Poveşti din Matera
În Italia s-au înscris iniţial 21 de oraşe în competiţia pentru statutul de capitală culturală europeană în 2019. „Toată lumea a crezut că o să cîştige Veneţia. Motiv pentru care unele oraşe nici nu s-au mai înscris în cursă. Dar Veneţia a fost eliminată din cauza strategiei greşite“ – spune Jonathan Zenti, jurnalist cultural. „A fost propus un proiect care avea în centrul atenţiei banii. Mai precis, cum să faci bani din cultură, iar acest lucru nu prea a fost apreciat de cei care au evaluat candidaturile.“ Întîlnirea mea cu jurnalistul italian a avut loc pe o terasă din centrul oraşului Matera. La cîţiva metri de noi, se putea vedea intrarea într-unul dintre uriaşele rezervoare de apă de unde se aprovizionau, pe vremuri, locuitorii. Dacă am fi putut vedea prin zidurile cafenelei, am fi avut în faţă Sassi.
Sassi înseamnă „pietre“ în italiană şi, în orice direcţie ai privi, acesta este elementul dominant. O piatră aurie, de culoarea mierii de albine, adesea ascunsă sub negrul fumuriu al abandonului. La suprafaţă, aceste pietre iau forma unui oraş obişnuit. Înăuntru, însă, se întretaie un lanţ de peşteri care ascund o poveste impresionantă. Cine nu ştie istoria acestui oraş va fi surprins să afle că aceste peşteri au fost locuite pînă la mijlocul secolului trecut. Igienă precară, oameni care locuiau împreună cu animalele, focare de epidemii. 90% dintre locuitori erau analfabeţi, mortalitatea infantilă se situa la înfricoşătorul procent de 50%. Cam aşa arăta Sassi imediat după cel de-al Doilea Război Mondial. A fost nevoie de o carte pentru ca situaţia să se schimbe. Carlo Levi, un scriitor antifascist, exilat în Matera, a publicat volumul Hristos s-a oprit la Eboli, în care descria ororile trăite de localnici. Cartea a devenit imediat bestseller şi întreaga Italie s-a revoltat: condiţiile de viaţă erau inimaginabile chiar şi pentru Sudul sărac. Sassi era „ruşinea Italiei“! Eustachio Rizzi era adolescent, cînd guvernul, în urma presiunii publice, i-a forţat pe toţi locuitorii să evacueze zona. Oamenii au fost mutaţi din peşteri, la bloc. Acum, la aproape şapte decenii, Eustachio s-a întors în Sassi, unde şi-a deschis un magazin de suveniruri. Vinde magneţi, mici statuete şi alte mărunţişuri care le plac atît de mult turiştilor. Atunci cînd îi treci pragul, rămîi cu privirea pironită asupra machetei care înfăţişează vechiul Sassi. Cu aleile sale înguste, cu micile carturi trase de măgari şi cu oamenii îmbrăcaţi sărăcăcios. Faptul că el a putut reveni în Sassi a fost posibil datorită autorităţilor locale, care, în final, şi-au dat seama de potenţialul turistic pe care îl poate avea o astfel de zonă. La finalul anilor ’60, Sassi era încă o ruină, o zonă abandonată unde nu mulţi îndăzneau să se aventureze. „Student fiind, mergeam acolo cînd chiuleam“, mărturiseşte primarul din Matera, Salvatore Adduce. Părăsim, pentru cîteva momente, peşterile din Sassi, pentru a ne instala în biroul său elegant, cu canapele şi fotolii din piele, din clădirea administraţiei locale. „Sassi era un loc de refugiu. Mergeam acolo cînd voiam să nu fim găsiţi.“ Acum, ca primar, Salvatore Adduce nu îşi doreşte altceva decît ca Sassi să fie găsit de toată lumea, să ajungă un punct turistic important al Italiei. Titlul de capitală culturală europeană ar fi o victorie decisivă.
„Avem două direcţii în care vrem să mergem. Prima ţine de originalitatea poveştii noastre. A doua ţine de proiectul propus. Acest capitol inclus în dosarul de candidatură descrie experienţa pe care vrem să o creăm. E un proiect motivat de faptul că Sudul Italiei a avut mari dificultăţi în a se evidenţia la nivel naţional sau european“ – spune primarul Adduce. Aceste dificultăţi au fost cu atît mai mari în Sassi. Saltul s-a înregistrat, însă, în 1993, cînd Sassi a intrat în patrimoniul UNESCO. Au apărut primii turişti şi, odată cu ei, şi nevoia de hoteluri şi restaurante. Majoritatea se învecinează încă cu clădiri abandonate. Dar şi numărul schelelor este destul de mare, semn că procesul de reconstrucţie e în plină desfăşurare. Faptul că oraşul ar putea deveni capitală culturală europeană îi motivează pe locuitori. Peste tot pot fi văzute pancarte care anunţă candidatura. Au fost create echipe speciale care să îi implice pe localnici în această competiţie. Există chiar şi un loc unde se centralizează idei. Tineri din întreaga lume vin să locuiască în peşteră şi să lucreze împreună spre a găsi soluţii pentru îmbunătăţirea vieţii în Matera, cum ar fi crearea unui sistem de energie regenerabilă sau o aplicaţie unde poate fi verificat orarul mijloacelor de transport în comun. „Capitala culturală europeană nu e un concurs de frumuseţe. Nu se alege o miss, ci un program corect din punct de vedere social-economic-cultural. Iar cultura poate produce importante modificări sociale şi economice“ – afirmă primarul Salvatore Adduce. „În oraş se poate deschide o fabrică şi, după cîţiva ani, poate dispărea. Dar Colosseum-ul nu va dispărea. Nici Sassi. Cultura nu e un reziduu, e un element central al activităţii umane.“
Discurs de politician? Cu siguranţă! Dar dacă va fi pus în practică, Matera va avea numai de cîştigat. În 2019, s-ar putea să avem parte de teatru, în peşteri, sau de concerte, în rezervoare de apă. Apropo: solistul de la Aerosmith, Steven Tyler, nu s-a putut abţine şi a făcut cîteva vocalize într-un astfel de rezervor. Se pare că acustica l-a dat pe spate!
Călătoria de documentare în Italia a fost posibilă cu sprijinul Ambasadei Italiei la Bucureşti şi al autorităţilor locale din oraşele Lecce şi Matera.
Dan Vasiliu este jurnalist la Radio România Cultural.
