Psihologia şi etica bîrfei

Publicat în Dilema Veche nr. 121 din 18 Mai 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Discreţia nu este partea cea mai bună a unei biografii " Lytton Strachey, cf. Emrys Westacott Există multe argumente susţinute de morala colectivă, după care bîrfa trebuie condamnată, amendată social şi descurajată educaţional. Dar există, dincolo de pierderea de timp, caracterul trivial, adesea răutăcios al bîrfei, şi un beneficiu alimentat de chiar toleranţa şi imposibilitatea criminalizării ei: bîrfa aduce cu sine o înţelegere mai profundă a naturii umane şi a felului în care este aranjată lumea. În acest sens, este plauzibil să acceptăm că a vorbi despre oameni - comportament care atît de adesea implică bîrfa - este o parte integrantă a "vieţii examinate". Expresia îi aparţine unui etician al bîrfei, Emrys Westacott. Cum puritatea morală este imposibilă, tot aşa şi bîrfa este posibilă, pentru că nouă, fiind fiinţe sociale, ne place tare mult să gîndim, să apreciem şi să vorbim despre oameni şi despre noi înşine. Dacă oamenii se ocupă cu vorbitul despre ei, despre alţii şi despre idei, primele două ocupaţii sînt favoritele noastre. Cel mai comun argument al celor care declară că resimt un dezgust instinctiv faţă de bîrfă este faptul că bîrfa este indezirabilă şi nepermisă pentru simplul motiv că problemele private ale altora nu sînt treaba noastră. Nu ne privesc pe noi. Acest argument se referă la faptul că bîrfa violează dreptul individual la viaţa privată. Dar dificultatea intervine - deşi acest drept este apărat de lege - cînd trebuie să stabilim ce constituie o violare a acestui drept. Datorită acestui lucru, bîrfa nu este un tabu. Nici un argument nu este destul de clar exprimat şi de puternic pentru a-i conferi bîrfei statutul de tabu şi a o exclude cu străşnicie din cetatea noastră. Din perspectivă psihologică, un individ care participă la o bîrfă, în cursul unei conversaţii, în doi sau mai mulţi, se bucură şi găseşte plăcut acest mod de petrecere a timpului. Plăcerea poate avea un grad de răutate, chiar de satisfacţie faţă de nefericirea, ghinionul, eşecul sau defectele altcuiva. Mai mult decît atît, cînd bîrfim, cînd aflăm ceva care întinează reputaţia cuiva, cînd aflăm că acesta "nu este uşă de biserică", trăim o senzaţie de putere atît faţă de cel bîrfit, cît şi faţă de cei care nu sînt în cunoştinţă de cele ce se discută. Satisfacţia de a deţine o informaţie este în sine gratificantă şi ea este cu atît mai mare, cu cît numărul celor cărora le livrăm informaţia, pe care în acel moment numai noi o ştim, este mai mare. În acel moment noi trăim statutul de "ales". Bîrfitul este chiar excitant pentru că subiectele de bîrfă se referă la lucruri inerent interesante, cum sînt sexul, banii şi puterea, toate acestea fiind universal valorizate. Dar, în multe cazuri, intensitatea excitaţiei, care acompaniază bîrfa, rezidă în ceea ce numim lucruri secrete. Acelaşi etician al bîrfei, mai sus menţionat, compară bîrfa cu voyeurism-ul. A şti ceva care se presupune că este necunoscut şi a vorbi despre lucruri care se sustrag ochiului public, despre care nu se vorbeşte este, în mod ciudat, excitant. Strania excitaţie "s-ar evapora" dacă nu ar exista ingredientul numit secret, care stîrneşte reflex curiozitatea noastră. Henry Fielding spunea că "amorul şi scandalul sînt cei mai buni îndulcitori ai ceaiului". Iar noi ne putem aminti de curiozitatea de a afla cu cine era Miţa în cuşetă şi de felul în care ne-am dezumflat cînd am aflat că Miţa este cu fratele ei. Replica "nu mai ai nici un haz" este tot ce poate fi psihologic mai uman. Poate cel mai interesant mecanism psihologic al bîrfei este catharsis-ul. Funcţia catartică a bîrfei se exprimă prin eliberarea unor sentimente/trăiri negative, ca furia, ura, frustrarea, dezamăgirea, invidia, dezgustul, resentimentele. În acest fel, bîrfa este terapeutică. Funcţia