Printre ei

Dorica BOLTAŞU NICOLAE
Publicat în Dilema Veche nr. 504 din 10-16 octombrie 2013
Printre ei jpeg

De mai bine de zece ani petrec zilnic cîteva ore cu adolescenţii. „Lucrez“ cu ei, pentru ei. Şi, cu cît trece timpul, îmi dau seama că „lucrez“ foarte mult şi cu mine însămi, pentru mine.

La început, fiind la rîndul meu tînără şi fără prea mare pricepere, mi-a fost teamă. De privirile lor, de îndrăzneala lor, de expansivitatea lor, de obrăznicia lor. Îmi era teamă de eşecul comunicării cu ei; era vorba, de fapt, despre neîncrederea în mine însămi. Apoi am observat că privirile lor ascund curiozitate, poartă simpatie ori suspiciune sau, ca şi în cazul meu, teamă. Aşa că am încercat să îi privesc pe fiecare, răspunzîndu-le cu un zîmbet, cu o încurajare, cu o ridicare a sprîncenelor. Uneori cu ironie, adesea cu bunăvoinţă, de cele mai multe ori cu dorinţa de a le spune lucruri care să ajungă cu adevărat la ei.

Lucrînd cu ei, m-am schimbat şi eu. Mi-au dat încredere în ceea ce fac, încrederea pe care o căutasem fără s-o primesc – poate cu una sau două excepţii – la profesorii mei. M-am desprins în mare parte de timiditate, am scăpat de spaima comunicării directe cu un „public“ eterogen, pe care trebuie să-l cîştig de fiecare dată. Fiindcă mulţi adolescenţi se schimbă, de la o lună la alta, de la un an la altul. Unii sînt cuminţi, blînzi, timizi la 15 ani, dar devin furioşi, impertinenţi, neguvernabili la 17. Alţii sînt nepăsători, distanţi, ironici, pentru a ajunge un an mai tîrziu deschişi, afectuoşi, interesaţi de ceilalţi, de lume.

Toţi au însă energia şi lumina pe care le-o dă începutul tinereţii, o anumită puritate sufletească – chiar dacă, da, aceasta nu mai este „candoarea“ de pe vremuri. Fiindcă acum, procentul „naivilor“ este mult mai mic, fetele se maturizează mai devreme, inclusiv sexual. Îi pîndesc pericole noi, precum drogurile, prostituţia, bandele. Dar temerile şi emoţiile lor sînt în mare aceleaşi pe care le ştim cu toţii. Diferenţele vin, în primul rînd, din mediul în care trăiesc, din afara şcolii. Din modul diferit în care fragilitatea lor răspunde la asperităţile vieţii şi ale societăţii. Şi nimic nu este mai trist decît un adolescent care nu-şi găseşte drumul, care se pierde în hăţişul lumii. Îmi dau seama de asta de fiecare dată, şi o decodez în dezinteresul, tristeţea, uşorul dispreţ sau agitaţia stranie. Pentru aceşti adolescenţi, drumul înapoi, spre frumuseţea vîrstei şi a vieţii, este foarte greu. Pe unii, intersecţiile dificile îi maturizează rapid, le schimbă radical modul de a percepe lucrurile.

Am avut acum cîţiva ani o elevă – ironia sorţii, cuminte, dintr-o familie destrămată, cu mari greutăţi financiare, la limita sărăciei, cum spun statisticile oficiale – care a rămas însărcinată în clasa a X-a. În ultimele luni, se hotărîse să dea copilul spre adopţie. N-am putut să-i spun să renunţe la această idee, am încurajat-o doar să continue şcoala şi să se bucure de tot ce îi oferă viaţa, chiar dacă într-un moment nepotrivit. A născut cîndva în primăvară şi mi-a spus atunci că nu mai poate să dea fetiţa, pur şi simplu nu poate să se despartă de ea. S-a mutat cu bunica şi cu tatăl copilului – cu cîţiva ani mai mare decît ea – iar toamna s-a întors la liceu. Poate suna ca într-o telenovelă, dar un an mai tîrziu, aşteptînd eu însămi un copil, cele mai frumoase cuvinte şi încurajări de la această elevă le-am primit.

Adolescenţii – copiii, tinerii – au nevoie, poate mai mult decît noi, maturii, să simtă gustul libertăţii de gîndire, al cutezanţei, al cunoaşterii, al creaţiei şi al adevărului. Societatea va fi mai sănătoasă dacă ei vor creşte cu aceste valori, le vor înţelege şi le vor cultiva, la rîndul lor. Încerc, atît timp cît stau printre ei, să-i ajut să găsească aceste lucruri. Mi se pare important să nu se rătăcească în marasmul nonvalorilor, al ipocriziei, al violenţei, în voluptatea nefastă a diverselor dependenţe. Atunci, lumea din jur ar deveni tristă, haotică, murdară, uşor manipulabilă. De aceea, am ajuns să predau literatura dezvăluind în primul rînd contextul şi etosul operei, imaginarul şi viziunea despre lume, incluzîndu-i şi interogîndu-i pe ei, cît mai mult posibil. Iar surpriza şi frumuseţea jocului vin din prospeţimea interpretării lor, din sclipirea inteligenţei şi, uneori, din performanţa şcolară. Din privirile lor interesate, uimite, uneori fascinate.

Încerc să fiu deschisă, corectă, astfel încît să se simtă liberi şi să aibă încredere în ei înşişi. Nu mă număr printre cei care deplîng lipsa modelelor şi n-aş vrea – Doamne-fereşte! – să mă ia de model. Eu cred că au prea multe modele – de toate tipurile, evident. Trebuie doar să aleagă, iar opţiunea trebuie făcută deschis, cunoscînd termenii, condiţiile, consecinţele. Aleg singuri ce este mai bine, atîta timp cît le sînt demonstrate credibil feţele diverse ale realului. Cu cît le oferim mai multe pentru dezvoltarea lor personală, cu atît se vor apropia, neîndemnaţi, de ceea ce dorim de la ei.

Am nimerit mai mult din întîmplare la un concurs de dezbateri şi de atunci sînt cîţiva elevi care mă bat la cap, de fiecare dată cînd mă văd pe culoar: „Aţi spus că faceţi club de debate, doamnă, vă rugăm.“ Va trebui, deci, să mă ţin de cuvînt. Cu ocazia aceasta voi învăţa şi eu strategii de persuasiune în discursul public şi va trebui să mă abonez la nişte reviste de actualitate social-politică, probabil că mai mult externă.

Dorica Boltaşu Nicolae este profesoară de limba şi literatura română la Colegiul Naţional „Iulia Hasdeu“ din Bucureşti.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.