Profil de fotoreporter

Publicat în Dilema Veche nr. 505 din 17-23 octombrie 2013
Profil de fotoreporter jpeg

Fie că ne referim la un cotidian, o agenţie de presă, un ziar tabloid sau unul de sport, textul se îmbină în mod obligatoriu cu fotografia. Astfel, am stat de vorbă cu 9 fotoreporteri români, cărora le-am pus 3 întrebări legate de meseria lor:

1) Ce presupune munca ta?

2) Ce îţi place la ce faci?

3) Ce nu-ţi place?

● Karina KNAPEK, Jurnalul Naţional

1) Seara, agenţiile de ştiri publică sumarul pentru a doua zi. Editorul se uită pe sumar şi mă trimite unde sînt oameni cu care nu avem fotografii. Subiectele mele, în general, sînt cam plictiseli. Conferinţe de presă, Parlament. Mitinguri – mai rar. De obicei, ajungi într-un spaţiu închis – spre exemplu, la Parlament –, aştepţi să înceapă evenimentul, îţi faci o idee despre ce se întîmplă acolo. Nu prea ai cum să faci fotografii diferite cu oameni care stau la aceeaşi masă. De multe ori, aştepţi începutul sau sfîrşitul, ca să se schimbe cadrul. Chiar dacă nu-ţi place subiectul, dorinţa ta e să faci o fotografie bună şi să ai cadre pe care să le mai poţi folosi şi cu alte ocazii.

2) Îmi place ideea de mişcare, tot ce nu e monoton. Fotograf de presă înseamnă să te intereseze despre alţii, ce e în jurul tău, ce se întîmplă în momentul ăla. Îmi doream mereu, cînd ajung undeva, să pot fi neobservată, ca lucrurile să se desfăşoare de la sine. 

3) Realitatea în presa noastră e că oamenii nu-şi mai iau banii la timp. Din păcate, am ajuns să mă gîndesc că nu mă mai mişc şi nu mai am idei din cauza asta. Am ajuns să mă complac într-un fel de mocirlă a minţii. Nimeni nu-mi zice nimic, chiar cînd fac o fotografie bună. Mie nu mi se mai cere nimic. Lucrăm doar în ideea asta, să existe o continuitate. Nu faci nimic, pentru că, şi cînd faci, nimeni nu e interesat. Lucrezi în ideea că se schimbă ceva. În naivitatea mea, sper că lucrurile se vor schimba în presă şi că o să fie o altă direcţie. 

● Daniel MIHĂILESCU, Agence France-Presse

1) Munca la o agenţie străină are un anumit specific. În primul rînd, trebuie să te gîndeşti ce-ar fi interesant pentru clienţii din lumea întreagă, din ce se întîmplă în România. Majoritatea clienţilor sînt oameni de afară, mai puţin interesaţi de contextul nostru politic şi economic. Subiectele noastre trebuie să fie uşor de descifrat.

2) În primul rînd, e o dimensiune egoistă a satisfacţiei. Cînd reuşesc să fac o poză bună, iar pozele bune sînt preluate şi ajung la cititori. Asta e foarte important. Dacă am face poze numai pentru noi ar fi altă poveste.  Mă gîndesc întotdeauna cît de mult pot să pun într-o fotografie, astfel încît un om, român ori străin, să înţeleagă ceva din ea. Nu e uşor. De cele mai multe ori, nu reuşesc. Cînd se întîmplă e un sentiment foarte mişto.

Mi se pare una dintre cele mai bune meserii pe care le poţi avea. În anii de cînd lucrez, am ajuns în atîtea locuri în care altfel n-aş fi ajuns niciodată... Şi mai sînt şi plătit pentru asta.

3) Sentimentul de frustrare e cînd nu pot să prind în imagini ce simt. E un exerciţiu foarte dificil. Nu unde lucrurile sînt factuale – cum ar fi un miting, un meci de fotbal, unde oamenii fac nişte lucruri clare. Însă unde lucrurile nu sînt foarte evidente e mai greu să ilustrezi. Şi mai sînt momentele în care trebuie să fotografiezi tragedii, drame, lucruri care te afectează negativ din punct de vedere emoţional. Atunci e mai neplăcut.  

● Marius DUMBRĂVEANU, Mediafax Group

1) Te duci, fotografiezi toate evenimentele minunate, conferinţe de presă, interviuri, evenimente de sport, proteste etc.

2) Ai şansa să fii acolo, să faci parte din evenimentul ăla, ai spus ceva despre chestia aia. E ceva care nu poate fi explicat perfect. Singura satisfacţie e cînd reuşesc să prind tot evenimentul într-o poză. 

3) E, cîteodată, senzaţia de aparat cu picioare. La prima acţiune pentru Mediafax, în prima mea zi de muncă la ei, la o vizită a lui Ponta, vine un nene de la Ziarul Financiar şi-mi spune: „Fă şi tu o poză la groapa aia!“ 

● Octav GANEA, Mediafax Group

1) Acoperim tot ce ar putea acoperi un departament foto. De toate. De la meciuri, reportaje, conferinţe, la shooting-uri pentru reviste glossy.

2) Marele avantaj al meseriei ăsteia e că nu fac în nici o zi aceeaşi chestie. Într-o zi merg la o conferinţă, după care fac o deplasare pe o platformă petrolieră sau într-un sat de ţigani... Acum cinci ani, îmi plăcea foarte mult cînd vedeam dimineaţa la metrou oameni citind ziare, uitîndu-se la imaginile mele. Acum, e gîndul că am arătat ce a fost la un eveniment, la modul cît mai corect posibil faţă de oamenii care au participat.

3) Faptul că nu faci în fiecare zi acelaşi lucru vine şi cu dezavantaje. Nu-mi place că în ziua de azi mergi să tragi trei-patru chestii pe zi şi că nu se ţine cont că, pentru fiecare eveniment diferit, ai nevoie să intri într-o stare, şi nu mai e timp pentru asta. Uneori, la acelaşi eveniment trebuie să tragi în trei stiluri diferite: într-un stil de agenţie, într-un stil de ziar financiar, iar la urmă apare alt reporter, care îţi cere să tragi ceva complet diferit. Un astfel de exemplu e un congres politic – unde produse diferite din trust au nevoi complet diferite, şi trebuie să treci, în cinci minute, prin stări diferite. 

● Alex MICSIK, Agerpres  

1) La Agerpres am de acoperit o gamă largă de acţiuni, de la sport la evenimente pe politic, economic, social – chestie care îmi convine foarte mult. Mă ţine în priză şi sper să apară cît mai tîrziu monotonia.

2) Ajung destul de greu să fiu mulţumit de munca pe care o fac, de modul în care surprind un eveniment. E greu să ajung să spun că am făcut o treabă extraordinară. Cînd fac o treabă mai bună decît în mod obişnuit, sînt mulţumit.

3) Mi s-a întîmplat des să fiu tratat ca un adaos al redactorului ori ca cineva tocmit în piaţă. Nivelul de respect nu este neapărat întotdeauna la un nivel normal. E neplăcut uneori.

● Grigore POPESCU, Agerpres

1)  Surprinzi în imagini nişte evenimente. Din orice domeniu. Politic, sport, social, justiţie...

2) Îmi place faptul că sînt pur şi simplu acolo unde se întîmplă lucruri şi să pot surprinde ce se întîmplă. Aş putea să mă duc să mă uit, să beau o bere şi să povestesc cu prietenii. Dar nu. Prefer să merg acolo, să scot aparatul şi să fac poze.

3) Sînt momente cînd vezi un om într-o situaţie neplăcută şi tu trebuie să faci poza aia şi nu poţi să-l ajuţi cu nimic.  

● Gabriel PĂTRUŢ, Libertatea

1) Îmi place foarte mult să fotografiez sport la ziar. Acolo mă simt cît de cît fotoreporter, pentru că, altfel, nu sînt mari lucruri de pozat. Noi trebuie să abordăm subiectul altfel, ziarul e făcut pentru oameni simpli. Doar că încerc, chiar dacă lucrez la un tabloid, să fac şi altfel de fotografii.