catartică, la unele comunităţi, este foarte ferm delimitată de orice nu este bîrfă. În Africa, aflăm că există populaţii în care bîrfa răutăcioasă este pedepsită prin tăierea buzelor sau chiar moarte, dacă ea are loc în afara unor timpi ceremoniali în cursul cărora exprimarea publică a emoţiilor negative este permisă. Bîrfa este interesantă. Şi este interesantă pentru că chiar modul ei de realizare - conversaţia - reprezintă un aspect plăcut al vieţii de relaţie, o petrecere plăcută a timpului liber şi chiar "neliber". Bîrfa, prin superficialitate şi trivial, este recreativă. Cînd vorbim despre firea oamenilor, despre comportamentul lor, defectele, plăcerile, iubirile, insatisfacţiile lor, noi devenim brusc interesaţi şi atenţi. Se ştie că vorbitul, trăncăneala, discuţiile ne ocupă cea mai mare parte a timpului, iar oamenii - prieteni sau semeni - au atît de multe părţi necunoscute, sînt imperfect ştiuţi şi cunoscuţi, nici complet previzibili, dar nici complet imprevizibili, plini de surprize, misterioşi, într-o măsură atît pentru alţii, cît şi pentru ei înşişi. Bîrfa aduce cu sine cunoaştere umană şi măreşte expertiza socială. Natura umană este, în fond, cel mai fascinant lucru pentru oameni. Prin bîrfă, ne lărgim criteriile percepţiei, ne construim comparaţiile sociale şi realitatea care ne înconjoară. Altfel, de ce am declara, adesea, cu satisfacţia cunoaşterii "mare-i grădina lui Dumnezeu!", înţelegînd că grădina nu are flori, ci oameni. O lume fără secrete nu este posibilă, dar nici de dorit. În psihologie, pentru a ilustra percepţia de sine şi cea a altora despre noi, folosim fereastra lui Johari, cu patru căsuţe, ca o matrice, dată de două variabile: noi şi alţii. Una dintre căsuţe se referă la faptul că există informaţii despre noi pe care doar noi le ştim, inaccesibile pentru alţii. Este lumea secretelor de sine, a secretelor personale, un geam închis altora. Dar există şi un geam închis nouă, pentru că alţii ştiu, gîndesc, văd lucruri despre noi, inaccesibile nouă înşine. O lume ideală fără secrete, în care relaţiile, intenţiile, motivele, aspiraţiile, acţiunile, gîndurile noastre, ale tuturora sînt "deschise" tuturor - ca nişte ferestre deschise - nu este posibilă, dar nici de dorit. În lumea noastră, secretele, mai ales ale celor care deţin putere, bani, faimă, atrag instinctiv curiozitatea celorlalţi şi tind să ajungă, graţie interesului nostru, bun public. Bîrfa funcţionează ca un instrument în relaţia noastră cu cei care domină prin putere, indiferent de tipul de putere. Desecretizarea exprimă un aspect al democraţiei. Nepotismul, banii cîştigaţi netransparent - dubios, altfel de ce ar fi secret? -, conflictele de interese, beneficiile ţinute secret etc. exclud pe unii oameni, necesitînd control asupra naturii umane şi anularea unor graniţe invizibile. Desigur că importante sînt relaţia între cel care bîrfeşte şi cel bîrfit, gradul de intimitate şi loialitate, consecinţele celor dezvăluite, dar şi relaţia între cel care bîrfeşte şi auditoriul său. Interesul recent pentru studiul bîrfei porneşte de la recunoaşterea caracterului ei ambivalent: bîrfa este negativă, dar are şi efecte benefice, iar adesea judecata morală este mult prea complexă. Oricum, balanţa pare să se încline în favoarea bîrfei, atît la nivel social, cît şi la cel individual. Judecînd lucid şi luînd în consideraţie natura umană, ar trebui poate să fim mai puţin dispuşi s-o punem la zid şi mai dispuşi să nu ne culpabilizăm cînd bîrfim. Şi, mai ales, să nu fim ipocriţi.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

influencerita mexic ucisa in salonul ei foto X
Influenceriță mexicană, împușcată mortal în salonul pe care îl deținea. Poliția anchetează cazul
O tânără influenceriță mexicană în vârstă de 23 de ani, Valeria Marquez, a fost împușcată mortal marți seară, 13 mai, într-un salon de înfrumusețare pe care îl deținea în Zapopan, Mexic.
