranjori și instrumentiști.
Ce repertoriu are?
Repertoriul pentru Big Band este din fericire foarte vast, pornind de la lucrări de swing clasic la compoziții deosebit de îndrăznețe semnate de compozitori contemporani. Împreună cu Big Band-ul Radio ne-am propus să aducem în prim-plan pentru publicul nostru această diversitate, iar în stagiunea ce tocmai s-a încheiat am prezentat atît lucrări consacrate, cît și colaborări cu instrumentiști, compozitori și aranjori de marcă ai timpului nostru, precum Alex Sipiagin, Misha Tsiganov sau Tobias Hoffmann. De asemenea, am participat pentru prima dată la Festivalul Săptămîna Internațională a Muzicii Noi cu lucrarea GATES pentru Big Band și Orgă compusă de mine unde l-am avut ca solist pe organistul Eduard Antal.
Cum se dirijează un Big Band?
O mare diferență între a dirija Big Band și orchestră simfonică nu există. Desigur, specificul fiecărei muzici (în funcție de stilul său) trebuie menținut și respectat, iar gestica dirijorală este în aceeași măsură diferită, dar și cu elemente comune.
Cine e publicul?
Mă bucur să realizez că publicul Big Band-ului Radio a crescut, că Sala Radio, care este una dintre cele mai bune locații din țară pentru acustica sa, primește la fiecare concert auditoriu nou, că interesul pentru activitatea noastră este din ce în ce mai mare, din partea tuturor categoriilor de vîrstă. Înseamnă că ce facem ajunge unde trebuie și că intențiile noastre creatoare ating sufletul publicului nostru. Avem o frumoasă colaborare și cu trupa de dans Jazz Roots Bucharest, axată pe Lindy Hop și Swing, care reunește o comunitate în creștere de iubitori ai jazzului.
Avem tradiție în Big Band-uri?
Big Band-ul Radio datează din 1949, deci bineînțeles că putem vorbi despre tradiție în România. Ansamblul ce a atras și a fost alcătuit din unii dintre cei mai importanți muzicieni din țară a activat atît în zona de muzică de jazz, cît și pop pe scena Sălii Radio, în festivaluri și emisiuni mediatizate. Dirijorii Big Band-ului Radio au fost Sile Dinicu, Cornel Popescu, Ion Cristinoiu și Ionel Tudor.
Din stagiunea 2022 mă bucur să mă aflu la pupitrul acestei importante orchestre naționale ce reunește instrumentiști de top ai țării și nu numai, pe care mă bucur să îi descopăr și evidențiez pentru public cu fiecare proiect nou pe care îl realizăm.
Din 2012 am lucrat și cu Bucharest Jazz Orchestra, ansamblu dedicat promovării compozițiilor de jazz contemporan. Big Band-uri au fost alcătuite de asemenea și la Timișoara (cu care am bucuria să colaborez), Ploiești, Iași.
Ce este jazzul și la ce folosește?
Jazzul este un gen muzical deosebit de important, ce a apărut ca o formă de evadare pentru membrii comunităților afro-americane și a rămas, prin componenta improvizatorică, un motiv de eliberare, de spargere a normelor pentru toți cei care cîntă și ascultă această muzică.
Armonii îndrăznețe, neobișnuite pentru urechile formate strict cu muzica clasică, ritmuri diverse, complexe, dar exprimate concret de baterie și secția ritmică, etalarea inspirației și calităților instrumentale individuale ale muzicienilor, toate acestea conferă publicului de jazz o experiență unică și irepetabilă.
Energia creată pe scenă este în strînsă legătură cu cea emanată de public, de aceea conexiunea artist/public este una ce hrănește intelectual și afectiv ambele părți.
Care disc de jazz v-a schimbat viața/percepția asupra genului/muzicii?
Sînt două discuri care m-au făcut irevocabil parte din în lumea lor și care m-au ajutat cu siguranță să le înțeleg mesajul și motivul existenței. Ella Fitzgerald & Louis Armstrong – Cheek to Cheek, și Chick Corea – Is. Sînt două exemple foarte diferite, dar cu care eu am rezonat.
Satisfacție & responsabilitate
În ce măsură faptul că sînteți pianistă, compozitoare și orchestratoare ajută la munca de dirijoare de orchestră?
Formarea ca instrumentist este esențială în activitatea de dirijor, deoarece este foarte important să te poți pune în locul celui cu care lucrezi, să înțelegi de ce are nevoie și cînd. Posturile de compozitor și orchestrator sînt de asemenea foarte utile în a înțelege procese de construcție a materialului sonor din punctul de vedere al compozitorilor pieselor pe care le abordez. Atunci cînd compun și/sau orchestrez pentru ansambluri orchestrale pe care le dirijez, satisfacția lucrului cu orchestra este foarte mare, dar la fel și responsabilitatea.
Cum „împăcați” toate aceste ipostaze și cum decideți cît timp alocați fiecăreia?
