Povestea unei aventuri româneşti la nivel înalt

Dan TOMOZEI
Publicat în Dilema Veche nr. 205 din 20 Ian 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Bun prilej pentru tot ceea ce poate să însemne român, românesc a fost anul 2007, anul în care Sibiul a fost capitală culturală europeană! Un bun prilej pentru a demonstra că România poate să depăşească umila condiţie de furnizor de "horror" pe Bătrînul Continent. Pregătirile demarate febril încă din 2004, an în care Marele Ducat de Luxemburg a acceptat să ia Sibiul ca partener în proiectul european, au fost finalizate, în mare parte, în mijlocul evenimentelor culturale din 2007. Iar dacă este să privim ambiţiile edililor locali, abia din 2008 va începe concertul şantierelor la Sibiu. Fără îndoială, nimic din ceea ce se face în România nu poate scăpa misterelor, curiozităţilor, complicităţilor în afaceri revendicate politic şi economic. Unde sînt bani, sînt şi interese. Cele peste 40 de milioane de euro investiţi în infrastructură şi evenimente culturale vor fi recuperate în viitor, însă cei care au beneficiat de clauze favorabile au reuşit să-şi numere mai devreme cîştigurile, să recupereze deja o parte din investiţii. În linii mari, afacerile în Sibiul - capitală culturală au fost împărţite pe orizontală, pe verticală şi în cultură. Pe orizontală au fost amenajaţi mii de de metri pătraţi de piatră cubică, pe verticală au fost renovate zeci de imobile, iar de cultură s-au ocupat mulţi. Pentru fiecare dintre cele trei axe întrebările nu au întîrziat să apară. De exemplu, pentru ce să propui să aduci piatră cubică din China? În final, a fost piatră din România, însă cu două milioane de euro în plus peste suma iniţială. După ce reguli neştiute precis şi clar să te apuci să renovezi faţade de case lipsite de importanţă, în defavoarea altora cu certă valoare? Cît despre cultură, nimic nu este interzis cît timp cripte de sute de ani sînt evacuate pentru a face loc unor crîşme, transformate la cererea publică în ceainărie şi săli de spectacole... Complicitatea "actorilor" care au dirijat, în capitala culturală europeană Sibiu 2007, sumele imense aflate la dispoziţia organizatorilor au făcut ca imaginea proiectului să fie una, dacă nu superlativă, măcar de excepţie. Numai la Sibiu s-au publicat peste 1400 de articole despre capitala culturală, fără ca tonul critic să ajungă la 2%. Dar onoarea celor care au sprijinit evenimentul de la Sibiu poate fi "reperată" cu o condiţie: să ocupi cel puţin două poziţii în teren - pasator şi marcator. Aşa au stat lucrurile cu multe dintre personajele mult mediatizate ale Sibiului şi ale ţării. Şi de aceea a fost simplu să "palmezi" cu măiestrie, în capitala artelor, bugete uriaşe. Pentru că cine îşi dă de la bugetul local şi naţional şi se prevalează de clauze de confidenţialitate (!?!) rămîne neprihănit şi, în final, recompensat cu titluri de cetăţean de onoare sau cavaler. Dar, fără îndoială, capitala culturală europeană nu a însemnat doar afacere. A fost, mai vizibil decît orice, locul în care cultura de mai bună sau mai slabă factură şi-a făcut simţită prezenţa. Evenimentele cu dedicaţie de masă sau exclusivă au produs infuzia de cultură specifică unei astfel de întreprinderi. O întreprindere pentru care ar trebui abia de acum deschisă rubrica "ce a fost, ce va să fie". O rubrică din care, fără sentimentalisme şi atitudini patriotarde gratuite, să învăţăm că Sibiul a fost cîndva potecă pentru legiunile romane, şi asta cu exact 1000 de ani înainte de promovatul slogan despre "normal din 1191", cînd cruciaţii au luat Europa la creştinat cu sabia. Un colţ de pagină din care să se înţeleagă că fiecare dintre oraşele României are nevoie să fie capitală culturală europeană măcar pentru o jumătate de an, pentru a se înregistra schimbarea necesară, firească unei ţări cu pretenţii europene. Dacă Sibiul a fost 365 de zile pe buzele tuturor, iar deja de un an este invidiat de o ţară întreagă, trebuie spus că principalul merit îi aparţine nu unui om, ci unui guvern care a deschis în 1998, la Sibiu, colaborarea cu Ducatul de Luxemburg, care nu avea în România, la acea dată, nici măcar reprezentant diplomatic. Tot ce a urmat de atunci, la fel ca aderarea la NATO ori la Uniunea Europeană, a fost o preluare de ştafetă. O preluare din care fiecare alergător şi-a tăiat porţia de fericire şi locul în istoria acestor zile. Sibiul va trebui să confirme în 2008 şi în viitor că investiţiile amanetate pe zeci de ani la bugetul naţional şi băncile europene nu au fost doar pentru 2007. Altfel, zonele gri nu vor rămîne acoperite definitiv de suprafeţele strălucitoare specifice marilor evenimente.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Femeia moartă în accidentul de tir de la Galați era mama multiplei campioane olimpice Gina Gogean. Sora sportivei este în stare gravă
Mama campioanei Gina Gogean a murit, iar sora este în stare gravă, în urma unui accident de circulație.
image
Cum au schimbat normele la locul de muncă tinerii din Generația Z. Mesajele primite de la angajați de proprietara unei firme
Patroana a împărtășit trei texte pe care le-a primit de la angajatul ei din generația Z, iar concluziile ei sunt de luat în seamă.
image
Alimentul care îți schimbă fizionomia: de ce apar erupții cutanate, roșeață și umflături
Aspectul general al pielii poate fi îmbunătățit dacă reducem consumul unui aliment, spun nutriționiștii.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.