Publicitatea ascunsă sub preş

Publicat în Dilema Veche nr. 85 din 1 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Mare vîlvă a creat în lumea publicităţii româneşti, la începutul acestui an, demiterea şefilor de la Ogilvy România, unul dintre cele mai puternice grupuri de comunicare din ţară. Motivele nu se cunosc nici pînă azi şi, în mod sigur, nici peste 50 de ani nu vor fi ştiute. Nu pentru că ar fi informaţii ce privesc siguranţa naţională, ci pentru că publicitarii, deformaţie profesională, nu vorbesc despre motivele despărţirii. "Este o despărţire amiabilă" - răspunde publicitarul, care a părăsit agenţia, cu o voce nesigură, încolţit şi nerăbdător să închidă subiectul. "Este o despărţire amiabilă, vom da un comunicat de presă" - răspunde PR-ul agenţiei şi, oricît ai încerca s-o tragi de limbă pe domnişoara uşor panicată, nu reuşeşti să scoţi altceva decît "...vom da un comunicat de presă". În absenţa unor răspunsuri clare, sub această umbrelă corporatistă - "despărţire amiabilă" - se adună în timp record bîrfele, pîinea cea de toate zilele a publicitarului român: sigur a furat sau a pierdut un client (bîrfele care iau partea agenţiei), l-au aruncat ca pe o măsea stricată, i-au făcut mizerii! (zvonuri care ţin partea celui plecat). N-o să vedeţi niciodată vreun publicitar care să apară la Dan Diaconescu Direct, sub sigla "Senzaţional", şi să vorbească pînă după miezul nopţii despre conflict. Pentru că sigur a fost un conflict! După ce vîrtejul bîrfelor se calmează şi se aşază în memoria colectivă drept adevăruri, se descoperă că publicitarul s-a angajat la o agenţie concurentă sau şi-a deschis propria firmă. În unele cazuri, dacă e şi persoană cu relaţii, îşi trage la noul său loc de muncă şi cîţiva clienţi ai agenţiei de care tocmai s-a despărţit. Ca să estompeze "daunele" de ochii lumii, patronul agenţiei se laudă într-un cerc restrîns de prieteni cu satisfacţia stăpînului de negrişori pe plantaţie: "N-a plecat de capu' lui, eu l-am dat afară!" Cel mai mare bolovan ascuns sub preşul publicităţii pe care toată lumea îl ştie, dar îl ocoleşte delicat, este şpaga la licitaţie. Multe bugete scoase la concurs de către clienţi (aşa numitele pitch -uri, în jargonul publicitarilor) sînt cîştigate de agenţiile care dau şpagă. Mai clar: agenţia dă bani clientului (directorului de marketing, de obicei, sau directorului general, oricum, persoana care decide!) pentru a cîştiga bugetul de publicitate. Dacă în fotbalul românesc, presa şi suporterii arată meciurile aranjate, iar Corleone se jură că nu sînt blaturi şi cere dovezi, în publicitatea românească, aranjamentele cu bugetele acordate contra şpagă pur şi simplu există ca un fapt firesc, natural, lăsat de la Dumnezeu. Numeroşi oameni din publicitatea românească privesc această şpagă cît se poate de normală: este un business privat, între doi parteneri privaţi, nu se fură de stat! Numai că atribuirea bugetelor de publicitate pe criterii imorale, adică pe şpagă, chiar în afaceri private, generează o stare de falsă concurenţă. Nu cîştigă agenţia cu cel mai bun proiect, ci agenţia care dă şpagă. O industrie de publicitate în care bugetele se cîştigă pe şpăgi este profund imorală. "Căsnicia" dintre un client (şpăguit) şi o agenţie (care i-a dat şpaga) se răsfrînge negativ, pînă la urmă, asupra campaniei de publicitate şi a brand-ului care este promovat. Pentru că niciodată clientul (şpăguit) nu va avea curajul să refuze proiectele agenţiei (care i-a dat şpaga), oricît de proaste ar fi, sau (ce nebunie!) să-i ceară socoteală pentru un leu cheltuit aiurea. Clientul (şpăguit) ar risca să piardă următoarea rată din şpagă sau să fie turnat de agenţie la şefii săi. N-am auzit pînă acum vreun client care să justifice public de ce licitaţia, pe care a organizat-o, a fost cîştigată de agenţia respectivă. Pentru că e treaba lui şi nu trebuie să dea socoteală nimănui! - mi se va răspunde. Corect. Şpagă grea! Din fericire pentru publicitatea românească, există şi "grupul agenţiilor de publicitate care nu dau şpagă". Aceste agenţii strîng din dinţi şi caută clienţi oneşti pentru care să muncească. Din astfel de întîlniri se nasc afacerile sănătoase. Deseori, "grupul agenţiilor de publicitate care nu dau şpagă" se împiedică la pitch-uri de bolovanul de sub preş. Atunci, publicitarul onest se retrage discret, ameţit de nedreptate. Să revenim sub preş! Un client cîştigat trebuie cultivat. Agenţiile de publicitate au obiceiul să le ofere clienţilor diferite cadouri nevinovate: abonamente la săli de fitness, la saloane simandicoase de cosmetică şi concedii în străinătate plătite pe banii agenţiei. Sînt cele mai ieftine cadouri. Acestea se numesc "investiţii în nevoile specifice ale clienţilor". Nu este un efort financiar prea mare pentru că agenţiile îşi scot banii, tot de la clienţi: le vînd producţiile la suprapreţ. De pildă, producţia unui spot TV costă, să zicem, 35.000 de dolari. La înţelegere cu casa de producţie, agenţia de publicitate îşi trage din acest buget (umflat pentru client) 15.000 de dolari, în afara comisionului de agenţie stabilit în contract. Este o practică ce exploatează naivitatea şi ignoranţa clienţilor. Într-o piaţă normală, agenţia de publicitate se angajează la un client ca să-i ofere cele mai bune servicii posibile, la cele mai mici preţuri. În România, acest angajament moral şi profesional din partea agenţiilor de publicitate dă bine doar în interviurile din presă, la seminarii şi reuniunile mondene ale breslei.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Huiduieli la concertul Coldplay de pe Arena Naţională. Un manelist a cântat in mijlocul concertului. „Mi s-a dus tot cheful” | VIDEO
O apariţie pe cât de neaşteptată, pe atât de neplăcută în timpul concertului trupei britanice de rock Coldplay la primul concert susţinut în România în cadrul turneului „Music of the spheres”.
image
Cine e Babasha și ce spune după momentul de la concertul Coldplay: „Străinii ne apreciază, doar românii nu ne apreciază” VIDEO
Babasha, pe numele său real Vlad Babașa, este originar din Bacău și la ora actuală este foarte popular pe mai multe platforme de streaming audio. Acesta a stârnit controverse după ce a cântat la mult așteptaul concert Coldplay în România, în fața a 50.000 de spectatori.
image
Mărturiile recruților ruși luați prizonieri de război de către ucraineni: „Cu banii ăștia aș trăi regește în Somalia”
Recruți din țări africane și din Asia de Sud care au fost luați prizonieri de război de trupele ucrainene au oferit mărturii despre cum au ajuns să semneze contracte cu Ministerul rus al Apărării, relatează portalul RBC Ucraina.

HIstoria.ro

image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.