Activitatea mea se desfășoară pe mai multe planuri simultan, dar ponderea principală o are ipostaza necesară concertului în desfășurare (de dirijor, compozitor, aranjor, pianist). Timpul alocat uneia nu face decît să potențeze latura pe care o voi utiliza în concertul următor.
Care este calitatea esențială a unei dirijoare de orchestră?
Nu cred că există o singură trăsătură care să formeze un dirijor bun, dar consider că primordial trebuie să fie respectul pentru muzica pe care o conduci.
Credeți că muzica se compune sau se „descoperă”?
Foarte frumoasă întrebarea dumneavoastră. Cred că se descoperă și se compune. În ordinea aceasta.
După concertul pe muzica lui Chick Corea, ce alt jazzman ați alege să celebrați cu Big Band-ul Radio?
Cu Big Band-ul Radio avem în desfășurare o serie de concerte intitulată „The Magic Of” în care alegem să interpretăm lucrări compuse sau relaționate cu mari personalități ale jazzului. În stagiunea 2022-2023 am celebrat muzicile lui Chick Corea, Duke Ellington și Buddy Rich. În deschiderea stagiunii 2023-2024 vom susține concertul „The Magic of Thad Jones”, aducînd un tribut trompetistului și compozitorului la 100 de ani de la nașterea sa.
Ce muzician de jazz din istorie v-ar plăcea să vă vadă dirijînd sau cîntînd la pian?
Muzicianul de jazz cu care m-aș bucura să colaborez este Wynton Marsalis, pe care am avut bucuria să îl cunosc recent și a cărui motivație și pasiune în profesie le admir extraordinar de mult.
Cum vedeți scena de jazz românesc?
Scena de jazz românesc este un loc fertil, aflat în plină evoluție. Fenomenul jazzului devine din ce în ce mai prezent și mai gustat de publicul autohton, în condițiile în care tradiția muzicală nu a fost axată pe acest gen muzical, ci mai mult pe muzica clasică.
Consider că este de datoria muzicienilor să popularizeze arta pe care o slujesc mai mult decît să se plîngă sau, mai rău, să se complacă în ideea că nu se poate compara activitatea noastră la nivel național cu ceea ce se întîmplă în America sau în alte țări cu tradiție în acest sens. Trebuie să facem noi tot ce ține de noi pentru a ne apropia de ceea ce considerăm că e bine.
Cred că un prim pas este ca în școli și licee de specialitate să fie introduse cît mai de timpuriu noțiuni ale jazzului, concomitent cu cele ale muzicii clasice. Cred că discrepanța între muzica clasică și jazz nu își mai are locul în acest moment al existenței noastre și că, atît pentru profesori, cît și pentru elevi/studenți, elementele de bază trebuie să fie seriozitatea și meticulozitatea învățării limbajului, în mod egal pentru muzica clasică și jazz. Nu trebuie așteptat pînă la momentul studiilor universitare pentru a lua contact cu această muzică.
Cred că publicul are numai de cîștigat din conștientizarea calităților extraordinare pe care un artist adevărat de jazz le posedă și împărtășește cu acesta. Cred că este nevoie de mult mai multe oportunități și de crearea de scene pentru muzicienii de jazz, pentru ca publicul să aibă ocazia să intre în contact cu această muzică mult mai des.
Credeți că România a dat lumii muzicieni de jazz cu adevărat mari?
Cu siguranță au existat și există muzicieni cu o puternică strălucire și autenticitate. Îi amintesc pe Johnny Răducanu și pe Garbis Dedeian, doi dintre cei care s-au bucurat de aprecierea publicului nostru și care, în condiții mai favorabile politic, ar fi putut avea un renume internațional mult mai răsunător.
Din fericire, în timpurile noastre, situația este mult diferită, sînt numeroși instrumentiști care aleg să studieze și în afara țării, în universități cu bogată tradiție pentru jazz, unde întîlnesc profesori cu mare experiență de scenă de la care se încarcă de informație și trăire muzicală.
Întorși în țară, acești tineri emană bucuria actului artistic și ajung să îi molipsească și pe cei din jurul lor. Sînt în prezent la noi oameni de o reală valoare, apreciați de cele mai importante figuri pe plan mondial. Am fost întotdeauna mîndră de proveniența mea și foarte încrezătoare în potențialul artistic al nostru, al românilor.
Spuneați într-un interviu că nu există diferențe determinate de gen în percepția muzicii, așa cum nu există diferențe determinate de gen între bărbați dirijori și femei dirijoare. Dar ce anume din alcătuirea umană contribuie la experiențele noastre diferite de ascultători de muzici?
Da, sînt convinsă că nu există diferențe între felul de a auzi mesajul muzical de către bărbați față de femei.
Postura de dirijor/dirijoare este iarăși ceva ce poate fi subiectiv observat, dar acest detaliu nu afectează calitatea muzicii conduse, ci este de dorit ca prestația celui/celei care conduce și, implicit, a orchestrei să se ridice la nivel de măiestrie.
