Protestul lui Alb și Negru

Sidonia BOGDAN
Publicat în Dilema Veche nr. 758 din 30 august – 5 septembrie 2018
Protestul lui Alb și Negru jpeg

La începutul lui august, cu cîteva zile înaintea protestului diasporei românești, în cealaltă parte a globului, mii de peruani băteau străzile Limei, printre gaze și ciocniri violente cu forțele de ordine, în timp ce strigau compulsiv ca oficialii corupți să părăsească aparatul de stat. Tîrziu în seară, jurnalistul Fernando Llanos a fost lovit cu pietre și sticle de apă în timp ce încerca să acopere evenimentul. Dacă urmărești filmările distribuite pe Internet, poți observa cît de tensionată este societatea peruană. „Penalii“ lor sînt zugrăviți simbolic în piață drept „șobolani“ care trebuie eradicați din viața publică, iar hash­tag-ul #QueSeVayanTodos („Să plece toți“) adună o adevărată comunitate virtuală, sătulă de scandalurile de corupție care zguduie Peru. Vorbim de o țară în care trei din ultimii patru președinți au fost implicați în cel mai mare scandal de mită din America Latină. Vorbim despre o țară în care corupția din sistemul judiciar este demonstrată prin înregistrări divulgate în presă care dezvăluie cum cinci magistrați de rang înalt negociază favoruri și mită în schimbul unor condamnări mai blînde, pentru presupuși infractori. În urma acestui scandal, toți cei cinci magistrați au demisionat din funcții sau au fost suspendați, iar ministrul Justiției, președintele Curții Supreme și președintele Consiliului Național al Magistraturii au demisionat. Oficialii peruani au declarat trei luni de stare de urgență pentru sistemul lor judiciar.

Pe cît de mare este distanța dintre Peru și România, pe atît de asemănător este pattern-ul protestelor și al luptei împotriva corupției.

Deși relativ recente, în ultimii ani putem vorbi de un adevărat fenomen la nivel global care are ca laitmotiv corupția. În studii de specialitate din străinătate, am regăsit România pe lista țărilor în care protestul și activismul anticorupție vor intra în istorie, lîngă alte țări formate în culturi și istorii cu totul diferite, precum Brazilia, Burkina Faso, Guatemala, Liban, Africa de Sud sau Coreea de Sud. Corupția s-a globalizat, își întinde tentaculele folosind aceleași tehnici și același tip de rețele peste tot în lume, iar societățile încearcă să-și dezvolte anticorpi pe măsură care să lupte împotriva ei. E o luptă încordată, trăită pe principiul „totul sau nimic“, în care nuanțele, reflexivitatea și neutralitatea nu-și mai găsesc locul.

Un capitol aparte ar trebui dedicat cîtorva țări din spațiul ex-sovietic, Georgia și Ucraina și, implicit, Rusiei, toate marcate de proteste și forme de activism civic pentru implementarea democrației, pentru a înțelege mai bine de unde provin unele mesaje ale clasei politice românești care se opun lor. Fobia pentru George Soros, de pildă, a germinat în timpul Revoluției Trandafirilor din Georgia, din 2003, care a dus la schimbarea regimulului politic, după ce alegerile au fost contestate, în urma numărătorii în paralel a voturilor de către cîteva ONG-uri americane, unele dintre ele finanțate de Fundația pentru o Societate Deschisă a miliardului George Soros. În viziunea rușilor, Revoluția Trandafirilor a avut puțin de-a face cu ideea de democrație, ci mai degrabă le-a demonstrat lor „intervenționismul american“. Rușii i-au acuzat pe americani că, prin intermediul acestor ONG-uri, ei, de fapt, ar lucra pentru schimbarea regimului politic. Fundația Soros a fost activă și în Ucraina, investind bani în ONG-uri, la fel ca în Georgia, pentru a supraveghea corectitudinea alegerilor. Într-o lume interconectată, mesajele politice curg pe principiul vaselor comunicante, iar dacă azi ele adorm într-un loc de lume, peste zece ani pot fi găsite într-o formă ușor schimbată, într-un alt loc. Mesaje asemănătoare care actualmente sînt transmise, de pildă, prin vocea unui parlamentar român ca Liviu Pleșoianu și în spațiul românesc. Obsesia Soros încă mai prinde.

Dacă acum zece ani, ca reporter de teren, era o uriașă surpriză să găsesc un român care să știe numele primarului din sectorul în care locuia sau cîteva idei despre cum guvernează partidul de la putere, lucrurile, cel puțin la nivel urban, s au schimbat. #Neamtrezit.

Activismul a început să înmugurească odată cu protestele dedicate Roșiei Montana, apoi s-a cristalizat după fiecare eveniment mai tensionat ce a marcat scena publică. Tragedia Colectiv a fost momentul de deșteptare civică a românilor, iar peste cîteva luni a fost atinsă și starea de maturitate, după celebra OUG 13. Mulți protestatari, care și-au făcut un obicei din a ieși duminică de duminică în Piața Victoriei, mi-au spus că, pînă la momentul Colectiv, au fost complet deconectați de viața politică. Reacția a fost una de recuperare galopantă. La scurt timp, au început să se organizeze în comunitatea #Rezist și sînt cu ochii cît cepele pe orice mesaje ale politicienilor care vizează Justiția. Unii trăiesc această formă de deșteptare civică ca pe o a doua revoluție, după ce elita cu orientare occidentală, postdecembristă, s-a simțit învinsă în lupta cu neocomuniștii adaptați tranziției, veșnicii învingători. Deși au trecut atîția ani de la Revoluție, în percepția publică procesul de modernizare a țării nu s-a terminat deloc, iar Piața Victoriei a devenit ultimul simbol reformist al societății.

