Prizonier în propria colivie de aur

Alina NECȘULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 1008 din 3 august – 9 august 2023
Foto: flickr
Foto: flickr

Colecția e precum casa melcului. Colecționarul duce o „casă” iluzorie în spate. La interiorul acesteia își liniștește uneori angoasele și își poate domoli impulsurile agresive și sexuale care apasă puternic în corp, pentru a fi descărcate. Colecția poate fi un obiect al iubirii, un obiect al urii, un obiect narcisic și întrepătrunderi între acestea.

Comportamentul de a colecta în mod obsesiv, fie că sînt implicate obiecte animate sau inanimate, este strîns legat de dificultatea de a procesa o anumită pierdere, fie ea reală sau imaginară. Este infinit mai dificil pentru o persoană să țină un doliu pentru ceva ce nu a existat și a fost dorit sau ceva care a fost răpit atroce din experiența sa de viață. Metabolizarea pierderii presupune confruntarea cu realitatea unor sentimente foarte puternice: ură, spaimă, furie, rușine, tristețe, invidie. Adresarea acestora cu un aparat mental fragilizat poate zdruncina uneori puntea cu realitatea. Versantul cel mai tragic în aceste situații nu este simptomul, care de multe ori duce chiar în bizarerie prin particularitatea sa (îmi revine în minte situația unei persoane care colecționa reptile, unele dintre acestea fiind chiar moarte și în descompunere). Pentru unele persoane cu un grad de aplecare către colecționare care frizează patologicul, acesta arată o dificultate masivă de a lăsa în urmă, a da drumul. Colecționarii tind adesea să se baricadeze de lume la interiorul propriei colecții, rupînd legătura cu oamenii. Ei construiesc în afara lor atmosfera funerară dinăuntru, lumea interioară goală și inanimată, îngustă și rigidizată, în care se află ei prizonieri.

Ce se întîmplă însă atunci cînd această interfață, care a reușit să mențină un anumit grad de contact cu realitatea, este înlăturată fără a dispune de un alt stîlp de sprijin interior, mai înalt adaptat la realitate?

Sfîșierea învelișului protector aruncă persoana într-un gol infinit. Deși susține un contact cu realitatea subțire ca un fir de ață, în absența unei alternative mai bine adaptate pot apărea disocieri zdravene și prăbușiri psihice. Pentru că nu este găsit un alt pilon de susținere care să apeleze la resurse interne pentru a pune în mișcare o elaborare care să scoată din ciclul compulsiv de colectare, acest comportament continuă ca o formă de dependență, la nesfîrșit, fără putința de a seta o limită. Tendința este de a acoperi sentimentul de pierdere și lipsă cu un comportament maniacal de acumulare, care să învelească iluzoriu golul și care stimulează un sentiment de ușurare pe moment. Aceasta poate fi susținută de o fantezie de a poseda totul, în totalitate, și reprezintă apărarea robustă în fața unei angoase depresive, cum este, de exemplu, cazul lui Hagi Tudose. Hagi Tudose ajunge să colecționeze bani pentru că doar așa avea iluzia păstrării unei legături vii cu grija pe care o primea de la mama lui.

În romanul Colecționarul al lui John Fowles este reprezentat un aspect mai întunecat al semnificației unei colecții. Personajul colecționar se baricadează de lume prin intermediul colecției de fluturi și își satisface iluzia de a poseda ceva frumos, feminin, pe care să-l poată accesa, păstra, arunca sau strica după bunul plac. Frederick este genul de persoană sterilă, care se exprimă în clișee și încearcă să fie mereu corect, se îmbracă curat și cu hainele călcate la dungă: „e ca ploaia monotonă care ucide culoarea”. El nu are inflexiuni ale vocii cînd se exprimă, iar privirea lui este fixă și lipsită de expresie, inertă. Gîndirea lui este rece, fără afecte. Obsesia lui se mută treptat de la colecția de fluturi către o tînără femeie artistă, care îi trezește aceeași trăire ca atunci cînd descoperă un fluture dintr-o specie rară. Frederick o răpește și o sechestrează în subsolul propriei case, acesta fiind momentul în care el începe o altfel de colecție. Treptat, fantasma de a o poseda pe mama care îl părăsise la vîrsta de doi ani și suferința teribilă de a se fi simțit un obiect în scenariul ei de viață iau forma unor acțiuni care înfioară. Tipul de relație inaugurat cu noua lui colecție, un substitut simbolic, este  una în care el este în control și în care dispune de ea după bunul plac. Aceasta devine ca o parte din trupul lui: „pur și simplu bucuria de a mă avea în ghearele lui. (...) Nu-i pasă ce spun sau ce simt – pentru el sentimentele mele nu contează –, important e numai faptul că m-a prins aici. (...) E colecționar. De aici provine tot ce este mort în el” (John Fowles, Colecționarul, Editura Polirom, 2007). Caracterizat de platitudine emoțională, singurul moment în care poate să simtă ceva este acela în care își privește colecția.

