Preocupări existenţiale

Diana Elena NEAGU
Publicat în Dilema Veche nr. 618 din 17-23 decembrie 2015
Preocupări existenţiale jpeg

Dintr-un uşor narcisism şi din comoditatea de a nu mai încerca să îi descifrez pe alţi oameni, am decis să scriu despre mine, ca reprezentant mediu al umanităţii. Ideea nu ar putea fi chiar atît de rea, pentru că ţara din care provin se află pe locul 81 ca mărime din vreo 195 de țări, am o constituţie fizică medie, ţinînd cont de înălţimea şi greutatea femeilor de pe glob, iar ultima dată cînd am verificat aveam un IQ similar cu cel al mediei clasei mele din liceu, fără a comenta relevanţa acestor teste. Important este că o autoanaliză ar fi legitimă, măcar de dragul empatiei, dacă media statistică nu v-a convins.

Dacă mi-ar pune cineva întrebarea banală „Cine eşti, cum te defineşti?“, aş sta un pic pe gînduri, mi-aş răsuci privirea în sus sau în jos, aş trage aer adînc în piept, astfel încît să ajung undeva profund, în miezul cuiva pe care nu l-am mai vizitat de mult, şi aş începe să filozofez fie cu ezitare, fie cu emfază, depinzînd de cine m‑a întrebat. Discursul lung şi complex ar fi umbrit de un suav şi aproape transparent „Habar n-am“ pe care cu greu l-aş recunoaşte. Poate că aşa vi se întîmplă şi vouă, la fel ca mie. Întrebarea îndrăzneaţă v-ar pune în dificultate. Dar oare de ce? Ce lucruri mai importante ar putea să ne ocupe mintea astfel încît să nu ne dăm nouă înşine de capăt?

Cu sfială şi chiar ruşine pătrund în preocupările mele zilnice care mă împiedică să mă cunosc cu adevărat… Deschid uşa şi văd, tronînd ca într-o anticameră puternic luminată, o masă mare plină cu bunătăţi. La propriu, gîndurile mi se îndreaptă extrem de des spre mîncare, cu absolut toate variantele ei: mesele principale ale zilei, raioanele enorme şi labirintice ale supermarket-urilor, ingrediente şi reţete, frigidere încăpătoare, noua eră a mîncărurilor sănătoase (cinci fructe pe zi, ordonate în minte, sucuri de spanac, banană şi pară), deliciile din vitrinele cofetăriilor, vinovaţii cartofi prăjiţi şi toate „McAnimalele“. În ameţeala culorilor şi mirosurilor, mintea mea condamnă şi se extaziază în acelaşi timp de ospeţia Crăciunului învelit în ciocolată.

„Exagerezi“, veţi spune, „lumea nu se gîndeşte doar la mîncare, eşti o excepţie.“ „Sînt sinceră“, voi răspunde şi voi merge mai departe în căutare, găsind alte preocupări autentice…  Înconjurîndu‑mi stomacul cu măiestrie, învelişul corpului se bucură şi el de maximă atenţie din partea mea: piaptănă-l, taie-i unghiile, îmbracă-l, dezbracă-l, întăreşte-i muşchii, mişcă-l, machiază-l, demachiază-l, cremu­ieşte-l şi cumpără-i. Dacă aş avea copii, toate acestea s-ar multiplica în funcţie de numărul de ocazii în care aş fi fost norocoasă (în loc de machiat şi demachiat: schimbă, ţine, joacă, fă codiţe). Credeţi că sînt preocupări pur feminine? Nu e loc aici pentru a analiza echivalentul mai puţin inocent din cugetele masculine, să spunem doar că atenţia şi admiraţia bărbaţilor întreţin şi încurajează acţiunile de mai sus.

Paradoxal, deşi în visele mele absolut sincere apare o prinţesă bine hrănită, dar şi proporţionată, îmbrăcată cu haine alese şi asortate, mediul în care aş putea să realizez cel mai uşor acest ideal, centrul comercial de cumpărături, îl găsesc destul de respingător. Psihanaliştii ar spune că dezgustul pe care îl simt la mall e tocmai ceea ce reprim în mine însămi. Dar dacă e vorba să mă arunc în gloata căutătoare de cadouri sclipitoare, amestecată cu indispoziţia de a nu găsi pantalonii care să dea forma idealului de mai sus şi cu drama de a nu avea bani pentru cadourile de Crăciun destinate tuturor membrilor familiei, prefer să reprim acest conţinut şi să merg în piaţă. Măcar acel iad mi se pare mai puţin sufocant.

Încet-încet, ajungem şi la miezul problemei. Încă departe de a răspunde la „cine sînt“, continuu să analizez ce anume mă ţine departe de descoperirea sinelui. Interesant e că întrebarea respectivă a apărut în adolescenţă, cînd măcar nu aveam a treia categorie de preocupări şi sursa celorlalte două: autofinanţarea. Salariul se cheltuieşte nu doar pe mîncare şi subzistenţă, ci iese din propriul eu pentru a-i construi şi a-l înveli în anexe confortabile, doar-doar şi-ar găsi liniştea: o casă curată cu chiria sau rata plătită, gazul, curentul şi întreţinerea, o maşină cu benzină. Desigur, la acestea se adaugă necesitatea Internetului şi a televizorului. Şi pentru toate acestea, o slujbă care se plăteşte bine sau măcar două capete care să socotească o împărţire eficientă a banilor pentru toate cele de mai sus. 

