Prezența lui Horia Bernea

Mihai SÂRBULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 870 din 10 - 16 decembrie 2020
Prezența lui Horia Bernea jpeg

● Drept. Drepţi! Prezenţa lui Horia Bernea totdeauna impune. Statuar ca o lumînare aprinsă. Foc, foc! Cu focul nu te joci.

Este cel mai vital om pe care l-am cunoscut vreodată. La întîlnirea cu acesta, Radu Petrescu notează în Jurnal: „Este cel mai inteligent om pe care l-am cunoscut vreodată“. Tu sete, curiozitate de a trăi, de-a te mira de cum îţi calcă pasul! Minune. Experiment! Numele tău este Horia Bernea.

 „Horică!”, se adresează Horia Bernea lui Horia-Roman Patapievici. Sînt prieteni, şi totuşi... „Nu suporta un alt Horia alături de el“, povesteşte împricinatul. „Secera. Lua mingea, cu picioare cu tot!“, adaugă Ion Grigorescu. Sport cu balonul rotund.

Sport? Nu mă pricep la bătaie. Cunosc însă seriozitatea copiilor, atunci cînd ei se joacă.

 Ştie bine ce este prietenia: mai presus de orice, dragoste, iubire. Iar acestea pot fi exprimate, la o adică, şi printr-un simplu deget de whisky... Nu sîntem doar colegi, sîntem prieteni.

 Faima îl precedă. La vernisaje este cel mai elegant. „Cînd l-am cunoscut, era cel mai elegant om din lume. Cămaşă ţărănească fină, albă, surtuc ţărănesc negru şi blugi bine apretaţi“, spune Coriolan Babeţi. Ca nimeni altul. Îi place să cutreiere galantare, să atingă stofa cu mîna lui... Şi Paul Gherasim este instruit în aceste tainiţe mie ascunse. Atinge, simte, precum sfîntul apostol Toma! Toma cel orb. Să vezi şi să crezi. Da, plăcută atingere... Universul făcut bucăţele din neasemuite şi preţioase ţesături întinse pe această tarabă.

Horia Bernea? „Praporii“ lui în plic se tot cutremură la colţuri.

 La vernisaje pe el pică bătaia peştelui. Vai! Vai şi amar! Marele asalt. Bîzîind furios ca o viespe, Horia Bernea tîrăşte după sine ciorchini de admiratori, fanfare de complimente. Ar vrea să scape din strînsoare, dar nu-i chip.

 Poiana Mărului, Horia Bernea la şevalet, în curte ţărănească. El pictează. Vine Gheorghe Berindei, pus pe şotii, cu cireşe coapte aninate la urechi. Aşază o cireaşă pe şevaletul lui Bernea. Bernea o ia, o înghite, scuipă sîmburele. Berindei aşază încă o cireaşă. Bernea înghite, scuipă şi se uită urît la prietenul său. La oferta celei de a treia cireşe, Bernea dă cu şevaletul de pămînt şi urlă: „Eu aici lucrez!“.

 El este sufletul şcolii de la Poiana Mărului. Numele acesteia este Horia Bernea. Lucru în natură, trai simplu, printre ţărani. „Horeo, ce bei acolo?“, întreabă vecinul, peste gard, din curtea de alături. Bernea, la şevalet: „Apă!“, răspunde. „Apă bei, apă poţi!“, comentează vecinul. Bernea ia act de povaţă. Se distilează, cu timpul.

Şi eu m-am mai distilat cu timpul. Totuşi, admir cel mai mult pictura lui Bernea din prima perioadă a Poienii Mărului, frustă şi robustă. Foc fără apă.

 1986, în atelierul lui din strada Șelari. Îmi arată două peisaje pictate de el la Poiana Mărului pe pînză de sac. Unul dintre acestea prezintă cerul negru, coborît... Un cerc alb înfipt în pămînt. „Vreți lună? Poftiți lună!“, explică Horia Bernea acest afront adus naturii.

 „Aş vrea să fac o pictură care să semene cu pictura unei domnişoare de pension“, îmi spune într-o bună zi. Distilare? Alambicare? O grădină ale cărei poteci se bifurcă. Umblu pe şapte cărări. O anumită dezordine, sau o dezordine anume, se intitulează un text scris de Horia Bernea în tinereţea lui. Un dialog în fărîme, cu Horia Bernea, se intitulează un alt text scris de Ion Grigorescu. Extrag, din Horia Bernea: „Izolare, disperare, furie: mizeriile materialelor, sau cele materiale, dezastrele, bucuriile excesive; penetrare, tăiere, zdrobire. Stări latente: încrucişare, bifurcare, cotitură, respectiv cruce, prapor“. Ion Grigorescu conchide: „Nu vă duce gîndul la calendar, la sinaxar, o imagine numai cu sfinţi fierăstruiţi, loviţi cu toporul, traşi de copaci despicaţi, strunjiţi pe grătare cu cuie?“.

 O întreb pe Anca, sora mea: care este cea mai pregnantă amintire a ta cu Horia Bernea?

„Dintre multele amintiri, inexplicabil cea mai vie este dintr-un vis, la scurtă vreme după ce el s-a dus din viaţă. Singur, dansa pe un peron de gară, foarte exuberant, cu mîinile ridicate şi din picioare sărind, plin de însuflețire.“

Mihai Sârbulescu este pictor.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.