Proteste și protestatari șaizeciști
● Flower-power
În noiembrie 1965 prin eseul său, intitulat „How to Make a March/Spectacle“ poetul american al generaţiei beat, Allen Ginsberg susţine că protestatarii contra războiului din Vietnam ar trebui să înmîneze, ca formă ideală de protest, poliţiştilor, presei, dar şi celor care priveau de pe margine, flori şi jucării. Utilizând aceste metode pacifiste, protestul a captat o atenţie şi o imagine pozitivă, iar „puterea florii“ a devenit parte integrantă în această mişcare de opoziţie culturală.
Adepţii, cei ce aveau să se intituleze „hippies“ au folosit simbolul şi în codul vestimentar (haine colorate, cu imprimeuri florale) devenind cunoscuţi drept „copiii florilor“. Termen ce a fost mai tîrziu folosit pentru cei care îmbrăţişau cultura consumului de droguri, a muzicii psihedelice, a artei şi a permisivităţii sociale.
● Mai ’68
În timp ce americanii protestau contra războiului din Vietnam, pe continent european, începe o altă amplă mişcare de protest, contra cutumelor sociale de pînă atunci, cunoscută drept „Mai ’68“. Mişcarea, declanşată de către studenţii de la Universitatea din Nanterre din Paris de la o aparent banală doleanţă a unui grup de studenţi care cereau acces în căminul de studente, a dus, pînă la urmă, la căderea guvernului De Gaulle. Sloganul „E interzis să interzici“ a propagat mai departe în toată Europa o puternică mişcare socială catalogată drept „de stînga“, care şi-a dorit, în ansamblu, obţinerea mai multor drepturi sociale – „vrem ca sistemul să servească oamenii, nu oamenii să servească sistemul“.
