Povești de familie

Paula ERIZANU
Publicat în Dilema Veche nr. 944 din 12 – 18 mai 2022
Povești de familie jpeg

Deși sînt născută în 1992, la aproape un an după declararea independenței Republicii Moldova, pe adeverința mea de naștere scrie CCCP (URSS). Nu mă simt cetățean sovietic și nici măcar post-sovietic – față de URSS am mai degrabă sentimentul emigranților din a doua generație.

Simt o responsabilitate de a spune mai departe poveștile de familie care mi-au fost repetate și care azi capătă, cu atacul Rusiei asupra Ucrainei, o greutate și mai mare. Dar am și o curiozitate față de această lume din care vin, dar în care nu am trăit. Voi trece, mai jos, prin diferitele etape care mi-au construit relația cu imperiul sovietic și sentimentele ambivalente care mi-au alimentat Ard pădurile (Cartier, 2021), un roman care pornește de la viețile a două revoluționare din guvernul lui Lenin.

Am crescut cu mărturiile străbunicilor, bunicilor și părinților mei, care au avut de suferit de pe urma represiunii sovieticilor, și văd URSS-ul ca pe o parte întunecată a istoriei. Aceste povești de familie au devenit o parte importantă a identității mele și mi-au alimentat și propriul spirit civic.

Străbunica mea, Claudia, a fost edinolicinik (individualistă). Rămasă văduvă cu două fiice mici în război, n-a vrut să își dea pămîntul la colectivizare. Din cauza refuzului său, autoritățile îi tot mutau pămîntul mai departe de sat. Drept urmare, într-o seară în care se întorcea de la lotul său, aceasta a fost înconjurată de o haită de lupi, cu care a trebuit să petreacă noaptea. A rezistat ani la rînd, pînă cînd, în 1965, președintele colhozului – și cumnatul ei – i-a zis că nu-i mai dă pămînt, singura sa sursă de venit, dacă nu-l dă la stat. A scăpat „ușor”. În satul mamei, țăranii au fost puși în rînd la marginea satului și au fost amenințați cu pușca dacă nu-și dau pămînturile.

Bunicul meu și-a pierdut tatăl și trei surori și frați în foametea din 1946-7. În urma războiului și a secetei, recolta a fost slabă. Dar autoritățile comuniste au confiscat rezervele de grîne pregătite de țărani pentru iarnă. Se zice că, la fel ca Holodomorul din Ucraina, foametea a fost o răzbunare a lui Stalin împotriva țăranilor, care erau reacționari. Unii își mai amintesc și cum putrezeau sacii de grîne confiscați, în gări.

În 1949, bunica unchiului meu, gravidă în luna a opta, a fost deportată, împreună cu mama sa deja bătrînă. Pentru că mama ei se simțea rău, niște ofițeri au aruncat-o din camion: a murit pe loc. Fiica sa și-a născut apoi cel de-al treilea fecior în tren, pe ramuri de brad.

Bunica mea, profesoară de limbă și literatură română (atunci era numită „moldovenească”), care făcea toți elevii să lăcrimeze cînd le povestea despre Eminescu și Micle, a fost dată afară de la muncă pentru că și-a îngropat fiica cu o cruce.

Părinții mei au învățat Istoria Moldovei la facultatea de jurnalism a Universității de Stat din Chișinău, în limba rusă. În serviciul militar obligatoriu pe care l-a făcut în Munții Ural, tata a fost amenințat că va fi dus în Disbat, batalionul disciplinar, de osobist (serviciile secrete din armată), pentru că ținea un jurnal în limba română, cu grafie latină.

„Cum ne-au întunecat ei mințile și ni le-au umplut de minciuni”, a zis bunica, cu ciudă, într-o discuție din această săptămînă cu o fostă elevă, care locuiește în Transnistria, în lumina atacurilor teroriste și a propagandei ruse de azi, în care reapar ideile de „eliberare” care le acoperă asuprirea și masacrul.

Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism. Ca studentă, învățînd istoria ideilor politice la facultate la Londra, i-am studiat pe Marx și Bakunin alături de Platon, Rousseau sau Locke. M-a interesat, de exemplu, ideea marxistă a muncii alienante sau critica anarhismului asupra ideii de dictatură a proletariatului. Lucrînd din cînd în cînd ca babysitter, am fost șocată de faptul că Marea Britanie nu are grădinițe de stat sau că SUA nu au un sistem public de sănătate.

Pornind de la această ambivalență, am scris Ard pădurile, un roman istoric feminist care se axează pe viețile a două revoluționare care au făcut parte din guvernul lui Lenin: Aleksandra Kollontai și Inessa Armand. Cînd am început să citesc prima dată despre aceste femei, am avut un șoc cultural: ele nu aveau nimic de-a face cu imaginea despre URSS pe care o știam eu. Mi se păreau mai degrabă feministe din anii ’60-’70 din Vest. Datorită lor, am aflat, URSS a fost prima țară din lume care a legalizat avortul, încă în 1920. Tot ele au deschis grădinițe în fabrici, din convingerea că educația copiilor e datoria întregii societăți și a statului, nu doar a mamelor, cum se considera atunci. Dacă în Ard pădurile am scris despre radicalizarea acestor femei, în partea a doua a proiectului îmi propun să le explorez ambițiile, compromisurile și dezamăgirile din perioada lor la putere. De exemplu, în primele sale luni în rol de comisar (ministru), Kollontai a inițiat una dintre primele ciocniri violente ale regimului sovietic: vrînd să cazeze calici din războiul civil într-o mănăstire, aceasta a chemat marinarii să forțeze poarta, ceea ce a declanșat o luptă cu călugării și țăranii care simțeau că le este atacat lăcașul sfînt.  

Nu cred că soluțiile la toate problemele cu care ne confruntăm pot veni dintr-o singură ideologie sau dintr-un singur model. Iar trecutul nu ni-l putem șterge – putem dărîma ce e putred și clădi pe bazele care merită păstrate. Doar că eu aș susține alegerea opusă față de Putin: aș distruge toate urmele autoritarismului și imperialismului acelui proiect politic, dar aș dezvolta statul social și aș crea oportunități de muncă. Mai ales avînd în vedere faptul că majoritatea soldaților din armata rusă vin din cele mai sărace zone ale țării.

Paula Erizanu este jurnalistă și scriitoare.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.