Ceea ce diferențiază însă modul de percepție a muzicii se bazează pe nivelul fiecărui ascultător de libertate în audiția muzicală, pe experiența sau lipsa experienței în a asculta un tip de muzică și pe deschiderea sa către senzații noi pe care le poate avea. Tocmai de aceea, eu cred că abstractul din muzică nu trebuie explicat, nu trebuie categorisit în genuri masculine sau feminine, iar alegînd să participi la un concert live îți conferă pur și simplu o trăire individuală colectivă.
Ați crescut cu viniluri de teatru radiofonic, pe ce suporturi ascultați muzica?
Experiențele mele cele mai memorabile au fost indiscutabil cu vinilurile. Faptul că obiectul acesta de o mai mare dimensiune pe care trebuie să îl acționezi cu atenție, care are un început și un sfîrșit clar, la care știi exact cînd să te aștepți, apoi carcasa cu informațiile exacte, dar concise datorită suprafeței limitate, toate acestea m-au făcut să rețin mult mai mult ce se găsea pe un vinil, atît auditiv cît și vizual.
În prezent am reluat obiceiul de a asculta la pick-up și o fac cu la fel de multă bucurie și chiar cu mai mult respect pentru discuri ca în copilările. Sigur că este mult mai ușor să accesezi orice platformă de muzică pe Internet, dar conectarea cu mesajul transmis este pentru mine mai îndepărtată.
Credeți că AI va compune muzică relevantă pentru omenire?
Atîta timp cît omenirea creează AI, se poate aștepta la orice din punct de vedere muzical, iar informația, care nu va veni toată dintr-odată, ci pas cu pas, va fi integrată în conștiința oamenilor cu siguranță. Relevanța va putea fi determinată doar de efectul pe care această muzică va putea ajunge să îl aibă pentru ascultători. Și nu este un lucru rău, este o parte a evoluției tehnologiei pe care oameni cu o formare solidă au dezvoltat-o. Ce cred că trebuie menținut însă în formarea generațiilor viitoare este contactul cu muzica (acesta fiind subiectul nostru principal) și cu valorile strict umane, pentru ca experiențele artistice să își păstreze rădăcinile psihologice de bază.
Muzică în stilul cărui compozitor ați cere unei entități AI să compună?
Nu sînt curioasă de imitații ale unui anumit compozitor făcute de AI.
Dintre toate beneficiile/frumusețile aduse de muzică în viața unui om, de care anume ați dori ca oamenii să fie cel mai conștienți?
De faptul că, dacă ar ajunge pe o insulă pustie unde ar întîlni o persoană de care s-ar teme pentru viața sa, cu care nu ar putea comunica verbal, dar cu care și-ar dori să relaționeze, și tot ce ar avea ar fi o pereche de căști și o lucrare de Mozart, să spunem partea a doua, Adagio, a concertului pentru pian (sînt părtinitoare, știu) și orchestră nr. 23 în La Major KV 448 și i-ar da acelei persoane să asculte această muzică, nu va fi mîncat de ea.
Aveți genuri muzicale preferate și genuri muzicale care vă lasă rece?
Da, cu siguranță. Iubesc muzica clasică și jazzul, am compozitori de care mă simt foarte apropiată. Îmi place de asemenea foarte mult muzica contemporană, îmi place să descopăr idei și sonorități noi și să pariez cu mine însămi ce compozitor contemporan va rămîne în istoria muzicii. Apreciez foarte mult muzica de film (de aceea și compun muzică de film) și consider că atunci cînd este bine făcută se ridică la rang egal cu jocul actoricesc și ponderea regizorală.
În afara sferei profesionale, îmi place să dansez și bineînțeles am anumite formații cu care rezonez mult cînd le ascult muzica. Sînt și muzici care mă lasă rece sau care mă ajută să plec din locul unde se ascultă, dar în general este datorită informației extrem de limitate pe care o percep din contextul muzical amintit.
Ne-ați putea recomanda o carte preferată despre muzică sau despre vreun muzician anume?
Sînt compozitor de Arthur Honegger și Laboratorul pianistului de Octavian Rădoi, o personalitate artistică deosebită, profesorul meu de muzică de cameră.
Care a fost primul disc cumpărat din banii dvs. și care este cel mai recent disc cumpărat?
Dangerous de Michael Jackson a fost primul disc, iar cel mai recent, pe care l-am primit, nu cumpărat, dar de care mă bucur mult, este The Artistry of the Standard de Misha Tsiganov.
Ce muzică ați trimite într-o capsulă spațială pentru a întîlni alte civilizații?
Cît de mare este capsula? Mozart, Bach, Duke Ellington.
Și ce disc i-ați trimite lui Putin?
Nu m-aș gîndi să îi trimit vreun disc.
interviu realizat de Marius CHIVU
