Protecţii

- interviu cu Lisa Heilbronn, consulul SUA la Cluj - Lisa Heilbronn a fost studentă şi profesoară în anii '70-'80 la Universitatea Berkeley, din California, spaţiu în care se poartă o adevărată reverenţă faţă de anii '60, anii de glorie ai mişcărilor pentru drepturi civile şi ai contraculturii. Sînteţi de părere că un concept contemporan precum "corectitudinea politică", ce prespune discriminare pozitivă, multiculturalism, iar pentru unii şubrezirea valorilor creştine, îşi are rădăcinile în anii '60? "Corectitudinea politică" a devenit un termen peiorativ pentru eforturile de a combate discursurile duşmănoase la adresa unor minorităţi. Se corelează cu încercarea de a elimina limbajul ori terminologia jignitoare cu privire la membrii unor grupuri minoritare ori grupuri sociale care suferă din pricina discriminării. Conceptul se asociază cu anii '60 în mai multe feluri. Se leagă de eforturile mişcării Puterii Negrilor, a Panterelor Negre şi de mişcarea pentru drepturi civile care încerca să încurajeze mîndria acestei minorităţi. Însă are legătură şi cu alte mişcări, precum cea a minorităţii fermierilor mexicani Chicano şi, în general, a emigranţilor din America Latină. Un antecedent în istorie ar fi curentul iniţiat de Liga Evreiască Anti-Defăimare. Are legătură şi cu eforturile mişcării femeilor şi a celei feministe de a desexualiza limbajul pentru ca masculinitatea să nu fie supravalorizată ori privilegiată în discursul de zi cu zi. Se conectează şi la curentul ce a creat o educaţie şi o societate civilă inclusive, recuperatoare pentru cei care suferă de un handicap fizic. Deşi corectitudinea politică se relaţionează cu acţiunea afirmativă şi cu natura multiculturală în creştere a societăţii americane, nu este identică cu aceste fenomene. Credeţi că gînditorul român H.-R. Patapieviciexagerează cînd spune că un canal ca Animal Planet are o agendă militant anticreştină, că reclame considerate ideologice cu un slogan ca animals are better than humans sînt o propagandă pentru ideile de politeism, reîncarnare şi de sincretism religios asiatic? În cartea "Omul recent", Patapievici cataloghează astfel de mesaje ca fiind predicaţii pseudo-religioase ale ecologiştilor radicali din anii '60, care au intrat acum în mainstream-ul cultural. Eu cred că întrebarea pe care trebuie să ne-o punem aici e dacă veneraţia pentru natură arătată de ecologiştii care promovează drepturile animalelor, ca PETA (People for Ethical Treatment of Animals ), este religioasă cu adevărat sau "pseudo-religioasă". De ce pseudo? Problema aceasta poate fi relaţionată cu anii '60 în mai multe feluri. În anii '60 s-a văzut un interes considerabil din partea unor grupuri pentru spiritualitatea băştinaşilor americani, a indienilor. Aceste grupuri vedeau în spiritualitatea amerindienilor o reverenţă autentică a omului faţă de natură. Mişcarea femeilor cunoştea un interes reînnoit faţă de Mama Natură - Gaia, ori faţă de cultul altor zeităţi feminine ca Wicca. Alţii s-au interesat de alte forme de spiritualitate decît cea creştină, ca Budismul, Sufismul, spiritualitatea Bahai etc. Unii ar caracteriza mişcarea de protecţie a drepturilor animale ca fiind mai degrabă etică decît religioasă. Ideea fundamentală ar fi că fiinţele umane nu ar trebui să fie privilegiate în relaţie cu alte fiinţe de pe planetă (la o extremă unii consideră că planeta însăşi este un lucru însufleţit). Dacă crezi într-un sistem religios care descrie omul ca primind de la Dumnezeu dreptul de a stăpîni planeta e un lucru cu siguranţă diferit faţă de alte sisteme religioase, care procedează într-o altă manieră. Legat de canalul Animal Planet..., m-am uitat la post şi pot să spun că nu am văzut nici un fel de publicitate la panteism şi reîncarnare. a consemnat Adrian DOHOTARU