„Privirile tuturor se îndreaptă acum spre cercetătorii care ne pot salva” – interviu cu cercetătoarea Oana Paula POPA

Publicat în Dilema Veche nr. 841 din 23 - 29 aprilie 2020
„Privirile tuturor se îndreaptă acum spre cercetătorii care ne pot salva” – interviu cu cercetătoarea Oana Paula POPA jpeg

Oana Paula Popa este unul dintre cei mai pasionați oameni pe care i-am întîlnit vreodată. Am cunoscut-o la Muzeul „Grigore Antipa”, unde este zoolog și cercetător științific. Cred că ea ar putea face și un extraterestru să se îndrăgostească de acest muzeu și de poveștile lui. Am vorbit despre relația pe care o are cu așteptarea cineva care face cercetare.

În ce relație este un cercetător cu așteptarea?

Cu timpul învață să se tolereze reciproc! Cercetătorul entuziast este nerăbdător ca totul să se întîmple repede, planurile sînt mari și așteptarea, ca o bătrînă înțeleaptă, parcă îi pune răbdarea la încercare. La început, totul se lasă așteptat în cercetare, ai doar dorința de a face această meserie. Calea pe care ai pășit te va învăța să aștepți, să pierzi, să cîștigi uneori, dar important e să continui, să nu renunți. Mai tîrziu, pe măsură ce acumulezi experiență, realizezi că așteptarea ta devine un răsărit peste o noapte uneori neagră și îți aduce claritate în gîndire, îți aduce în final rezultatele mult așteptate.

În munca asta, cît de important e să lași timpul în pace și să-ți vezi de treabă? Să studiezi, să cauți, să afli?

Să nu fii atent la trecerea timpului, să îl lași să treacă, iar tu să rămîi ancorat în cercetările tale este idealul. Pentru fiecare dintre cei ce fac meseria asta cu pasiune, ea reprezintă o redută care, uneori, te protejează de furtunile prezentului. Nu cred că te poate proteja de toate frămîntările pe care viitorul le aduce. În cazul nostru, al naturaliștilor, cu atît mai mult, aceste frămîntări devin realități înainte de vreme, scenarii uneori apocaliptice a ceea ce urmează să se întîmple cu lumea în care trăim dacă nu vom înceta să distrugem biodiversitatea planetei.

Această pandemie a venit să demonstreze încă o dată cît de fragili sîntem, cum distrugînd natura nu facem decît să ne amenințăm grav chiar propria existență. Este un moment bun să devenim mai întelepți și să învățăm din aceste vremuri despre cum un mod de viață nesăbuit este un rău făcut biodiversității. Virusul care acum ne afectează viețile tuturor provine, se pare, după ultimele cercetări, din recombinarea unuia prezent la specii de lilieci cu unul prezent la un mic mamifer numit pangolin, și care este în Asia unul dintre cele mai braconate animale. Acest pangolin a avut nefericirea de a fi intens utilizat ca panaceu în medicina orientală și de a fi considerat o delicatesă în bucătăria chinezească. Pentru zoologi, medici și conservaționiști e doar un exemplu din lungul șir al zoonozelor și cu nimic diferit de situații ca MERS (Middle East Respiratory Syndrome) sau SARS (Severe Acute Respiratory Syndrome) care au afectat în anii din urmă populația umană, situații din care se pare că nu am învățat nimic ca specie. Îmi place să cred că acum nu va mai fi așa.

În vremurile astea extrem de agitate, privirile tuturor se îndreaptă spre ei, spre cercetătorii care ne pot salva, care pot dezvolta un vaccin sau diverse alte tratamente pentru ca viețile noastre să se poată așeza din nou pe un făgaș normal. Ei sînt cei care acum uită de frămîntarea din jur, de familiile lor și se concentrează pe găsirea unui antidot. Și pentru ei uitarea este esențială, cufundarea în munca de laborator este refugiul lor și salvarea noastră.

O descoperire poate veni după o viață. Poți să accepți asta? Te gîndești la asta cînd pornești la drum? Sau descoperi pe parcurs că uneori drumul e mai important decît scopul?

Sau nici măcar după o viață. Poți petrece o viață căutînd, adăugînd cărămidă după cărămidă la un zid pe care nu o să-l poți admira niciodată. Știința se bazează pe acumulare cantitativă, generație după generație de cercetători contribuie la acea masă critică de care e nevoie pentru ca, din cînd în cînd, să avem de-a face cu descoperiri epocale: aș nominaliza aici una care ajută nespus în aceste momente pentru diagnosticarea persoanelor infectate cu SARS-CoV-2 (Severe Acute Respiratory Syndrome Coronavirus 2): această tehnică PCR (Polymerase Chain Reaction sau reacția de polimerizare în lanț a acizilor nucleici) de care toată lumea amintește acum și fără de care nu se mai poate face aproape nimic în biologia moleculară, tehnică pentru care Karry Mullis și Michael Smith au fost recompensați cu premiul Nobel pentru chimie in 1993.

