Protestul de azi, un talk-show cu public numeros

Liviu IOLU
Publicat în Dilema Veche nr. 334 din 8-14 iulie 2010
Protestul de azi, un talk show cu public numeros jpeg

În lume, presa sănătoasă are doar cîteva opţiuni cînd ajunge să-şi definească rolul în raport cu publicul căruia i se adresează: să-l educe, să-l distreze sau să-l informeze. Dintre toate, presa din România a ales să-l instige.

Însă şi instigarea, ca să funcţioneze, cere puţină minte şi cîteva cunoştinţe de manipulare. Altfel, în plin avînt revoluţionar, rişti să-ţi conduci telespectatorii sau cititorii în plină criză de rîs, în loc de Piaţa Victoriei sau a Revoluţiei.

Maşina poporului şi bunăstarea guvernanţilor

Unul dintre multele momente în care jurnaliştii au lucrat cu dezinvoltură la stîrnirea telespectatorilor înspre proteste „ca-n Grecia“ au fost zilele în care s-au anunţat măsurile de austeritate, tăierile de salarii, pensii şi indemnizaţii speciale. Un moderator, din dorinţa de a arăta poporului desfrîul miniştrilor pe bani publici, a început să enumere maşinile cu care aceştia ajungeau la Guvern. Pe lîngă „bemveuri“ şi „icscinciuri“ acesta pronunţă, drept exemplu de extremă sfidare a guvernantului la adresa chenzinarului obişnuit, şi cuvîntul „volkswagen“. Dintre toate, accentul a picat pe maşina poporului – german, e drept, dar tot a poporului – iar din furia aşteptată a rămas ridicolul situaţiei. În acelaşi timp cu întîmplarea de la televizor, un ziar a fost aproape să-şi cîştige un miting în faţa redacţiei, dar a evitat, în ultima clipă, un titlu care ar fi putut să facă istorie: „În sfîrşit văd şi bugetarii ce e criza!“.

Presa de atitudine cu ţipete şi strigături

Cele două exemple, care nici nu sînt greu de găsit în presa de azi, trădează o defecţiune la sistemul de direcţie al presei devenită, de prea mult timp, de atitudine. Cînd ajungi să-ţi ţipi argumentele, cu semne de mirare şi întrebare în titlu, înseamnă că ţi-ai pierdut pe drum credibilitatea şi, din disperare, strigi. Apoi, după ce ţi se pare că s-a auzit unde trebuie, aştepţi ca cei mulţi să ţi se alăture şi să pui de-o mişcare amplă, protest, miting, adunare sau măcar de-o petiţie online, pe care să o numeşti cu emfază „naţională“. Şi dacă nu ţi se alătură nimeni de bună voie şi nu curg rîuri de oameni spre Guvern, Parlament, Cotroceni sau măcar Parcul Izvor, rămîne o singură opţiune: provoci. Cum s-a şi întîmplat, înainte de alegeri, cînd şefii sindicaliştilor din Consiliul de Administraţie al Realitatea TV au adunat cîteva autobuze de „protestatari“ care, coincidenţă, în faţa Guvernului au afişat pancarte cu sloganul „Noi vrem respect“, acelaşi folosit ca promo de televiziunea condusă de şefii lor.

Inutilitatea reporterului şi un nou gen publicistic

Mai tîrziu a început să apară „studioul“ din mijlocul protestului, sau „şezătoarea TV cu sindicalişti“. Se anunţă un protest, se aduce o masă în stradă şi în mijlocul oamenilor şi se stă la un taifas zbierat.

Relatarea, reportajul, investigaţia socială, care altfel „acopereau“ un miting, au murit şi le-a luat locul o invenţie nemaivăzută în alte culturi, un „gen“ mediatic tipic românesc. Dezbaterea din şezut, cu populaţie în spate şi pe lateral, plus leşinul peste cabluri şi camera mobilă. Lucru care a dezvoltat şi o nouă modă – politicianul stropit cu apă şi bătut cu ouă la ieşirea din talk-show.

Ca jurnalist de teren, trecut cîndva prin revolta periferiilor Parisului, mă simt din ce în ce mai inutil în această simbioză creată de ceva vreme între televiziuni şi protestatari, dintre protestatari şi politicieni, dintre politicieni şi moderatori. Ce-ai mai putea relata nou pentru ziarul de a doua zi, cînd protestul se confundă cu un mare talk-show cu public şi decorul este chiar Piaţa Victoriei? Alergarea politicianului s-a produs în direct, leşinul (aproape că) peste moderator, iar sloganul este fix mesajul promoţional al televiziunii cu care eşti în concurenţă.

Astfel, ajutate de presa de atitudine, protestele au devenit, treptat, nişte caricaturi uneori mai mari decît guvernanţii care ar trebui să fie ţinta lor.

Evenimentul zilei

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.