George Iacobescu FOTO Gulliver/Getty Images
Sir George Iacobescu, decorat de Ilie Bolojan cu „Steaua României”. A primit titlu de cavaler din partea Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii
Președintele interimar Ilie Bolojan a semnat miercuri decretul de decorare a lui Sir George Iacobescu cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Ofițer, transmite Administrația Prezidențială. Este singurul român din lume care deține titulatura de „Sir”.
Americanul Robert Prevost a fost ales papă (© Captură video Youtube / CNBC-TV18)
Papa Leon al XIV-lea a supraviețuit unei amenințări cu bombă atunci când era preot în Peru
Robert Prevost, actualul papă Leon al XIV-lea, a supraviețuit unei amenințări cu bombă atunci când se afla în Peru, potrivit reporterilor Reuters, care au mers să discute cu apropiații noului Suveran Pontif.
el chapo foto profimedia
Familia celebrului baron al drogurilor El Chapo a încheiat o înțelegere cu administrația Trump. 17 membri ai cartelului au intrat în SUA
17 membri ai familiei traficantului de droguri mexican Joaquín „El Chapo” Guzmán au intrat în Statele Unite ca parte a negocierilor într-un caz împotriva unuia dintre fiii săi, a declarat secretarul mexican pentru securitate, Omar García Harfuch.
1 nadia comaneci costum de gimnastica 45 de ani de la olimpiada de la montreal 10 perfect jpg jpeg
Senatul a stabilit ca anul 2026 să fie dedicat Zeiței de la Montreal, simbolul perfecțiunii
Senatul a stabilit 2026 ca fiind „Anul Nadia Comăneci”.
Trump Ahmed al-Sharaa 14 mai foto x
Donald Trump i-a cerut președintelui sirian Ahmed al-Sharaa să expulzeze „teroriștii palestinieni”
Donald Trump i-a cerut miercuri, 14 mai, omologului său sirian, Ahmed al-Sharaa, să expulzeze „teroriștii palestinieni” din Siria și să își asume controlul asupra centrelor de detenție din nord-estul țării, unde sunt reținuți membri ai grupării Statul Islamic.
Negocieri de pace între Ucraina și Rusia în Turcia în martie 2022 FOTO PROFIMEDIA
Încep negocierile de pace ruso-ucrainene la Istanbul. Nu se cunoaște componenţa delegaţiilor
Negocierile ruso-ucrainene care vor avea loc joi la Istanbul vor aborda chestiuni politice şi tehnice, a declarat miercuri consilierul de politică externă al preşedintelui rus Vladimir Putin, Iuri Uşakov.
Vot diaspora MAE jpg
AEP: Votul în diaspora pentru alegerile prezidenţiale începe mâine, 15 mai. Unde vor fi deschise primele secţii
Autoritatea Electorală Permanentă a anunțat că votul pentru turul al doilea al alegerilor prezidențiale începe în diaspora în data de 15 mai. La ora 22:00 a României se deschid primele secții de votare.
bella hadid cannes 2025 jpg
Divele de la Cannes, mai îmbrăcate ca niciodată! Doar crăpăturile pe picior au mai salvat situația
Festivalul de la Cannes a impus anul acesta o nouă regulă vestimentară, interzicând nuditatea, dar și ținutele voluminoase pe covorul roșu.