În final, dacă aş spune sincer că existenţa mea este definită, în mare parte, de un stomac plin, un corp sănătos şi o casă frumoasă, aş lăsa lumea cam tristă. Pentru că, slavă Domnului, viaţa îmi presară mici momente de scuturare: întîlniri cu oameni veniţi de departe, încercări de rugăciuni, emoţii şi mîngîieri. Rareori ceva de citit. 60 de morţi în incendiu, o cunoştinţă dragă. Strigînd stins de după maldărul de dulciuri şi cadouri frumos împachetate, eul meu real speră să transceadă materialul. Înainte avea jurnal, acum are o pagină de Facebook pe care nu prea o foloseşte. Terorizat de ideea singurătăţii, caută prezenţa altor oameni şi încearcă să îi înţeleagă, iar cînd e într-o dispoziţie romantică, să îi iubească. Încearcă să justifice agitaţia materială punînd-o în context religios, pe cît posibil, practicant. Şi cam atît.

Pînă la urmă, am scuza că, în viaţa reală, materialul se amestecă totuşi cu spiritualul, cadourile mult condamnate şi dulciurile adorate vinovat sînt uneori simboluri ale afecţiunii dintre oameni, putem justifica nevoile şi putem trăi autentic şi cu o slujbă bine plătită şi bani folosiţi înţelept. Iar acum, că am fost sinceră, îndrăznesc să pasez responsabilitatea şi să vă întreb: care sînt straturile care vă împiedică să ajungeţi la voi înşivă? Dacă majoritatea gîndim, deci existăm, pentru a rezolva probleme triviale, ce e de făcut? Cum ar fi să transcendem linia mediocrităţii? Putem căuta o nouă normalitate, care să vină mai din suflet? Cum ar arăta ea?

Diana Elena Neagu este psiholog.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?
p 10 jpg
Gîndirea artificială pripită: cu ChatGPT la taclale
Gîndirea pripită este un termen folosit pentru a descrie procesul de luare a deciziilor sau de trage concluzii în modul rapid și fără o analiză sau o examinare adecvată.
p 11 Petre Gheorghiu in rolul lui Zaharia Trahanache jpg
Pentru o istorie a „puținticăi (ne)răbdări”
Carol al II-lea: mare pripit, dacă ne luăm după renunțările la renunțările la Tron.
p 12 jpg
Altul mai bun nu avem
Observ că ne trăim viețile de cîtva timp ca într-un proces penal.
p 13 jpg
Judecata pripită, gîndirea automată
Permanent ni se cere acţiune rapidă, reacţie promptă. Şi cînd ne mai gîndim?
p 14 sus jpg
Antidotul judecății pripite
Judecata pripită, aș mai remarca, e nu doar extrem-subiectivă, ci și rareori inocentă, dar ăsta e un subiect pe care o să-l eludez de data asta.
640px Three Democratic bosses of Maryland seated and drinking from mugs   L  to R   George(?) N  Lewis, John S  Kelly, John J  Mahon LCCN2006683418 jpg
O lume a incluziunii e ca un sat mai mare
O lume inclusivă e poate ca un sat mai mare, care se construiește împreună, nu prin demonizare și nu pe Internet.

Adevarul.ro

image
Preotul care a jignit iubitorii de animale primește replica unui călugăr: „Ele nu l-au izgonit pe Iisus“
Mesajele publicate de preotul Matei Vulcănescu despre iubitorii de animale au stârnit controverse. Un călugăr de la Schitul Straja din Hunedoara arată de ce animalele trebuie iubite și nu disprețuite.
image
Fetiță lăsată de părinți în apă fierbinte, moartă în chinuri. Soții criminali au contestat arestarea
Doi soți din Călărași au fost trimiși în judecată pentru omor calificat, pentru că și-au lăsat fiica de 2 ani și 10 luni să moară în chinuri. În rechizitoriul procurorilor se menționează că fetița s-a aflat în agonie timp de mai multe ore.
image
Cum sunt relațiile în care femeia e mai în vârstă decât bărbatul
Într-o lume încărcată de prejudecăţi, rolul bărbatului într-o relație de cuplu este văzut ca fiind acela de a oferi protecție și stabilitate familiei și partenerei.

HIstoria.ro

image
De ce se urau de moarte Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş. Duşmănia lor apare într-un document de la Vatican!
Vlad Ţepeş, domn al Munteniei în trei rânduri, şi Ştefan cel Mare, voievodul care a condus Moldova timp de aproape jumătate de secol, au avut relaţii sinuoase, în funcţie de conjunctura politică a vremii şi de interesele administrative.
image
Château La Coste, în Provence: ce descoperire!
Ce e, până la urmă, Château La Coste? Un spaţiu magic, construit în jurul unei îndeletniciri cu tradiţie: facerea vinului.
image
Crucificarea lui Hristos i-a apărut în vis lui Salvador Dalí
Dalí a precizat că a avut un vis în care i-a fost dezvăluită importanța înfățișării lui Hristos astfel.