Propaganda, optimismul şi coasa din cui

Publicat în Dilema Veche nr. 173 din 2 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Oamenii... stau. Pe băncuţele din faţa porţii, pe iarbă sau sprijinind zidurile caselor. Te privesc curioşi, dar nu îndrăznesc să intre în vorbă cu tine. După ce faci trei paşi, prind curaj şi - de parcă s-ar fi vorbit între ei - îţi dau ziua bună în cor, cu o întrebare: "Aţi venit la dom’ primar, nu? Poimîine sînt alegeri... pesemne că sînteţi cu propaganda, aşa-i? Aaa, sînteţi cu UE! Păi să vă zic eu cum stă treaba. Stă prost, dar astăzi sînt foarte fericit... este ziua mea onomastică aşa că iubesc pe toată lumea. Pe dvs. şi pe UE, deşi nu-mi dă nimic...", îmi spune Cornel Canea (55 de ani). "Eu am fost un elev bun. Directoarea mereu mă certa la ore şi îmi spunea ŤDa’ ce tot citeşti tu pe sub bancă, măi, Cornele? Ce atîta sinus şi cosinus!». Acum... sînt un beţiv sărac, dar mai muncesc pe la oameni. Şi trăiesc din ajutorul social. Ce-mi dă mie UE? Nimic, dar azi chiar sînt fericit." Oamenii trăiesc într-un veşnic trecut... Gîrboviţi de ideea de "a nu avea" şi apăsaţi de gîndul de "a preda la cotă" toate bunurile, oamenii nu vor altceva de la UE decît beneficii materiale. Pentru sătenii în vîrstă - o tristă proporţie de 80% - UE nu înseamnă nici drumuri asfaltate, nici apă curentă, canalizare, şcoli şi dispensare moderne. "Să ne dea pensii mai mari! Asta să ne dea" - şi Gheorghe Tartră (60 de ani) îmi arată cu degetul, peste case, un teren bătut de soare. "Îl vedeţi? Al meu este! O viaţă întreagă am muncit la cîmp şi am crescut animale. Acum am 300 de capete - brînza nu o mai pot vinde, laptele nu îl mai cumpără nimeni. De ce să le dau pe degeaba, de ce să nu primesc şi eu ceva?" Atît mai speră bătrînii, pensii mai mari. Cît despre sătenii tineri... unii aşteaptă. Să se termine ziua, să se mai ducă o săptămînă, să mai treacă o lună. Stau pe treptele Primăriei, pe băncuţele din faţa porţii, pe iarbă sau sprijinind zidurile caselor şi aşteaptă să ridice ajutorul social sau alocaţiile copiilor. "Unii se plîng că le este teamă de ce va fi şi preferă să stea degeaba, să trăiască din ajutoare" - îmi spune Laurenţiu Urian, preotul satului. "Teama este un sentiment pe care nu poţi să îl ignori. Şi mie îmi este teamă de sectele religioase pe care le vom Ťimporta» şi care le vor cumpăra credinţa prin mijloace materiale. Nu te poţi folosi însă de teamă pentru a nu face nimic... Este greu, dar nici nu trebuie să îi blamăm. Înţelegerea corectă a situaţiei depinde foarte mult şi de noi - de Biserică, de Primărie, de Şcoală. Este absurd să le pretinzi oamenilor să înţeleagă o problemă - de foarte multe ori, prea stufoasă chiar şi pentru Ťmediatori» - numai din Ťcărţi»." Sătenii nu sînt însă toţi la fel. În sărăcia lor - îmi spune părintele Urian - mulţi sînt foarte darnici şi muncitori. La orice zi de naştere sau onomastică, la botezuri sau la parastase, la biserică sînt donaţi bani, lucruri sau alimente. "Dacă am avut ceva de făcut la biserică sau la casa parohială, întotdeauna şi-au oferit ajutorul fără să le ceară nimeni acest lucru sau să îi oblige. Cînd am refăcut zidul bisericii, au venit foarte mulţi. M-a impresionat în mod special o femeie de 70 de ani care a săpat 10 m de fundaţie la zid... Oamenii au nevoie de ajutor, nu doar de vorbe, de hîrtii, de documente pe care nu le înţeleg." Pe măsură ce stai