La fel ca în Brazilia (2015-2016), Guatemala sau Coreea de Sud, șocați de amploarea cazurilor de corupție în care au fost implicați politicieni care dețineau cele mai importante funcții în stat, activiștii români au avut combustia necesară pentru a protesta în piață săptămînal, timp de cîteva luni sau de cîte ori era nevoie. Asta a determinat Coaliția ­PSD-ALDE să renunțe la niște decizii care ar fi încetinit sau îngreunat lupta împotriva corupției. În schimb, odată cu permanentizarea lor, protestele au generat și efecte negative.

A apărut o simplificare a mesajelor de-a dreptul nocivă, atunci cînd vorbim de un sistem de justiție care, în realitate, reprezintă o balanță între drepturi, libertățile omului și restrîngerea lor, decisă de un judecător, în baza probelor. Simplificarea de mesaj este justificată din perspectiva comunicării – cu cît un mesaj este mai simplu, cu atît este mai ușor de receptat de către cetățean –, însă în plan real se creează un fond nerealist de așteptare și tensiune la nivelul societății. Justiția din stradă este profund diferită față de Justiția pe care am întîlnit-o în dezbaterile organizate de magistrați, în care se discută în mod aplicat despre criteriile pe care e obligatoriu să le îndeplinească acest curent justițiar.

Chiar dacă azi ieșim în stradă, nu putem scăpa de „penali“ cît ai bate din palme, oricît de mult ne-am dori, pentru că asta ar contrazice chiar principiile statului de drept, pentru care milităm. Selecția clasei politice se face în principal la vot, altfel transformi DNA într-un instrument de reglare a scenei politice, ceea ce nu este permis într-o democrație matură.

Un alt efect negativ al acestor forme de civism, transmise în spațiul public, în special prin social media, este polarizarea excesivă a societății. Lucru imputabil și presei mainstream, controlată de regimul autoritarist al lui Liviu Dragnea. Trăim în secolul lui Alb și Negru, dacă nu gîndești ca mine ești împotriva mea. Nu mică mi-a fost mirarea cînd o fostă colegă de școală, pe a cărei integritate aș paria oricînd, m-a întrebat, pe un ton de dezamăgire, ce am căutat în Piața Victoriei. La fel, trebuie să recunosc că m-aș gîndi de două ori înainte să mă confesez unui amic protestatar că oricînd aș ieși la bere cu un tînăr pesedist ca să ascult și argumentele lui. Neutralitatea sau detașarea au devenit dovezi de deviaționism, ca în încrîncenatele lupte ideologice.

Deși trăim în aceeași lume și poate avem probleme identice, am ajuns să percepem realitatea numai de pe poziții antagonice. Sau, altfel spus, după cum profețea Walter Lippmann încă din 1921, în Public Opinion: „Trăim în aceeași lume, dar simțim în lumi diferite“.

Protestele au dus și la o confuzie sau încălecare de roluri: jurnalistul nu mai este doar jurnalist, și-a asumat și o latură civică, oengistul nu mai joacă cartea apoliticului, a devenit un adevărat purtător de mesaje politice, iar intelectualul își asumă simpatiile și antipatiile politice fără să mai încerce măcar o analiză neutră a întregului tablou politic.

Dacă tragem linie, cum evaluăm noul actor de pe scena publică? În țări în care puterea politică o virează spre autoritarism, așa cum procedează și regimul lui Liviu Dragnea, protestul este văzut ca o armă a democrației. În fond, revendicările pieței se referă la integritate, cinste, decență și grijă în gestionarea banului public. Faptul că aceste mișcări de stradă dezvoltă și efecte negative sau excese de interpretare era, cumva, inevitabil. Sper ca, la nivel de societate, să nu ne pierdem înțelepciunea și răbdarea ca să le putem discuta în mod așezat și diminua și pe acestea. 

Sidonia Bogdan este jurnalistă freelancer.

Foto: Andrei Ivan, proteste Bucureşti, februarie 2017

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Oradea – mai ambițioși ca de obicei
Marile drame prin care ne trece destinul, fie el personal sau colectiv, nu pot fi înțelese și nici respectate dacă uităm că tragedia merge de braț cu comedia prin lumea oamenilor.
Daniel David jpg
Oricine poate să aibă umor
În ţările cu colectivism puternic şi concentrare a puterii, cum este țara noastră, umorul bine reprezentat este cel legat de autoironie.
Adriana Babeti jpg
Să rîzi? Să plîngi? Despre rîsu’-plînsu’ lumii noastre
Rîsul poate fi socotit drept un fel de soluţie terapeutică pentru a ieşi din marile şi micile nevroze ori din complexe (de inferioritate sau de superioritate).
Marcel Iures, Sever Voinescu, George Banu jpg
Caragiale cel lucid, Creangă cel afectuos
După spectacole, pe scena frumosului Teatru „Regina Maria“ din Oradea au urcat dnii George Banu și Marcel Iureș pentru a discuta despre umorul celor doi clasici.
1024px David   The Death of SocratesFXD jpg
Socrate a fost o pisică
„Toate pisicile sînt muritoare. Socrate e muritor. Deci Socrate e pisică”.
p 1 jpg
Ce înseamnă rîsul?
Nu există comic în afara a ceea ce este cu adevărat omenesc.
Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?