Prima mea sesiune
Am terminat liceul şi am dat la Electronică în anul de graţie 1990. În jurnalul pe care îl ţineam în epocă, plecarea din Tulcea e descrisă ca o evadare, iar intrarea la facultate – ca o minune. Am avut bursă, la început de merit (cît încă mai credeam că am dat la facultatea potrivită), apoi socială, dar n-aveam niciodată bani. Normal, îi cheltuiam pe cărţi, teatru, casete audio şi video, dar şi pe restaurante scumpe, pentru a sărbători notele de trecere de la examene. Am lansat o afacere (la care am renunţat ulterior) ca să-mi finanţez viciile culturale: vindeam, în camera mea de cămin, ţigări Assos şi Kent (şi la bucată), nes la linguriţă, eşantioane gratuite de parfum franţuzesc (care se epuizau în zilele în care se celebrau sfinţi), acareturi promoţionale inscripţionate cu Kent, Martini etc. (cărţi de joc, pungi lucioase, tricouri) şi îmi închiriam videoplayer-ul Funai. Săream peste orele de facultate şi mergeam la Cinematecă, în vreme ce colegii mei studiau în cameră şi-mi vindeau marfa. La sesiunea din vara lui 1991 am picat două examene. Am avut imediat certitudinea că facultatea asta nu e de mine, dar am terminat-o, patru ani mai tîrziu, timp în care mi-am continuat „studiile“ de film pe video şi la Cinematecă. Dacă n-ar fi fost consemnările mele de atunci, pe care le-am frunzărit acum, la peste două decenii distanţă, anii de studenţie ar fi rămas o gaură neagră – aşa se întîmplă cînd faci o facultate cu care nu ai nimic în comun. Recitind aceste jurnale apăsat contabile, din care am extras cronica primei mele sesiuni, am descoperit o altă persoană. Una care ar fi putut breveta softuri în Canada sau Silicon Valley, dar care azi nu e în stare să schimbe nici măcar o siguranţă.
● 2 mai 1991: Am intrat în posesia bursei de 1500 de lei, plus încă 300 din vînzarea a două pachete de cărţi de joc. Visul a devenit realitate: am luat cina la Nan Jing. Cu chifteluţe cu susan şi flori galbene ca aperitiv, urmate de cotlet de porc cu cinci miresme şi cu muguri de bambus şi porc cu alune. Total pentru două persoane: 752,45 de lei. Bacşiş: 55 de bani.
● 8 mai: La ora de engleză s-a făcut politică. La Cinematecă, alt Pasolini, Povestiri din Canterbury. Şi mai erotic decît Decameronul. Banii curg, sărăcia rămîne. La TV, episodul 2 din Decalog.
● 10 mai: Prezent la mitingul promonarhist. Tentativă în Militari de a vinde nişte pungi. Eşec: doar şase bucăţi. 65 de lei. Sînt din nou pe zero cu banii.
● 11 mai: Noaptea regilor de Andrei Şerban la Naţional.
● 19 mai: Am intrat pe fir cu un tip care înregistrează casete video cu 200 de lei. Ieri mi-am cumpărat o casetă TDK, dar am luat plasă. Doar carcasa era de TDK.
● 21 mai: Mi-am luat caseta de la înregistrat: Amadeus de Milos Forman.
● 4 iunie: Au trecut două parţiale, dar eu n-am luat decît unul (la fizică). Cu filmele pe video, slab de tot: doar La luna de Bertolucci. Două achiziţii Electrecord: Alifantis şi Andrieş.
● 6 iunie: Am cumpărat azi o casetă TDK de la Megavision, de data asta originală, şi seara am dat-o la înregistrat cu Goodfellas de Scorsese. Seara am dat-o, seara am luat-o, noaptea am văzut-o. A costat 300 de lei.
● 11 iunie: Ultimii bani i-am dat pe trei reviste franţuzeşti: un Premiere şi două VSD-uri.
● 12 iunie: Picaj la fizică. Notele pe subiecte: 5, 5, 5 şi... 1. Cum nota de la parţial nu se pune, debutez în campania examenelor cu un 4 răsunător. Episodul 6 din Decalog mi-a mai ridicat moralul.
● 14 iunie: Sînt inconştient. Am fost de la 7 la Cinematecă la Zabriskie Point de Antonioni. O viaţă are omul, şi dacă în viaţa asta nu vede Zabriskie Point, a trăit degeaba.
● 16 iunie: Picaj la Mecanică. Interesant e că am avut notele 5 şi -5, dar lucrarea a fost de 4.
● 22 iunie: Ieri am văzut Taxi Driver la Cinematecă. Alb-negru. Azi am primit pachet de acasă: ceva mîncare, ţigări, bere şi nes pentru vînzare.
● 24 iunie: Examen la mate. Tare-n aplicaţii (8 şi 6), slab la teorie (2 şi 5). Nota finală: 5!
● 27 iunie: Ieri am luat cealaltă casetă pe care am dat-o la înregistrat, Sophie’s Choice. Normal că m-am uitat la film în aceeaşi seară. Tot ieri, Decalog 8!
● 30 iunie: Mîine ar trebui să merg la examen la Baze, dar degeaba mă duc. Am înţeles că taică-miu nu e supărat că am picat la examen. Asta mai lipsea.
● 8 iulie: 8 la CCP! Nu fără emoţii însă, mai ales la proba practică, unde a trebuit să disting rezistenţele de condensatoare.
● 10 iulie: Final de Decalog. Poate cel mai bun dintre toate!
● 12 iulie: Final de sesiune, ultimul examen. La Baze. După şase ore chin cu fiţuicile, am luat 7. Am scăpat. Am sărbătorit seara la resturantul Berlin, cu Cinzano.
Mihai Chirilov este critic de film şi director artistic al Festivalului Internaţional de Film Transilvania.
