„Porții mici și gustoase”

Paul BALOGH
Publicat în Dilema Veche nr. 956 din 4 – 10 august 2022
image

Am început să citesc din plictis și întîmplare. Eram un copil de școală primară aflat în prima zi a vacanței de vară, contemplînd o situație la care nu se așteptase: printr-o coincidență, toți prietenii de joacă de la bloc plecaseră care pe unde și mă regăseam absolut singur pentru următoarele două săptămîni. Experiența acelei dimineți a avut două consecințe pentru mine. 

Prima: tocmai cînd începeam să mă plictisesc m-am surprins formulînd gîndul acesta: „Mă cam plictisesc” și mirîndu-mă cum de pot formula gîndul acesta, mai ales că, dacă mă întreba cineva, sigur n-aș fi putut spune ce înseamnă că mă plictisesc. Această constatare m-a vindecat de plictis pentru restul vieții.

A doua consecință a venit imediat după prematurul episod filozofic: mi-am adus aminte că aveam niște cărți de Jules Verne prin bibliotecă și cineva îmi spusese că sînt cel puțin la fel de bune ca Patrula Spațială de Cicerone Sbanțu. În iarna anterioară, aceasta fusese prima carte aleasă de mine (și cumpărată de mama). Mi-amintesc că nu m-am dezlipit de ea pînă n-am terminat-o.

Descoperirea lui Jules Verne în acea după-amiază este, probabil, începutul meu într-ale cititului. Apucasem anterior să fiu expus lecturii (imaginea tatălui meu este cu o țigară într-o mînă și o carte în cealaltă, învăluit în autoexilul său în bucătărie), mama îmi citise constant (Frații Grimm), ba chiar trecusem la cărțile „serioase” odată cu Patrula Spațială. Dar Verne mi-a cultivat gustul pentru descoperirea independentă și explorarea lumii unui autor. În plus era perfect pentru escapism și entertainment într-o lume lipsită de desene animate și, în anul următor, volumele din seria Verne urmau să devină și monedă de schimb cu colegii de la școală. Nimeni nu avea colecția completă așa că ne împrumutam, clandestin, volumele lipsă. 

Toate astea se petreceau într-un context confuz. Pe de o parte, cititul era privit în societate ca o valoare universală. Găseai oricînd o mătușă care să îți predice neîntrebată avantajele lecturii, părinții se văitau în genere că progeniturile nu citesc, iar profesorii făceau anemice gesturi de invitație la lectură. Pe de altă parte, adulții erau niște ipocriți. Rareori găseai un adult cu care să poți discuta despre o carte sau alta. Am avut noroc și aici, îngerul meu livresc a venit sub forma unei bibliotecare care și-a consumat multe după-amiezi cu mine. Exasperată de faptul că îi terminasem tot raftul Nemira, mi-a recomandat să încerc Crimă și pedeapsă, schimbîndu-mi astfel, pe la 12 ani, și viața, și lecturile.

Aceștia au fost anii ’80 și ’90, ani în care generația mea și-a construit bazele. Ani haotici, cu multe transformări pe care nu le înțelegeam, ani în care lectura era o chestie de noroc. Puteai da din greșeală peste o carte care să te facă să citești tot restul vieții (primele cărți ale prietenilor mei arată clar rolul hazardului: de la Basme de Vladimir Colin la Prăbușirea casei Usher de Poe și chiar Quo Vadis de Sienkiewicz). Sau puteai să nu. Nici școala, nici familia nu aveau vreun sistem real, funcțional, ca să transforme lectura într-o acțiune recurentă.

Atunci vs. acum

Azi, bineînțeles, lucrurile stau altfel. Trei deosebiri fundamentale între lumea de atunci și cea de acum: fragmentarea, sincronizarea și politizarea.

Fragmentarea. Lumea noastră era simplă. Aveai de ales între a te juca pe afară sau a citi ceva în casă. Televizorul era irelevant, iar benzile desenate erau o nișă. Ca valoare de entertainment, lectura cîștiga (și) prin absența concurenței. Azi, însă, o carte se luptă pentru atenție cu următoarele: TikTok, Instagram, YouTube, consola video și serverele de MMORPG, Netflix etc. Azi o carte se măsoară în pînă la zece ore de atenție pentru care trebuie să ai o justificare foarte bună. Cîștigi dacă ești Harry Potter. Pierzi dacă ești Baltagul. Pentru că alternativa este să binge-watch ultimul sezon din Stranger Things sau să citești o mie de alte fragmente mici pe rețelele sociale.

Sincronizarea. E ușor să vedem cele de mai sus ca „distrageri”, dar ele sînt tot atîtea ocazii de sincronizare cu ceilalți indiferent de gen, rasă sau geografie. Noi ne străduiam să fim sincronizați cu cei din blocul alăturat. Azi un adolescent este sincronizat cu o întreagă planetă, cu tot ce înseamnă asta în materie de timp și atenție.

În cele din urmă: politizarea lecturii. Ca adolescenți, chestiunea politică nu ne interesa. Conștiința politică nu depășea stadiul înjurării lui Ceaușescu. Valorile din cărțile pe care le citeam nu aveau filtru și, prin urmare, nu vedeam nimic rău în personaje feminine unidimensionale sau faptul că Passepartout era servitorul negru care îl însoțea pe excentricul englez Phileas Fogg. Eram, desigur, naivi. Azi, sensibilitatea politică este, pe bună dreptate, la locul ei. Vedeți cum au reacționat tinerii la cazul Buhnici și aveți toate datele să înțelegeți că lectura naivă nu mai este posibilă. Valoarea estetică a unei cărți nu mai este o scuză pentru transgresarea valorilor relevante pentru tineri. 

Cu alte cuvinte, complexitatea peisajului face ghidajul imposibil și „listele de lecturi recomandate” fundamental ridicole atunci cînd nu sînt decît încercări de control și amprentare a unei generații de către o alta. Aceste liste sînt vestigiile unei lumi care apune, o lume în care sincronizarea culturală era, în mod esențial, a culturii scrise și doar fragmentar a culturii vizuale. Azi ne îndreptăm colectiv spre o cultură dominant vizuală și, dacă ne pasă, dincolo de „lectură”, să influențăm parcursul cuiva, cred că tot ce putem face este să oferim alternative și perspective. Citește Jordan Peterson? Hmm, poate merită contracarat cu Hannah Arendt sau Anne Applebaum. Citește Yuval Noah Harari? Direcția poate fi rafinată cu David Graeber și David Wengrow. Și tot așa, un soi de „însoțire în perspectivă”. 

Închei cu o replică din serialul Succesiunea (HBO), în care incongruentul personaj Roman Roy spune: „Am fost într-o librărie zilele trecute și pur și simplu am izbucnit în rîs. Mă gîndeam la vremurile de aur de mult apuse, cu toate mînăstirile și Bibliile lor, cu discuțiile despre cine ce a zis și certurile lor și tot ce vrei – au dispărut toate. Nu-i mai pasă nimănui. Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar. Dai seara pe NBC ca să ți se spună ce să gîndești – dispare și asta. Acum totul se bazează pe ciugulire. Dă-mi porții mici și gustoase, captează-mi atenția – spre asta ne îndreptăm. Porții mici și gustoase distribuite pe rețele cool”.

Cărțile sînt „porțiile mari” cu un viitor pus sub semnul întrebării de cultura fragmentului. Rămîne să vedem ce fel de lume este construită de noile habitus-uri culturale și cum va arăta ea. 

Paul Balogh este antreprenor în domeniul tehnnologiei și co-fondator al Hypersay Events, platformă pentru evenimente digitale.

Foto: flickr (public domain)

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Chantal jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.