2) Îmi place să mă duc prin ţară să fac fotoreportaje. E bine cînd îmi intră trei poze în ziar, sau o poză pe mai multe pagini; cînd îmi intră pe mai multe pagini cîte un reportaj. Cînd fac nişte fotografii care îmi plac şi mie.

3) Nu-mi place că trebuie să pierd timpul în redacţie. Uneori, te duci dimineaţa la DNA, iar seara ai un meci, şi-ţi cam limitează perspectiva. Îţi vine să te cam laşi. Să te duci la tribunale, să stai pe gard ore întregi. Ajungi să ai momente în care urăşti meseria asta.  

● Alex NICODIM, Gazeta Sporturilor

1) Ziarul la care lucrez, chiar dacă e un ziar de sport, e, de fapt, 90% un ziar de fotbal. Din ziarul ăsta de fotbal, mai mult de jumătate e ziarul echipei Steaua Bucureşti.

2) Îmi place să fotografiez evenimente cu încărcătură emoţională puternică. Am fost acum un an la finala Europa League. A fost un stadion plin cu suporteri pătimaşi, erau două echipe spaniole în finală. La fel, a fost o experienţă interesantă Campionatul European din Austria şi Elveţia, în 2008.

3) La un moment dat, ajungi să ţi se pară că totul se cam repetă. Poate n-ai chef în fiecare zi şi chestia neplăcută e că, uneori, nu intervine nimic care să-ţi solicite imaginaţia.  

Raed KRISHAN, Gazeta Sporturilor

1) Avem de făcut meciuri de fotbal, de handbal, de baschet, conferinţe de presă, interviuri, reportaje, din cînd în cînd cîte o pîndă. Există – ca să dăm un exemplu – antrenamente închise ale echipei naţionale. Tu trebuie să ilustrezi antrenamentul, iar pentru asta facem cîte o pîndă de după gard, din copac, din casa vecină. 

2) Îmi place foarte mult să fotografiez tenis, pentru că e un gen de fotografie care mă face să fiu mai creativ decît la fotbal. Simt că am o zi bună cînd fac o imagine reuşită din punctul meu de vedere, ceva peste ce fac de obicei, care să-mi placă. Dacă nu mi-ar mai plăcea ce fac, m-aş lăsa în secunda doi, pentru că nu poţi să ai o viaţă ordonată în meseria asta. Lucrezi în funcţie de eveniment, iar subiectul nu vine la ora fixă. Îţi dai programul peste cap, nu prea poţi să-ţi faci un program pe următoarea perioadă de timp. Doar dacă îţi iei concediu.

3) Nu-mi place cînd avem de făcut lucruri care nu au nici un sens şi nici o legătură cu sportul, cînd munca deviază spre cancanuri. 

anchetă realizată de Andrei PUNGOVSCHI  

© Foto: Lucian Muntean

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Iarna se dezlănțuie. Viscol puternic în România: harta celor mai afectate zone. Anunțurile meteorologilor
Iara se dezlănțuie în următoarele ore. Meteorologii au emis sâmbătă mai multe avertizări cod galben şi portocaliu de ninsori şi de vânt puternic pentru cea mai mare parte a ţării. Vremea rea pune stăpânire pe România.
image
Cât pot să ceară meseriașii pentru o casă simplă, la roșu. „Nu te mai droga, frățică!”
Un român a postat un anunț în care s-a interesat cât ar putea să-l coste o casă de 80 de metri pătrați, pe un singur nivel. Printre răspunsuri, au fost și unele cu totul surprinzătoare.
image
Prima autostradă din România, construită la dorința lui Ceaușescu. În cât timp a fost gata și care era viteza maximă de deplasare
Autostrada Bucureşti-Piteşti, cea mai veche din România, a fost finalizată în doar cinci ani, între 1967 şi 1972, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Astăzi se împlinesc 56 de ani de la începerea lucrărilor de construire.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.