Colecțiile pot fi refugiu, punte de menținere a contactului cu realitatea, oglinzi narcisice sau extensii ale propriului corp. Presiunea haotică a emoțiilor poate căuta conținere/conținător și acestea pot lua forma unor colecții. Putem observa primele colecții pe care le fac oamenii în copilărie: mașinuțele, soldățeii, păpușile, animalele de pluș. Ulterior acestea pot rămîne la păstrare, se pot extinde sau interesul copilului se poate muta la altceva: timbrele, numismatica, cărțile poștale, discurile de muzică și așa mai departe. Colecțiile pot să împietrească fără să sufere modificări pentru toată viața, alteori interesul pentru ele se mută sau se transformă, în mod păgubos sau creativ.

Colecțiile au uneori rolul de stîlp de sprijin al stimei de sine și pot stimula o valorizare de sine prin asocierea cu un obiect al sinelui idealizat. Un exemplu poate fi relația unui adolescent cu colecția de discuri de muzică ale unei trupe preferate. Alteori o colecție poate funcționa ca un talisman împotriva unor catastrofe imaginate în viitor, cu caracter extern. Aceste persoane nu pot distinge pericolul intern de catastrofă, atunci cînd un afect poate irumpe fără putința de a-l conține. Ele deja se află într-o furtună emoțională pe care o externalizează prin scenariile fatidice privitoare la viitor și nu își pot apropria agresivitatea și ura.

Relația cu o colecție are, pentru fiecare, un caracter particular, cu articulări agresive, pasionale sau narcisice. Simbolistica unei colecții sau a unei porniri patologice către colecționare este tăinuită de fiecare colecționar, tăinuită chiar și față de propria conștiință. Aceasta are un înțeles atît de intim propriei ființe încît e greu de deschis un dialog cu sine despre ce însemnătate are. În pofida tuturor eforturilor noastre de a sonda înțelesurile, rămîne un mister de descifrat pentru fiecare persoană care are o relație particulară cu propria colecție. Ce sau cine din forul interior este colecția, cine este colecționarul și ce fel de relație este între ei?

Alina Necșulescu este psihoterapeut specializat în psihanaliză.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Germania a arestat doi cetăţeni ruşi care ar fi conspirat să atace o bază militară americană
Doi cetățeni ruși au fost arestați în sudul Germaniei, fiind suspectați că au plănuit atacuri de sabotaj împotriva unor instalații militare americane, au anunțat joi procurorii germani.
image
O româncă se judecă de zece ani cu Elon Musk. Inițialele numelui său sunt pe acumulatorii mașinilor Tesla Model S
Brașoveanca Cristina Bălan a fost un inginer de mare viitor la Tesla, dar a fost concediată pentru că a atras atenția asupra unor defecte de fabricație. După zece ani încă se judecă cu Elon Musk
image
Cum arată interiorul „celei mai scumpe case” din lume, cu 100 de camere. Pentru ce sumă fabuloasă este scoasă la vânzare VIDEO
Castelul vast Chateau d'Armainvilliers din Seine-et-Marne, Franța, considerat a fi cea mai scumpă casă din lume, este scos la vânzare pentru 363 de milioane de lire sterline, potrivit Express.co.uk.

HIstoria.ro

image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.