Poveşti din Matera

Dan VASILIU
Publicat în Dilema Veche nr. 539 din 12-18 iunie 2014
Poveşti din Matera jpeg

În Italia s-au înscris iniţial 21 de oraşe în competiţia pentru statutul de capitală culturală europeană în 2019. „Toată lumea a crezut că o să cîştige Veneţia. Motiv pentru care unele oraşe nici nu s-au mai înscris în cursă. Dar Veneţia a fost eliminată din cauza strategiei greşite“ – spune Jonathan Zenti, jurnalist cultural. „A fost propus un proiect care avea în centrul atenţiei banii. Mai precis, cum să faci bani din cultură, iar acest lucru nu prea a fost apreciat de cei care au evaluat candidaturile.“ Întîlnirea mea cu jurnalistul italian a avut loc pe o terasă din centrul oraşului Matera. La cîţiva metri de noi, se putea vedea intrarea într-unul dintre uriaşele rezervoare de apă de unde se aprovizionau, pe vremuri, locuitorii. Dacă am fi putut vedea prin zidurile cafenelei, am fi avut în faţă Sassi.

Sassi înseamnă „pietre“ în italiană şi, în orice direcţie ai privi, acesta este elementul dominant. O piatră aurie, de culoarea mierii de albine, adesea ascunsă sub negrul fumuriu al abandonului. La suprafaţă, aceste pietre iau forma unui oraş obişnuit. Înăuntru, însă, se întretaie un lanţ de peşteri care ascund o poveste impresionantă. Cine nu ştie istoria acestui oraş va fi surprins să afle că aceste peşteri au fost locuite pînă la mijlocul secolului trecut. Igienă precară, oameni care locuiau împreună cu animalele, focare de epidemii. 90% dintre locuitori erau analfabeţi, mortalitatea infantilă se situa la înfricoşătorul procent de 50%. Cam aşa arăta Sassi imediat după cel de-al Doilea Război Mondial. A fost nevoie de o carte pentru ca situaţia să se schimbe. Carlo Levi, un scriitor antifascist, exilat în Matera, a publicat volumul Hristos s-a oprit la Eboli, în care descria ororile trăite de localnici. Cartea a devenit imediat bestseller şi întreaga Italie s-a revoltat: condiţiile de viaţă erau inimaginabile chiar şi pentru Sudul sărac. Sassi era „ruşinea Italiei“! Eustachio Rizzi era adolescent, cînd guvernul, în urma presiunii publice, i-a forţat pe toţi locuitorii să evacueze zona. Oamenii au fost mutaţi din peşteri, la bloc. Acum, la aproape şapte decenii, Eustachio s-a întors în Sassi, unde şi-a deschis un magazin de suveniruri. Vinde magneţi, mici statuete şi alte mărunţişuri care le plac atît de mult turiştilor. Atunci cînd îi treci pragul, rămîi cu privirea pironită asupra machetei care înfăţişează vechiul Sassi. Cu aleile sale înguste, cu micile carturi trase de măgari şi cu oamenii îmbrăcaţi sărăcăcios. Faptul că el a putut reveni în Sassi a fost posibil datorită autorităţilor locale, care, în final, şi-au dat seama de potenţialul turistic pe care îl poate avea o astfel de zonă. La finalul anilor ’60, Sassi era încă o ruină, o zonă abandonată unde nu mulţi îndăzneau să se aventureze. „Student fiind, mergeam acolo cînd chiuleam“, mărturiseşte primarul din Matera, Salvatore Adduce. Părăsim, pentru cîteva momente, peşterile din Sassi, pentru a ne instala în biroul său elegant, cu canapele şi fotolii din piele, din clădirea administraţiei locale. „Sassi era un loc de refugiu. Mergeam acolo cînd voiam să nu fim găsiţi.“ Acum, ca primar, Salvatore Adduce nu îşi doreşte altceva decît ca Sassi să fie găsit de toată lumea, să ajungă un punct turistic important al Italiei. Titlul de capitală culturală europeană ar fi o victorie decisivă.

„Avem două direcţii în care vrem să mergem. Prima ţine de originalitatea poveştii noastre. A doua ţine de proiectul propus. Acest capitol inclus în dosarul de candidatură descrie experienţa pe care vrem să o creăm. E un proiect motivat de faptul că Sudul Italiei a avut mari dificultăţi în a se evidenţia la nivel naţional sau european“ – spune primarul Adduce. Aceste dificultăţi au fost cu atît mai mari în Sassi. Saltul s-a înregistrat, însă, în 1993, cînd Sassi a intrat în patrimoniul UNESCO. Au apărut primii turişti şi, odată cu ei, şi nevoia de hoteluri şi restaurante. Majoritatea se învecinează încă cu clădiri abandonate. Dar şi numărul schelelor este destul de mare, semn că procesul de reconstrucţie e în plină desfăşurare. Faptul că oraşul ar putea deveni capitală culturală europeană îi motivează pe locuitori. Peste tot pot fi văzute pancarte care anunţă candidatura. Au fost create echipe speciale care să îi implice pe localnici în această competiţie. Există chiar şi un loc unde se centralizează idei. Tineri din întreaga lume vin să locuiască în peşteră şi să lucreze împreună spre a găsi soluţii pentru îmbunătăţirea vieţii în Matera, cum ar fi crearea unui sistem de energie regenerabilă sau o aplicaţie unde poate fi verificat orarul mijloacelor de transport în comun. „Capitala culturală europeană nu e un concurs de frumuseţe. Nu se alege o miss, ci un program corect din punct de vedere social-economic-cultural. Iar cultura poate produce importante modificări sociale şi economice“ – afirmă primarul Salvatore Adduce. „În oraş se poate deschide o fabrică şi, după cîţiva ani, poate dispărea. Dar Colosseum-ul nu va dispărea. Nici Sassi. Cultura nu e un reziduu, e un element central al activităţii umane.“

Discurs de politician? Cu siguranţă! Dar dacă va fi pus în practică, Matera va avea numai de cîştigat. În 2019, s-ar putea să avem parte de teatru, în peşteri, sau de concerte, în rezervoare de apă. Apropo: solistul de la Aerosmith, Steven Tyler, nu s-a putut abţine şi a făcut cîteva vocalize într-un astfel de rezervor. Se pare că acustica l-a dat pe spate!

Călătoria de documentare în Italia a fost posibilă cu sprijinul Ambasadei Italiei la Bucureşti şi al autorităţilor locale din oraşele Lecce şi Matera.

Dan Vasiliu este jurnalist la Radio România Cultural.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Bătaie ca în filme între fanii Angliei și Serbiei la Gelsenkirchen înaintea meciului celor două echipe de la Euro 2024. Meci cu grad ridicat de risc VIDEO
Un fan al Angliei și un ofițer de poliție din Germania s-au ales cu răni grave după ce huliganii au atacat un bar în care suporterii Serbiei sărbătoreau înaintea meciului Serbia - Anglia de la Euro 2024, care va începe la ora 22.00.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.