Poveşti despre oameni simpli, cu nume de sfinţi

Publicat în Dilema Veche nr. 126 din 29 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Hadîmbu este un mic sat veritabil românesc, cu bordeie de chirpici, fără drum asfaltat şi cu copii cu nume frumoase, care umblă desculţi prin iarbă, cît e ziua de lungă. În Hadîmbu nu este decît o singură regulă de botez: dacă pruncul vine pe lume în zi sfîntă sau cu o seară înainte, atunci el primeşte nume de sfînt. Natura este în forma ei pură, iar "civilizaţia" pătrunde aici doar prin cumpărăturile pe care le mai fac sătenii de la Iaşi, aflat la 36 de kilometri depărtare. Fata cu copil în braţe S-au luat cînd ea avea 16 ani. Părinţii au dat-o după el pentru că avea casă. "Casă cu fundaţie turnată", nu oricum. "M-au dat ca pe-o vită în tîrg, nu s-au uitat în urmă. Mie nu mi-o plăcut de el." O înjura, cîteodată îi şi altoia cîte una, dar cumpăna mai grea o avea cu soacră-sa, de a cărei uitătură nu scăpa, oriunde s-ar fi ascuns prin bătătură. Dacă era numai asta, dar o mai şi plesnea, ba că nu dejghioacă bine, ba că raţele au rămas fără apă în uluc. Cum a ajuns să lucreze la o brutărie în Iaşi, n-am înţeles, pentru că fata cu copil în braţe, în maxi-taxi ăsta zdrumicat pe uliţe strîmte, nu-şi ştie nici ea bine povestea, atît de repede şi amestecat s-au petrecut toate. Cert e că în braţe are un copil de nici două luni - "pe 20 i se împlineşte" - de al cărui tată tocmai a divorţat, şi că în toamnă are nuntă. Cu noul soţ, pe care l-a întîlnit la brutărie şi care a ajutat-o să scape de celălalt, "avea o pilă la tribunal". A luat-o de nevastă fără să clipească, aşa borţoasă cum era. Micuţul doarme dus, în ciuda înăbuşelii, a hurducăturilor şi a poveştilor navetiste. Cînd intră soarele, fata îi pune o batistă pe faţă. "Nu-i dau copilul să-l vadă, în veci". Şi totuşi el poartă numele tatălui: Florin Lucian. Fata cu copii acasă La una din staţii urcă o bruneţică rotunjoară căreia nu-i dai mai mult de 18 ani. Parcă se întoarce la ţară, după o îngheţată la oraş. Intră în vorbă cu fata cu copil în braţe, pe căldura Domnului: "Şi acu' te-ai măritat?". Fata cu copil în braţe: "Păi, normal. Şi nimeni nu-mi zice că am mai fost măritată sau... s-a îndrăgostit de mine. Şi acum eu stau la oraş, acu' vin aici doar aşa, în vizită, nu rămîn". Bruneţica o pune la curent cu ce s-a mai întîmplat în ultimul timp. Nimicuri, dacă te uiţi la ea cît de firească poate să fie: "Mai am o mogîldeaţă acasă, acu' o lună am născut, începe prăşitul, m-am măritat, soacră-ta a umplut satul că ai fugit cu unu', am luat nişte scutece de la oraş...". Şi maşina hurducăie şi soarele taie şi lumea vorbeşte din ce în ce mai tare şi mai repezit, se foieşte. Semn că ajungem la casa fetei cu copii acasă, în Hadîmbu, unde o găsim pe prispă pe Denisa Florentina, care îşi aşteaptă mama, o bruneţică rotunjoară, căreia nu-i dai mai mult de 18 ani. Fetiţele cu fîntînă în curte Dealul pietros al Hadîmbului se urcă în linişte, şi cît de linişte e în jur! Soarele tăcut e mai aprig, intră în pietrele colţuroase şi se împrăştie iar în văzduh, loveşte bondarii letargici şi urmăreşte vocile pierdute ale navetiştilor împrăştiaţi prin uliţe. În cele din urmă, linişte. Şi o arşiţă cumplită. Toate fîntînile Hadîmbului de la marginea drumului au frînghiile tăiate, ca după război. Apa e rece, dar la adîncime. Batem la poarta unde scîrţîie un scripete: Iulia şi Simona, două fetiţe de nici cinci anişori, au o cană imensă, roşie, cu aur înăuntru: apă rece, de la adîncime. Bătrînele de pe bancă Răcoriţi, urcăm pieptiş, cu liniştea de-o toartă. Bătrînele de pe bancă stau la umbră şi îşi povestesc năzdrăvăniile nepoţilor, care nu le mai încap în curte. Parascheva, cea mică, varsă căldările cu apă, Mariţa, elevă în clasa I, strînge lemne de foc şi-şi face pe ascuns colibă în fundul grădinii, iar Ştefănel, botezat aşa pentru că, în anul cînd s-a născut, Ştefan cel Mare a intrat în calendarul creştin ortodox, ia sapa şi s-apucă de prăşit tot pămîntul care îi iese în cale. Lăsăm băbuţele la umbră şi urcăm drumul pe care ni l-au desenat. Bătrîna cu 13 nepoţi Satul se termină, deschizînd porţile unei poieni încîntătoare, cu pîlcuri de stejari şi iarbă fierbinte la piciorul dealului, şi cu bordeie şubrede de chirpici, ca la început de lume, sub cerul deschis tot, zăpuşit. O femeie cu o vacă de funie trece inconştient. Pe margine, o tînără cu sapa în mînă îşi mîngîie viţeluşa de pe bucata pătrată de păpuşoi. Mai la deal, bătrîna cu 13 nepoţi pare să ne aştepte încremenită de ceva timp, pe iarbă. Cei mici se aud din ogradă, vorbesc ceva cu cîinele. Ei sînt: Diana, Maria, Iuliana, Costel, Doiniţa, Parascheva, Constantin, Mihai... şi toate numele frumoase de pe pămînt, adunate în satul acesta dintre păduri, unde copiii vin pe lume ca pîinea caldă. Copiii cu vreascuri În inima răcoroasă a pădurii, am găsit printre copaci trei frăţiori care nu merg încă la şcoală. Au cămăşuţe străvezii şi pielea măslinie, picioarele goale. "Ce faceţi, copilaşi?" Şi ei, zîmbind ca întîiul om al soarelui: "ducem vreascuri la mămica să ne facă de mîncare". Dumnezeul de la mănăstirea din deal i-a botezat: Iulian Gheorghiţă, Andreea Petronela şi Izabela Mariana.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.