Psihanaliză vs. coaching?

Irena TALABAN
Publicat în Dilema Veche nr. 211 din 1 Mar 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Psihanaliza este o teorie, o practică (clinică) şi o tehnică. De la Freud citire, pacientul trebuie să rezolve, el însuşi, ceea ce nu merge. Acest "ce nu merge" se află în inconştientul său. Fireşte, el are nevoie de un specialist în ale inconştientului, un psihanalist, care sesizează asociaţia liberă (discursul pacientului nu este, dintr-odată, o înşiruire de asociaţii libere căci, dacă ar fi, nu s-ar mai povesti!). Aşadar, psihanalistul sesizează asociaţiile libere şi face interpretări. El aude ceea ce pacientul nu aude în propriul său discurs. Inconştientul este un efect al limbajului, zicea Lacan. Tot muritorul vorbitor are un inconştient, prin însuşi faptul de a fi fost "fabricat" într-o limbă. Aşadar, psihanaliza umblă la conţinuturi profunde, refulate, supuse diferitelor mecanisme de apărare, şi ele inconştiente. Psihanaliza caută un de ce interior, vechi, constituit în copilărie, în meandrele sexualităţii infantile, în relaţiile precoce. Acest de ce nu se lasă uşor dibuit din cauza rezistenţelor, conştiente şi inconştiente. Nimeni nu dă, însă, de bunăvoie, vrabia din mînă pe cioara de pe gard. Iar proverbul zice că nici nu trebuie să dai ce ai aici şi acum, pe ceea ce ţi se promite, undeva, acolo. Vreau să spun că e nevoie de o anumită doză de credinţă în teoria respectivă, pentru ca lucrurile să meargă. Mai precis: pacientul şi terapeutul trebuie să creadă în aceeaşi teorie. Şi mai precis: teoria cu pricina trebuie să curgă în sîngele lor. M-aţi putea întreba dacă e posibil aşa ceva. Aş răspunde: depinde de teorie! Întrebarea următoare ar putea fi: cînd analistul şi analizantul, pătrunşi de teoria inconştientului, practică, împreună, transferul şi contratransferul, cine operează un control al acestei situaţii? Pe de altă parte, coaching-ul este acompanierea, însoţirea cuiva întru schimbarea credinţelor şi eliberarea energiilor creatoare, în special într-un domeniu profesional. Coaching-ul se înrudeşte cu analiza tranzacţională, cu terapia sistemică, cu programarea neurolingvistică. Propoziţia sa de bază este următoarea: creierul se poate "reprograma" astfel încît să ajungă la o funcţionare excelentă. Nu ne interesează trecutul îndepărtat, nici relaţiile precoce, nici cele tardive. Întrebarea de pornire nu este de ce, ci cum să ajung să fac cutare sau cutare lucru, cum să reuşesc performanţa maximă de care sînt în stare. Este un soi de învăţare a unei gestiuni eficiente întru obţinerea succesului care vizează "dezvoltarea personală". Durata de intervenţie variază între una sau mai multe şedinţe (cîteva luni maximum), de la o jumătate de oră pînă la trei ore şedinţa. Se foloseşte mult în întreprinderi, pentru gestionarea carierei, pentru mobilizarea resurselor înainte de un examen, de un concurs important. Se urmăreşte degajarea obiectivelor realizabile, a obstacolelor de trecut, întocmirea unui plan de acţiune. Se insistă, din capul locului, pe o cît mai limpede formulare a cererii. Spre deosebire de psihanalist, al cărui demers este de căutare, împreună cu pacientul, a motivelor (mecanismelor) ascunse ce produc simptomele sau împiedică împlinirea cuiva, un coach dispune de anumite strategii (de pildă, strategii de gestiune a doliului) pe care le aplică. Dispune de un savoir-faire relaţional. Fireşte, un coach are nevoie de o îndelungă experienţă în materie de relaţii interpersonale. Dar coaching-ul nu este o terapie, nici o consiliere. Înrudirea cu analiza tranzacţională, cu terapiile sistemice nu îi dă certificat de psihoterapie. Pot exista efecte terapeutice în coaching, dar asta este altceva. După părerea mea profesională, nu e cazul să comparăm ceea ce nu se compară. Şi nu se pot compara lucruri ce aparţin unor registre diferite. Diferenţa între un psihanalist şi un coach este esenţială, în special din punctul de vedere al demersului tehnic (chiar dacă, teoretic, ei pot împărtăşi referinţe comune). Dar diferenţa dintre un psihanalist militant şi un coach militant este nulă. Cînd lupta pentru cauză devine mai importantă decît cercetarea unui eveniment, atunci specialistul se transformă în ideolog. El încetează să mai fie specialist. Una dintre problemele specialiştilor zilelor noastre (specialişti în diverse terapii şi intervenţii asupra fiinţei omeneşti) este faptul că ei, specialiştii, ţin cu ghearele şi cu dinţii de o singură teorie, de o singură elaborare a faptelor. Or, faptele, evenimentele, oamenii nu se supun unei singure citiri. Irena Talaban este psihanalistă în Franţa.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi