Potop de ape

Publicat în Dilema Veche nr. 1009 din 10 august – 16 august 2023
image

Instalarea caniculei mă duce cu gîndul la frumoasele şi grăitoarele scene realizate de Amedeo Preziosi pe la 1868-1869. Fete tinere se răcoresc ȋn apa Dîmboviţei, la Radu-vodă sau la Colentina: unele ȋşi ridică poalele şi se aventurează rîzînd către mijlocul rîului, altele lasă orice pudoare deoparte şi, goale, se scaldă ȋn „apa dulce”, amuzîndu-se alături de ceilalţi chemaţi de fiorul rece al valurilor. Pe căldura mare, tinerii şi bătrînii, femeile şi bărbaţii se bălăceau ȋn apele rîurilor, veselindu-se pînă tîrziu ȋn noapte. Aşa ȋi găseşte abatele Domenico Zanelli care vizita oraşul Bucureşti, la 1841, şi se arăta ruşinat de obscenitatea goliciunii primare, notînd: „În oraşe, de-a lungul rîurilor, locul de scaldă este albia rîului ȋnsuşi; acolo, bărbaţi şi femei (şi nu numai cele din popor) se scaldă ȋn acelaşi timp, la depărtare de cîţiva paşi unii de alţii. La Bucureşti se ȋntîmplă ca, trecînd podurile, să vezi bărbaţi înotînd goi ȋn faţa lumii, pe sub ferestrele caselor”. 

Şi Joseph Caillat, medic ȋn Bucureşti ȋntre 1845-1848, descria plăcerea oamenilor de a se arunca ȋn apele Dîmboviţei spre a scăpa, măcar pentru o vreme, de dogoritorul soare ale lunilor de vară care ȋncingea oraşul, luînd minţile. Căldura era uneori copleşitoare și, cînd se lăsa seara şi arşiţa se mai domolea, tinerii se furişau afară din case, se ȋntruneau pe malurile apelor, aprindeau focuri şi ȋn jarul aprins perpeleau porumbul, furat de prin lanuri. Păpuşoiul pocnea, aruncînd scîntei ȋn jur şi răspîndind un miros suav de boabe coapte, de lapte afumat, de miere caramelizată. Băieţii se hîrjoneau, se luau la trîntă, se ȋmbrînceau, aşteptînd hămesiți boabele coapte. Fetele roteau cocenii pe o parte şi pe alta, atente să se rumenească bine, strigîndu-le băieților, din cînd ȋn cînd, să se potolească, să nu care cumva să treacă dincolo de glumă şi să pată vreun necaz. Într-una din aceste seri, îmbătată de căldura mare a verii şi de mirosul porumbului copt, şi-a pierdut viaţa Nicolae. S-a îmbrîncit cu unul, Petrică, de același leat cu el, şi ceilaţi au ȋnceput să strige: „Hai Petrică, dă-i, dă-i mai tare!”. Dar gluma a devenit repede bătaie curată şi copiii s-au ȋndîrjit mai tare, iar căldura le-a luat minţile. Unul a aruncat de pe margine un cuţit, Petrică l-a adunat de pe jos şi a lovit cu putere, fără să privească, orbit de flăcările focului ce se ȋnteţiseră dintr-o dată. Nicolae s-a prăbuşit şi nu s-a mai ridicat. Ancheta a ȋnceput chiar de a doua zi, sub soarele fierbinte al ultimelor zile din august 1797, iar vătaful de plai a transcris parcimonios detaliile unei veri sufocante, sfîrşite atît de tragic. 

Dar vara şi căldura au cerut dintotdeauna tribut, căci arşiţa sufocantă ȋndemna pe mulţi să caute răcoarea ȋn albiile rîurilor, ignorînd natura apelor şi avertismentele oamenilor puterii. Armăşei şi neferi strigau ȋn gura mare pe la răspîntii că domnia a interzis scalda pe vreme de vară, că părinţii să-şi păzească bine copiii şi să nu-i lase să zburde departe de casă, că apele sînt deseori „vrăjmaşe” şi prind ȋn valurile lor suflete nevinovate, că soarele arzător a ȋnghiţit apa lacurilor şi-a lăsat ȋn urmă doar ochiuri de noroaie adînci, otrăvite şi pline de monştri care-şi trag prada spre adîncurile ȋntunecate. Din loc ȋn loc, pe malurile Dîmboviţei, neferii agieşti săpaseră ȋn lemn cuvintele domneşti, aratînd clar, pentru oricine ar fi ştiut să citească, că era oprit să te scalzi ȋn apele murdare ale rîului. Dar cine să asculte şi mai ales cine să ȋnţeleagă, cînd soarele te ducea cu dogoarea lui către apele răcoritoare? Şi cînd soarele se ȋncingea mai tare, arzînd totul, domnul scotea de prin biserici alaiuri de preoţi, icoane şi moaşte care umblau pe uliţele satelor şi prin mahalalele oraşelor, invocînd ploaia, cerînd milă şi ȋndurare pentru păcatele tuturor. Moaştele Sfîntului Dimitrie erau pogorîte ȋn livada Mitropoliei, clopotele ȋndemnau norodul să se alăture litaniilor şi osfeştaniei ȋnchinate „către milostivul Dumnezeu, cerînd ȋndurare cu a trimite ploaie, spre adăparea uscăciunii şi creşterea roadelor pămîntului”. Dumnezeu nu era întotdeauna ȋndurător şi milostiv, căci ploaia nu venea. Şi atunci, de prin bordeie se iveau paparudele; fete tinere ȋmbrăcate ȋn bozii alergau prin sate, cîntînd: „Paparudă, rudă, / Vino de ne udă / Ca să-nceapă ploaie, / Să curgă șiroaie”. Oamenii ieșeau de prin case și le udau cu apă, le aruncau ceva bănuţi, le ȋntindeau o sită de mălai sau un codru de pîine, sperînd că dansurile lor magice vor aduce ploaia. În iureşul dansului, potopul se stîrnea, cerul se lumina de fulgere, iar sfîntul Ilie alerga furios printre nori, trezind pînă şi morţii cu pocnetele biciului. „Iar ploaia dă ce mergea, să ȋndesa, ȋncît să părea că s-au spart jghiaburile cerului şi lumea se prăpădeşte”, scria Iordache Golescu pe la 1820, prins de potopul verii ȋn drumul său spre Argeş. Cu „haine curate”, marele boier plătea un băietan să-l ducă ȋn spate şi să-l salveze din faţa valurilor, tocmai sus, pe acoperişul unui han. De aici, boierul, ud pînă la piele, privea revărsarea Argeşului care „potopea tot cîmpul”, luînd cu el „case, coşare, porumbare, mori plutind pe el, porumb, grîu, şi alte multe bucate... oi, miei, vite, o mulţime de felurimi, le ducea apa ȋn jos”. 

Căldura mare şi potopul de ape sînt ştirile acestor zile, dar ele au făcut parte dintotdeauna dintre regulile naturii răzvrătite împotriva umanității nerecunoscătoare. 

Constanța Vintilă este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ al Academiei Române. Cea mai recentă carte publicată este Changing Subjects, Moving Objects: Status, Mobility, and Social Transformation in Southeastern Europe, 1700-1850, Leiden, Brill, 2022.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucraina „fierbe“: înfrângerea teribilă cu România, descrisă într-un cuvânt de presa de la Kiev
Prezentă cu vedetele ei în SUA, echipa Ucrainei a suferit un rezultat de neconceput.
image
Mii de iranieni au ieșit în stradă în semn de susținere a atacului asupra Israelului
Mii de iranieni au ieșit duminică dimineața devreme pe străzile din Iran, în semn de susținere pentru atacul fără precedent cu drone și rachete în curs de desfășurare împotriva dușmanului înrăit Israel.
image
De ce a primit un jandarm din București în contul personal peste 1,6 milioane lei. „Ce de bani!”
Un subofiţer de la Direcția de Jandarmerie a Municipiului București, care îşi aştepta zilele acestea salariul, s-a trezit că i-au intrat în cont peste 1,6 milioane lei, adică peste 300.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.