Psihologia şi etica bîrfei

Publicat în Dilema Veche nr. 121 din 18 Mai 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Discreţia nu este partea cea mai bună a unei biografii " Lytton Strachey, cf. Emrys Westacott Există multe argumente susţinute de morala colectivă, după care bîrfa trebuie condamnată, amendată social şi descurajată educaţional. Dar există, dincolo de pierderea de timp, caracterul trivial, adesea răutăcios al bîrfei, şi un beneficiu alimentat de chiar toleranţa şi imposibilitatea criminalizării ei: bîrfa aduce cu sine o înţelegere mai profundă a naturii umane şi a felului în care este aranjată lumea. În acest sens, este plauzibil să acceptăm că a vorbi despre oameni - comportament care atît de adesea implică bîrfa - este o parte integrantă a "vieţii examinate". Expresia îi aparţine unui etician al bîrfei, Emrys Westacott. Cum puritatea morală este imposibilă, tot aşa şi bîrfa este posibilă, pentru că nouă, fiind fiinţe sociale, ne place tare mult să gîndim, să apreciem şi să vorbim despre oameni şi despre noi înşine. Dacă oamenii se ocupă cu vorbitul despre ei, despre alţii şi despre idei, primele două ocupaţii sînt favoritele noastre. Cel mai comun argument al celor care declară că resimt un dezgust instinctiv faţă de bîrfă este faptul că bîrfa este indezirabilă şi nepermisă pentru simplul motiv că problemele private ale altora nu sînt treaba noastră. Nu ne privesc pe noi. Acest argument se referă la faptul că bîrfa violează dreptul individual la viaţa privată. Dar dificultatea intervine - deşi acest drept este apărat de lege - cînd trebuie să stabilim ce constituie o violare a acestui drept. Datorită acestui lucru, bîrfa nu este un tabu. Nici un argument nu este destul de clar exprimat şi de puternic pentru a-i conferi bîrfei statutul de tabu şi a o exclude cu străşnicie din cetatea noastră. Din perspectivă psihologică, un individ care participă la o bîrfă, în cursul unei conversaţii, în doi sau mai mulţi, se bucură şi găseşte plăcut acest mod de petrecere a timpului. Plăcerea poate avea un grad de răutate, chiar de satisfacţie faţă de nefericirea, ghinionul, eşecul sau defectele altcuiva. Mai mult decît atît, cînd bîrfim, cînd aflăm ceva care întinează reputaţia cuiva, cînd aflăm că acesta "nu este uşă de biserică", trăim o senzaţie de putere atît faţă de cel bîrfit, cît şi faţă de cei care nu sînt în cunoştinţă de cele ce se discută. Satisfacţia de a deţine o informaţie este în sine gratificantă şi ea este cu atît mai mare, cu cît numărul celor cărora le livrăm informaţia, pe care în acel moment numai noi o ştim, este mai mare. În acel moment noi trăim statutul de "ales". Bîrfitul este chiar excitant pentru că subiectele de bîrfă se referă la lucruri inerent interesante, cum sînt sexul, banii şi puterea, toate acestea fiind universal valorizate. Dar, în multe cazuri, intensitatea excitaţiei, care acompaniază bîrfa, rezidă în ceea ce numim lucruri secrete. Acelaşi etician al bîrfei, mai sus menţionat, compară bîrfa cu voyeurism-ul. A şti ceva care se presupune că este necunoscut şi a vorbi despre lucruri care se sustrag ochiului public, despre care nu se vorbeşte este, în mod ciudat, excitant. Strania excitaţie "s-ar evapora" dacă nu ar exista ingredientul numit secret, care stîrneşte reflex curiozitatea noastră. Henry Fielding spunea că "amorul şi scandalul sînt cei mai buni îndulcitori ai ceaiului". Iar noi ne putem aminti de curiozitatea de a afla cu cine era Miţa în cuşetă şi de felul în care ne-am dezumflat cînd am aflat că Miţa este cu fratele ei. Replica "nu mai ai nici un haz" este tot ce poate fi psihologic mai uman. Poate cel mai interesant mecanism psihologic al bîrfei este catharsis-ul. Funcţia catartică a bîrfei se exprimă prin eliberarea unor sentimente/trăiri negative, ca furia, ura, frustrarea, dezamăgirea, invidia, dezgustul, resentimentele. În acest fel, bîrfa este terapeutică. Funcţia catartică, la unele comunităţi, este foarte ferm delimitată de orice nu este bîrfă. În Africa, aflăm că există populaţii în care bîrfa răutăcioasă este pedepsită prin tăierea buzelor sau chiar moarte, dacă ea are loc în afara unor timpi ceremoniali în cursul cărora exprimarea publică a emoţiilor negative este permisă. Bîrfa este interesantă. Şi este interesantă pentru că chiar modul ei de realizare - conversaţia - reprezintă un aspect plăcut al vieţii de relaţie, o petrecere plăcută a timpului liber şi chiar "neliber". Bîrfa, prin superficialitate şi trivial, este recreativă. Cînd vorbim despre firea oamenilor, despre comportamentul lor, defectele, plăcerile, iubirile, insatisfacţiile lor, noi devenim brusc interesaţi şi atenţi. Se ştie că vorbitul, trăncăneala, discuţiile ne ocupă cea mai mare parte a timpului, iar oamenii - prieteni sau semeni - au atît de multe părţi necunoscute, sînt imperfect ştiuţi şi cunoscuţi, nici complet previzibili, dar nici complet imprevizibili, plini de surprize, misterioşi, într-o măsură atît pentru alţii, cît şi pentru ei înşişi. Bîrfa aduce cu sine cunoaştere umană şi măreşte expertiza socială. Natura umană este, în fond, cel mai fascinant lucru pentru oameni. Prin bîrfă, ne lărgim criteriile percepţiei, ne construim comparaţiile sociale şi realitatea care ne înconjoară. Altfel, de ce am declara, adesea, cu satisfacţia cunoaşterii "mare-i grădina lui Dumnezeu!", înţelegînd că grădina nu are flori, ci oameni. O lume fără secrete nu este posibilă, dar nici de dorit. În psihologie, pentru a ilustra percepţia de sine şi cea a altora despre noi, folosim fereastra lui Johari, cu patru căsuţe, ca o matrice, dată de două variabile: noi şi alţii. Una dintre căsuţe se referă la faptul că există informaţii despre noi pe care doar noi le ştim, inaccesibile pentru alţii. Este lumea secretelor de sine, a secretelor personale, un geam închis altora. Dar există şi un geam închis nouă, pentru că alţii ştiu, gîndesc, văd lucruri despre noi, inaccesibile nouă înşine. O lume ideală fără secrete, în care relaţiile, intenţiile, motivele, aspiraţiile, acţiunile, gîndurile noastre, ale tuturora sînt "deschise" tuturor - ca nişte ferestre deschise - nu este posibilă, dar nici de dorit. În lumea noastră, secretele, mai ales ale celor care deţin putere, bani, faimă, atrag instinctiv curiozitatea celorlalţi şi tind să ajungă, graţie interesului nostru, bun public. Bîrfa funcţionează ca un instrument în relaţia noastră cu cei care domină prin putere, indiferent de tipul de putere. Desecretizarea exprimă un aspect al democraţiei. Nepotismul, banii cîştigaţi netransparent - dubios, altfel de ce ar fi secret? -, conflictele de interese, beneficiile ţinute secret etc. exclud pe unii oameni, necesitînd control asupra naturii umane şi anularea unor graniţe invizibile. Desigur că importante sînt relaţia între cel care bîrfeşte şi cel bîrfit, gradul de intimitate şi loialitate, consecinţele celor dezvăluite, dar şi relaţia între cel care bîrfeşte şi auditoriul său. Interesul recent pentru studiul bîrfei porneşte de la recunoaşterea caracterului ei ambivalent: bîrfa este negativă, dar are şi efecte benefice, iar adesea judecata morală este mult prea complexă. Oricum, balanţa pare să se încline în favoarea bîrfei, atît la nivel social, cît şi la cel individual. Judecînd lucid şi luînd în consideraţie natura umană, ar trebui poate să fim mai puţin dispuşi s-o punem la zid şi mai dispuşi să nu ne culpabilizăm cînd bîrfim. Şi, mai ales, să nu fim ipocriţi.

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
De ce unii localnici din nordul Angliei ajung să ofere moșteniri regelui Charles atunci când mor
Ce îl leagă pe un fost miner și republican de-o viață de regele Charles al III-lea? Răspunsul surprinzător, așa cum a relatat The Guardian, este că averea fostului miner face parte acum dintr-un fond care generează venituri private pentru monarh.
image
Fenomen inedit în Vârtop: aurora boreală albastră a luminat seara în Apuseni FOTO VIDEO
Un fenomen inedit a fost surprins de un turist în Staţiunea Vârtop din Munţii Apuseni, joi seara. Aurora boreală a luminat seara, pentru câteva minute, printre nori, şi a fost imortalizat de un fotograf amator.
image
Pericolele care îi pândesc pe români într-o destinație exotică de lux. „Paza bună nu e suficientă ca să treacă primejdia”
Tot mai mulți români cu bani aleg destinații exotice, însă unele implică anumite riscuri. O familie de români a aflat acest lucru pe propria piele, iar la final părinții au aflat că cei doi copii ai lor s-au aflat într-un pericol imens, fără măcar ca ei să bănuiască.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic