Posibilele finaluri pentru îndemnul "Mai puneţi mîna pe o carte!"

Anca VELICU
Publicat în Dilema Veche nr. 86 din 8 Sep 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

...şi... dăruiţi-o?! Acest îndemn generos, pe care l-a lansat Dilema veche în acest număr, păcătuieşte prin faptul că, în largheţea sa, lasă neprecizată activitatea ulterioară atingerii concrete a obiectului numit carte. Pentru că, deşi multora nu le trece prin cap aşa ceva, "să pui mîna pe o carte" nu trimite în mod necesar, ci doar posibil, la activitatea numită lectură. Să mă justific: Atunci cînd, noua (la acea dată) ministru al Culturii, doamna Mona Muscă, spunea că unul dintre programele Ministerului se va numi "Prin lectură spre cultură", am fremătat în aşteptarea campaniei publicitare care urma să-l promoveze. Mărturisesc că mi se părea o provocare să "vinzi" ideea cititului unor tineri - căci acesta era oarecum publicul vizat - care sînt bombardaţi de o mulţime de stimuli audio-video, de o mulţime de informaţii şi care trăiesc în cu totul alt "orizont temporar" decît cel pe care îl presupune lectura. Dezamăgirea a fost totală în momentul în care am văzut spotul TV în care, pentru cei care nu îl cunosc, îndemnul era de fapt să dăruieşti o carte şi nu să citeşti una. Story-ul fiind acela că, atunci cînd eşti într-o pană cumplită de inspiraţie şi nu îţi mai găseşti cuvintele nici la telefon, nici pentru (mai) tradiţionala scrisoare (scrisă pe hîrtie albă şi cu stiloul şi nu în pervertita formă electronică...), să dăruieşti o carte. De ce o carte? De ce nu un disc, sau o casetă... (cu manele, de exemplu) - asta nu ni se mai spune. Şi dacă, într-un acces de bunăvoinţă, ascultăm îndemnul spotului şi cumpărăm şi dăruim o carte, cine ne va garanta că acea carte va fi citită? Nimeni şi nimic! Se omite cu desăvîrşire faptul că, în România, aproape fiecare casă posedă o bibliotecă (în sensul de mulţime, mai mult sau mai puţin ordonată, de cărţi) şi orice oraş, dacă nu şi orice comună, posedă o bibliotecă publică. Cartea deci nu este o raritate, problema este că nu (mai) e citită. Ignorînd acest fapt, spotul cu pricina mi se pare că reuşeşte să vîndă cartea ca obiect şi nu cititul ca activitate şi/sau mod de viaţă. Aşa că: mai puneţi mîna pe o carte şi citiţi-o! ...dar nu orice carte! În altă ordine de idei, dar în acelaşi registru al cărţii, am întîlnit în spaţiul public românesc şi acest posibil mod de a finaliza îndemnul. Totul a început cînd, cu ocazia prezentării rezultatelor unui studiu comandat de CNA privind comportamentul de consum al programelor audio-vizuale al elevilor*, s-a "descoperit" că, între 11 şi 18 ani, copiii citesc exclusiv poeziile din programa de şcoală, nici acestea nefiind citite de toţi (în jur de 45-50%, în funcţie de grupa de vîrstă, nu citesc deloc poezii), iar romanele citite, cu o singură excepţie, sînt şi ele tot din programa şcolară. Excepţia despre care spuneam este romanul (sau seria, nu este precizat) Harry Potter. La aflarea acestui fapt, una dintre persoanele prezente în sală (nu spui cine, persoană importantă) şi-a exprimat părerea precum că ori că citeşte Harry Potter, ori că nu citeşte deloc, tot un drac căci - să ne înţelegem bine - cartea cu pricina nu este literatură! Şi iată că generosul îndemn "mai puneţi mîna pe o carte!" se dovedeşte că poate fi mai restrictiv decît credeam, şi asta nu din cauza vreunei cenzuri care ar limita opţiunea în alegerea cărţii, ci din însăşi definirea cărţii. Cartea este - în această viziune - doar aceea care se ridică la un anumit nivel de profunzime, doar clasicii, doar