Premiul întîi cu coroniță

Publicat în Dilema Veche nr. 814 din 26 septembrie – 2 octombrie 2019
Despre competiție – în rîndul cu eminenți jpeg

În clasele primare, eu și încă vreo cincisprezece colegi de-ai mei luam în fiecare an premiul întîi cu coroniță. Îmi plăcea momentul în care ne puneau florile împletite pe cap și părinții noștri stăteau drepți și ne țineau mîndri pe după umeri, cînd ne făceau poze în curtea școlii. Nu-mi dau seama dacă unii învățam mai bine decît alții. Sau poate era vorba despre o conștiinciozitate de a ți face temele și de a scrie frumos, iar „seriozitatea“ noastră se capitaliza astfel și o sărbătoream apoi la fiecare sfîrșit de an școlar.

În gimnaziu n-am mai primit decît premiul doi. Nu mă deranja, mă plictisisem deja de cununa de trandafiri. Exista tipul „cel mai bun din clasă la matematică și la fizică“ și nimeni nu făcea nici un efort să se ia la întrecere cu el. O aveam și pe fata „cu 10 pe linie“, iar ea devenise comandanta de detașament și purta în piept un șnur galben. Noi, cei din eșalonul doi, stăteam în fața grupelor noastre, cu niște însemne roșii, mai amărîte, dar mai prietenoase.

Cînd a început, însă, să se apropie examenul de admitere, niște fiori reci s-au simțit în toată clasa. Viitorul ne presa și, oricît de mult am fi vrut să mai amînăm, trebuia să-l privim în față. Atunci, în timp ce completam formularele cu opțiunile pentru liceu, mi-am dat seama că următoarele etape din viața mea se vor lega de niște examene și că, dacă nu le voi lua, va fi imposibil să fac ce vreau mai departe.

Am trăit panica lor imensă, am făcut cunoștință cu insomniile nopților dinaintea afișării rezultatelor, iar acea competiție, de a fi mereu printre cei admiși, mi s-a părut chinuitoare de fiecare dată.

În clasa a IX-a m-am dus prima și ultima dată la olimpiada de literatură română, faza națională, care s-a organizat în anul acela la Tîrgoviște. Eram tunsă Bros, purtam blugi, adidași albi, Puma, și un rolling albastru. Citisem cam tot ce se putea citi despre autorii pe care îi studiasem la școală. Am plecat cu o relaxare pe care numai conștiința ți-o poate da, de altfel. Știam că vor veni cei mai performanți copii din țară, orice ar fi însemnat asta. În rest, era ca o tabără. Subiectele mi s-au părut „ciudate“, așa că am primit un 8 și ceva. Nici prea-prea, nici foarte-foarte. Să zicem, o notă onorabilă.

Acolo, însă, pe holurile liceului unde se organiza concursul na­țional, am simțit competiția în forma ei adevărată. Orgoliul de a-ți reprezenta școala, județul, profesorul, de care vorbeau copiii veniți din alte părți, mult mai antrenați decît mine pentru genul acesta de performanță. O dorință nedisimulată de a fi mai bun decît cel de lîngă tine. Ceva m-a neliniștit și a doua oară nu m-am mai dus la nici o olimpiadă „pe țară“. Mă întreb uneori ce s-o fi ales de toți acei olimpici la română, care plecau an de an cu premiile mari acasă.

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.