de vorbă cu sătenii din Părău, impresia că "realitatea" lor nu îşi are locul în tabloul "oficial", plin de adjective măreţe, se accentuează. Informaţiile pe care le primesc oamenii sînt sărace, iar imaginea "europeană" pe care aceştia şi-o creează este una de cele mai multe ori distorsionată. Matei Oană are 63 de ani şi în prezent este pensionar. Pe vremuri, a fost subinginer la fabrica de ciment "Temelia" din Braşov. "Statele Unite ale Europei" - cum se exprimă dl Oană - sînt... "ceva de bine". "Bag seamă că aşa trebuie să fie. Acum toate ţările încearcă să se adune la un loc, în jurul unui conducător." Nici la capitolul "ajutor", părerile oficiale nu sînt în deplină concordanţă cu ceea ce cred sătenii. La cîţiva paşi de biserică, se vede printre copacii de pe marginea drumului o intrare făcută parcă din... petunii. Este magazinul Elenei Săvescu - o încăpere mică, plină cu fel de fel de alimente şi obiecte de uz casnic şi gospodăresc. "În scurt timp va trebui să renunţ la acest loc pentru care muncesc de mai bine de doi ani. Dacă l-aş păstra, dată fiind suprafaţa destul de mică, ar trebui să comercializez doar o singură gamă de produse - doar alimente sau doar materiale de construcţie, de exemplu. Lucru care m-ar afecta atît de mine, cît şi pe sătenii care pe o rază de cîţiva kilometri nu au alt loc din care să îşi procure cele necesare. Dacă aş continua să vînd la fel de multe produse, mi-ar trebui un spaţiu mai mare de care, din păcate, nu dispun. Am încercat să fac rost de fonduri pentru a construi un depozit. Aş fi dat de lucru la cel puţin zece oameni, dar... nu s-a putut! Am făcut un alt proiect pentru un centru de prelucrare a lemnului şi... s-a putut!" De ce depozitul nu a avut succes? Dna Săvescu preferă să nu comenteze şi, indirect, îmi răspunde tot cu o întrebare: "Dacă şansele mele de reuşită sînt atît de mici, ce se va întîmpla cu ceilalţi? Cu oamenii în vîrstă? Eu sînt o femeie în putere. Lucrez toată ziua cu cifre, fac calcule, socotesc, merg la oraş, discut cu alţi comercianţi şi tot mă simt depăşită, neputinciosă. Pur şi simplu nu înţeleg ceea ce citesc, ce aud la radio, ce văd la televizor. Sînt un om incult? Credeţi că oamenii care vin la mine şi cumpără la nesfîrşit pe datorie, că tinerii care aşteaptă în uşa Primăriei ajutorul social nu ar înţelege că UE nu dă nimic pe degeaba, fără efort? Ba da, dar pentru asta este nevoie de oameni care să ne explice exact ce şi cum trebuie să facem, nu de hîrtii". De cine depinde "viitorul"...? "De săteni, tineri sau bătrîni, bogaţi sau săraci, de mine, de dvs., de explicaţii clare, de cuvinte simple, de vorbe pertinente" - îmi spune părintele Urian. "Nu de foi, hîrtii, broşuri, documente. Este bine să fim optimişti, dar nu suprarealişti. Dacă nu facem ceva, oamenii nu se vor adapta niciodată; vor trăi şi vor munci cum au făcut şi pînă acum, iar cînd nu vor mai putea, vor pune coasa în cui, plugul în pod şi gata..." Văzîndu-ne plecînd îngîndurate, nea Cornel Canea, cu buna sa dispoziţie "onomastică", se-apucă să strige de pe o bancă, făcîndu-ne insistent cu mîna: "Gata cu propaganda, aşa-i?! Cu cine votez nu vă spun, dar vă iubesc! Şi pe UE a dvs.! Ca să ştiţi de la mine că sînt foarte fericit astăzi!". Şi gata... ne pornim spre autobuzul "din oră în oră", crezînd cu naivitate că ora încă mai are 60 de minute...

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.