marea literatură... în rest... mai bine nu citeşti. Aşa că le dăm copiilor din clasa I să citească Creangă, care este minunat, dar ale cărui cuvinte şi expresii nici un om mare de cultură medie nu le înţelege, darămite un copil care încă silabiseşte şi care nici măcar nu ştie dacă a citit corect pentru că, oricum, nu înţelege nimic. Sau le dăm eterna şi fascinanta Albă ca Zăpada (sau Cenuşăreasa), pe care oricum o ştiu pe de rost din filmele lui Disney, de pe diafilme (mai există prin cîte un pod, rătăcite), din cărţi de colorat sau doar colorate, din spectacole de teatru văzute sau chiar jucate la grădiniţă, le dăm deci să citească Albă ca Zăpada, care demult nu mai prezintă nici un interes pentru ei. Şi apoi, ne arătăm miraţi şi chiar oripilaţi de faptul că tinerii şi copiii din ziua de azi nu mai au "plăcerea cititului" sau - ceea ce e cam acelaşi lucru - citesc Harry Potter (cu varianta: "După ce ne-au băgat pe gît Coca-Cola şi McDonald's, americanii ăştia ni-l bagă pe gît şi pe Harry Potter, de parcă Creangă al nostru nu mai este bun!"). În loc să ne mirăm de faptul că primul autor este preferat acestuia din urmă, trebuie să vedem puţin de ce. Poate că nu e chiar fără importanţă faptul că majoritatea copiilor pot să înţeleagă mai uşor ce face Harry, chiar într-o lume de vrăjitori, decît ce făcea Nică într-o lume perfect reală (nu vorbesc de Calul Bălan şi Sfîntul Nicolae, noţiuni cu totul necunoscute copiilor de acum, dar nici "La scăldat" sau "La cireşe" nu cred că le sînt mai familiare unor puşti care în timpul liber se joacă la calculator, ascultă CD-uri, văd filme pe DVD-uri sau navighează pe Net). Problema este atunci, cum îi facem pe aceşti puşti să citească? Eu - dacă mă întrebaţi pe mine - l-aş pupa, l-aş mîngîia şi i-aş da premiul I cu coroniţă celui care, fără să fie pus de cineva, a citit o carte, fie ea şi Harry Potter, pentru că am o speranţă că - dacă i-a plăcut, şi e o carte care în general place - va recidiva şi va mai citi, poate, o carte mai bună de data asta... Aşa că: puneţi mîna pe o carte, oricare ar fi ea, şi citiţi-o! P.S. Era să uit: unul dintre respondenţi citea, ca revistă favorită, Dilema veche. Parcă mai e o speranţă, nu? ________________ * Vezi http://www.cna.ro/cercetari/sondaje.html

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Megastructura uriașă pentru care Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur pur. Este unicat în România și funcționează și astăzi
La granița de nord a României se află una dintre cele mai impresionante mega-structuri a epocii comuniste. Barajul de la Stânca-Costești este un colos de beton care a costat câteva tone de aur și este al treilea ca mărime din Europa. Acum este un adevărat paradis natural.
image
EXCLUSIV. Elena Lasconi: „Dacă voi fi președintele României, voi fi un președinte pentru popor, din popor și nu din colivie”
Candidată la președinția USR și văzută ca potențial candidat la alegerile prezidențiale, Elena Lasconi a vorbit într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul” despre relația cu Dominic Fritz, despre cum s-a decis să candideze la președinția USR și dacă e România pregătită să aibă o femeie-președinte.
image
Ce este sistemul Patriot. Plusurile și minusurile armamentului american cu preț exorbitant
Patriot este unul dintre cele mai avansate sisteme de apărare aeriană disponibile, capabil să intercepteze atât rachete cât și aeronave avansate. Principala provocare a sistemului este costul uriaș - o baterie Patriot nouă ajunge la 1 miliard de euro.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: