Profu’ de română

Publicat în Dilema Veche nr. 815 din 3-9 octombrie 2019
Profu’ de română jpeg

Am scris frumos, pe foaia de hîrtie care ni se dăduse: „Optez pentru Liceul «Tudor Vladimirescu» din Tîrgu Jiu, clasa de matematică-fizică“. Totul părea clar și limpede. Mai rămînea doar examenul de admitere. Și glasul ascuțit ca un briceag al profesoarei de matematică – atunci cînd striga la tine „Fetițo!“ și te fixa cu ochii ei albaștri, cu o formă perfectă, îți pierea cheful de orice ecuație sau problemă de geometrie. Scria pe o tablă, apoi pe cealaltă, și mă uitam neputincioasă la pînza aceea de păianjen. Mă gîndeam că o să mă înghită și o să dispar sub faldurile ei, ca Alice altădată. Cu siguranță, profa de matematică era pasionată de ce făcea și visa cifre și rezolvări de probleme de gazetă, dar se baricada mereu în spatele numerelor și al teoremelor, și noi rămîneam în urma lor, ca în dreptul unui gard și, chiar dacă ne-ar fi plăcut să ajungem acolo și să zburdăm, devenise imposibil. Nu aveam încredere în mine deloc. Trăiam cu spaima că oricînd e posibil să nu fac bine, să nu știu ceva, să greșesc demonstrația. Creierul meu activa singur butonul de panică: „Fetițo!“.

La fizică avusesem noroc de o doamnă relaxată și căreia îi plăcea să ne aibă companioni de drum. Atmosfera din clasă contează. Și felul în care te raportezi la copiii din fața ta. Rezolvam exerciții aproape în joacă, ne bucuram că înțelegeam niște legi fizice, că puteam să ne imaginăm și altceva decît niște probleme.

Dar, una peste alta, nu eram fericită cu opțiunea mea de clasă de matematică-fizică. Am făcut schimbarea în ultima zi în care se mai primeau dosarele de înscriere la liceu. Știu sigur că hotărîrea mea de a mă duce la clasa de filologie-istorie, la Colegiul Național „Spiru Haret“, se lega de ce auzisem: „E acolo un prof de română mișto“. Nu-l zărisem și nu vorbisem cu el. Îi știam doar numele.

Și așa a fost. Cel mai bun partener de discuții. Deloc afectat, mai degrabă spartan. Un cititor atent, care nu te lăsa să bați cîmpii, te disciplina și te ghida să nu te rătăcești prin textele din manual și prin cele de literatură universală, pe care le aveam în programă. Nu cred că e ceva mai prețios cu care poți să pleci de la o oră de la școală decît acela că ai înțeles. Că ai făcut toate ocolurile posibile, dar, în cele din urmă, ai ajuns acolo unde lucrurile se leagă și vezi un desen, nu doar o linie sau niște cuvinte înșirate pe o pagină.

Intra în clasă cu catalogul în mînă, dar nu părea niciodată că-i dă importanță. Avea, cel mai probabil, 1,90 m și o figură de sfinx. Nu zîmbea des, dar cînd o făcea ne emoționa. Nu l-am auzit niciodată ridicînd vocea. Se mai încrunta, ce-i drept, cînd spuneam cîte o gogomănie. Citeam și așteptam cu nerăbdare orele de literatură ca să vorbim, și asta s-a întîmplat pînă am terminat liceul. Nu se trăgea cu noi de șireturi, dar îi simțeam bucuria cînd vedea că antrenamentul cititului, pe care îl făceam împreună, ne ajuta. Ne provoca, și asta ne plăcea, ne făcea să ne simțim importanți.

Odată, prin clasa a X-a, am plecat cu niște colegi și colege de liceu la munte, într-o toamnă destul de ploioasă. Știam că riscăm, că ne aventuram pe un drum greu și că vremea era capricioasă, dar ne-am gîndit că n-are ce să ni se întîmple. Pentru că unii dintre părinți nu voiau să-și lase copiii de capul lor, am mințit că era o excursie serioasă și că mergeam cu proful nostru de română, mare montaniard, de altfel. Și ne-am pornit la drum, cu povestea ambalată bine, pentru cei de acasă. S au pornit ploile și am rămas vreo două zile într-o cabană părăsită, iar cei de acasă au intrat în panică. Nu știau nimic de noi, nu existau telefoane mobile. S-au dus la școală să se intereseze ce era cu profesorul, cu grupul. Și l-au luat pe om, nevinovat, ca din oală.

Ne-am întors pînă la urmă, cam speriați și spăsiți, dar grija mea cea mai mare era că trebuia să dau ochii cu proful de română, pe care îl dezamăgisem, cu siguranță. Aș putea să reconstitui cu exactitate întîlnirea noastră de pe holul întunecat al liceului, din dreptul cancelariei, unde mă duceam rar. Mă chemase să vorbim despre povestea asta. Mă aștepta. I-am zis „Bună ziua“ și mi-a răspuns: „Ce bine că n-ați pățit nimic!“. Replica lui m-a liniștit. Au urmat „Ce naiba o fi fost în capul vostru?“ și un „Băi, cu muntele nu-i de glumit!“. I-am povestit ce se întîmplase, el nu s-a lungit cu morala și i-am rămas recunoscătoare și pentru asta. Proful se speriase, desigur. Dar în timpul discuției noastre am știut că nu pentru minciuna noastră prostească, ci pentru noi, oamenii la care ținea cu adevărat și pe care îi cunoștea bine.

Nu l-am văzut de multă vreme pe domnul Eugen Velican. Dar cînd am în față oameni tineri, mă gîndesc la el. N-aș putea zice ce înseamnă un profesor bun. Dar știu ce înseamnă unul adevărat.

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Soluția unei femei medic pentru salvarea soțului infectat cu o bacterie mortală: un tratament obscur cu virusuri
Când niciun antibiotic nu a mai funcționat în cazul soțului său infectat cu o bacterie periculoasă, o femeie medic a apelat la un tratament considerat obscur, folosind un inamic natural al bacteriilor pentru a-i salva viața.
image
Ce se întâmplă în timpul unei circumcizii. Care sunt riscurile și beneficiile procedurii
Deși considerată cea mai veche și cea mai frecventă operație din lume, circumcizia - îndepărtarea chirurgicală a prepuțului - este încă o procedură controversată, potrivit Yahoo! Life.
image
Piscină și elicopter pe cel mai mare super-iaht submarin din lume, în valoare de 2 miliarde de dolari
Compania producătoare a lansat, de asemenea, insule unice în felul lor, pe care se poate naviga sau poate acosta super-submarinul.

HIstoria.ro

image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.