Fiecare nouă lucrare, fiecare studiu publicat aduce cunoaștere, dar așa cum zicea Pasteur, şansa nu favorizează decît minţile pregătite. Pentru a deveni pregătit, ideea principală este să nu renunți, descurajarea omoară șansa. Drumul în sine, greu sau mai facil, este drumul către șansă. Scopul general e cunoașterea, obiectivele se pot schimba pe drum, pe măsură ce lămurești ceva apar o multitudine de alte necunoscute. Nu poți să te plîngi de plictiseală, totul este extrem de palpitant în meseria asta. Să nu uităm nici ce spunea Isaac Newton că, dacă se întîmplase să vadă mai departe decît alți gînditori, era din cauza faptului că a stat pe umerii unor giganți.

De multe ori, cînd pornești la drum, ai în minte cîteva modele, savanți pe care ii admiri din domeniul tău de activitate. Aici, pentru mine a fost Damme Jane Goodall, antropolog, zoolog și conservaționist. Am citit ca studentă cartea ei În umbra omului și am visat să pot avea o carieră care să fie în umbra acestei femei extraordinare, care și-a petrecut întreaga viața studiind animalele, cu precădere cimpanzeii. Descoperirile ei au revoluționat etologia, o poveste de succes din care trebuie să înțelegi munca enormă și spiritul de sacrificiu de care a dat dovada această cercetătoare.

Care a fost momentul de maximă așteptare pe care vi-l amintiți, legat de munca dvs.?

Fiecare subiect abordat în cariera unui cercetător vine cu așteptarea sa și fiecare așteptare pare la fel de lungă. Nu pot nominaliza unul anume. Această pandemie mi-a încurcat planurile, bănuiesc ca fiecăruia dintre noi, a adus o așteptare în plus pentru un proiect care îmi era foarte drag și pe care l-am început alături de voluntarele Laboratorului de Biologie Moleculară al Muzeului. Un proiect foarte drag nouă, un ultim proiect pe care îl puteam desfășura împreună în această etapă din viața noastră, proiect care lor le-ar fi furnizat o experiență foarte utilă în viitor. Spun „ultim proiect“ pentru că ele vor pleca din toamnă la studii în diverse colțuri ale lumii. Proiectul presupune analiza diversității genetice prezente la nivelul complexului major de histocompatibilitate, că tot vorbim cu toții în ultima perioadă de imunitate, la două specii de mamifere (șoarecele de zăpadă și dihorul pătat), și îmi place să cred că îl vom putea derula încă, mai avem timp! Pe lîngă nerăbdarea pe care o simt eu, simt și nerăbdarea acestor minunate voluntare care abia așteptau să învețe tehnici de clonare, de microbiologie, culturi bacteriene etc. În primele zile din martie, în laborator era o atmosferă de care acum ne e dor tuturor, un freamăt pe care doar acolo îl întîlnești și abia aștept ca această lungă perioadă de așteptare să treacă și viața noastră să revină la normal. 

Ce nu poți să obții repede cînd faci cercetare?

Rezultate și experiență. Nu sînt întotdeauna același lucru. Experiența o poți avea și din eșec și, de multe ori, în cercetare, eșecul este mult mai frecvent decît rezultatul. Ideea e să nu renunți, să cauți altă abordare, alt subiect care pentru o vreme să te detașeze de eșecul tău. De multe ori, o astfel de detașare te luminează, pentru că știi vorba aia „nu poți să vezi pădurea din cauza copacilor”.

interviu de Ana Maria SANDU

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Soldati ucraineni elibereaza orasul Liman FOTO Twitter jpg
Reportaj CNN din orașul ucrainean Lîman: „Rușii s-au urcat pe tancuri şi au plecat” VIDEO
Pustietatea fantomatică a străzilor oraşului ucrainean Lîman eliberat de trupele ucrainene după ce fusese ocupat de cele ruse contrastează cu importanţa sa strategică.
Vladimir Putin FOTO Shutterstock
Rusia construiește apartamente de lux în centrul Londrei: Putin va câștiga o avere
Vladimir Putin urmează să câștige sute de milioane de lire sterline dintr-o dezvoltare de lux într-o zonă exclusivistă a Londrei, scrie dailymail.co.uk.
Blog Cornel Stan
Cele trei revoluții ale automobilului electric
Automobilul viitorului, digitalizat ca un computer de ultimă generație, cu conectivitate multivalentă și, poate, vreodată, pe scară largă, complet autonom, este asociat, în general, cu propulsia electrică.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia