Populismul erodează coeziunea socială

Publicat în Dilema Veche nr. 811 din 5-11 septembrie 2019
Populismul erodează coeziunea socială jpeg

Dintre valorile care transformă o adunare de oameni fără busolă într-o națiune, încrederea este una dintre cele mai pretențioase, mai subtile. Prin intermediul său, omul se transformă și, dintr-o ființă egoistă, devine una cooperantă. Așa se face, acesta este secretul prin care popoarele cîștigă acea rețea de conexiuni pozitive, de suflet comun, care le transformă în națiuni. Pentru că este atît de importantă, la încredere trebuie lucrat cel mai mult. Încrederea însă nu se poate construi pe un secesionism citadin ciudat, pe un izolaționism șmecher în care craiovenii se cred „mai tari“ decît clujenii, iar bucureștenii „mai tari“ decît toți la un loc. Tocmai pentru că știu că la nivelul comun, al omului obișnuit, locuitor al orașelor noastre, funcționează o asemenea mîndrie în sens negativ, nu am fost surprins de declarațiile lui Ștefan Popa Popas, conform cărora oltenii au invadat Timișoara și au pervertit acest oraș cu obiceiurile lor urîte, după cum nu am fost surprins de intenția „Duamnei“ Firea de a pune o taxă la intrarea în Capitală pentru toate mașinile care nu au număr de București. Surprins am fost de poziția unui consilier general liberal care a sărit repede s-o susțină pe doamnă, deși știe care sînt marile și adevăratele probleme ale Capitalei. În construcția unei națiuni, suspiciunea și egoismul nu-și au locul. Din această cauză, ultima idee a primarului general al Capitalei este una demolatoare. Este ceva incredibil cum își permite să împartă oamenii acestei țări în bucureșteni și nebucureșteni.

Pentru că discuția pe care tocmai am început-o este despre București, am să declar de la început că iubesc acest oraș, deși nu sînt bucureștean. El reprezintă ceva pentru mine, în contextul în care în ultimii ani l-am tot vizitat, mînat fiind de faptul că o bună parte dintre oamenii importanți din viața mea locuiesc acolo. Și din această cauză sînt mîhnit de atmosfera comună zilnică din acest oraș. Acesta este orașul în care am fost înjurat în trafic de către o femeie deoarece am abordat puțin cam timid, oarecum „provincial“, circulația într-o intersecție foarte aglomerată. Nu mai vorbesc de taximetriști, care pur și simplu sînt capabili de orice atunci cînd îi „incomodezi“ respectînd regulile de circulație. Nu este vorba numai despre aglomerație, mai sînt orașe aglomerate și mi se întîmplă să stau zeci de minute în trafic chiar și aici unde locuiesc, adică într-un oraș mediu ca mărime, fără pretențiile unei capitale. Ce mă deranjează cel mai mult este toxicitatea atmosferei din București. Oamenii de la volan sînt extrem de nervoși. Viața lor este pur și simplu irosită cu statul în mașină. Din punct de vedere economic, dar și al calității vieții, se pierde enorm. Traiul este unul împărțit între job, statul în mașină și somn. Nimic sau aproape nimic pentru tine și frumusețea vieții tale. Din acest punct de vedere îi înțeleg, numai că introducerea taxei despre care vorbim nu le va rezolva situația.

Ce vrea inițiatorul măsurii? Știe că nu va rezolva problemele de circulație, pentru că oricum cel care are treabă plătește și cei 10 lei, dar țintește simpatia celor care votează. Prin asemenea gesturi doar se acoperă incapacitatea administrativă. Nu se construiesc parcări la intrările în oraș unde să poată fi lăsate mașinile (cu drag aș lăsa mașina într-o asemenea parcare și aș plăti și taxă pentru asta, mult mai mică decît costurile cu benzina prin București), nu se construiesc locuri de parcare în oraș, pasaje, drumuri ocolitoare sau inele de centură. Nu, pentru că este multă corupție și mult ciocoism și lichelism politic. Este mai ușor să introduci taxe la intrarea în oraș. Sigur, această taxă poate că există la intrarea în unele orașe ale lumii, dar nimeni nu se gîndește că acolo poate că există infrastructura de care vorbeam, și atunci prezența mașinii în centrul orașului chiar nu se mai impune. De fapt, acesta este stilul nostru de a împrumuta experiențele valoroase. Luăm doar ce ne convine, evitînd cu bună știință contextul de ansamblu. Pentru orice om care vine cu mașina în Capitală, alegerea este rezultatul unui calcul de timp și costuri. Cît te costă, în această ecuație, să vii cu trenul, cu avionul sau cu autobuzul? Dacă soluția optimă este aceea a deplasării cu autoturismul, atunci alegi autoturismul.

Bucureștiul este un haos din punct de vedere al circulației și vinovați pentru asta nu sînt nici localnicii și nici nebucureștenii. Vinovați sînt cei care ocupă funcții care le depășesc anvergura intelectuală și care, iată, se gîndesc să ne mai învrăjbească încă o dată unii cu alții, de data asta după criteriul absurd al apartenenței cu domiciliul în Capitală sau nu. Cei care au inițiat această taxare pleacă, în prostia lor, de la o idee falsă, și anume aceea că oamenii din alte colțuri ale țării vin la București să se plimbe și pentru asta folosesc, în mod ostentativ, mașinile proprii. Nimic mai fals, plimbarea este ultimul motiv pentru care se merge acolo. Capitala atrage prin argumentele sale care țin de administrația centrală, dar și de interesele comerciale și de afaceri sau, pur și simplu, de studiu, ca să enumerăm doar cîteva motive.

În Evul Mediu, orașele erau păzite de cei din exterior cu strășnicie. Se săpau șanțuri în jurul cetăților și seara podurile de acces erau ridicate. Cel care mergea în oraș era întrebat ce caută. Am adus discuția la această perioadă deoarece mintea unora a rămas acolo. Populismul combinat cu prostie este un amestec toxic, ce subminează și umbra de încredere și solidaritate din lumea românească, pentru care alții muncesc din greu. Măsura îi face să se simtă fericiți pe cei care, cu aere de capitală, ne înjură în trafic pentru cea mai mică ezitare, cu expresii de genul „Mai stați, bă țăranilor, acasă“ și care consideră că venind la Bucureşti le consumăm aerul, apa şi le ocupăm străzile. După ei, Bucureștiul trebuie să fie doar al bucureștenilor, Craiova doar a craiovenilor și România doar a românilor. Apartenența este una brutală, țipată și foarte primitivă în egoismul său. Reflexele ciudate, extremiste, nu au dispărut din mentalul românesc, dacă azi sîntem împărțiți, exact ca în vremea lui Ceaușescu, după numărul la mașină (în aplauzele imbecile ale bucureșteanului pătruns de un fals patriotism local), mîine vom putea fi separați după religie, sex sau culoarea pielii.

Este bine să cultivăm patriotismul și mîndria locală, însă în dimensiunea lor luminată, pozitivă. Rezultatul va fi dezvoltarea economică și culturală a fiecărei localități. Diversitatea trebuie să construiască și nu să fie un pretext al demolării. Izolaționismul, falsa superioritate și neîncrederea nu sînt de cultivat. Nimeni nu este superior nimănui pentru simplul fapt că are număr de București la mașină. Asta este cealaltă față, întunecată, a patriotismului local. Dacă mergem pe logica impusă de măsura pe care o discutăm, atunci ne putem imagina că există populiști și în alte părți ale țării. Vom avea în viitor un sistem de taxe și impozite pentru intrarea în oricare localitate din România? Poate că nu numai „duamna“ poate fi populistă, poate mai doresc și alți primari să-i calce pe urme și să cîștige voturi cu asemenea idei și fapte. Dacă experiența din București se va generaliza, atunci vom plăti la intarea cu mașina în fiecare localitate din țară? Și într-o asemenea situație, ipotetică deocamdată, cam cît ne-ar costa să parcurgem întreaga țară de la un capăt la altul? Sînt doar întrebări retorice, care pun în evidență absurdul unor asemenea taxe și cer și mai insistent rezolvarea prin infrastructură, prin soluții reale și nu prin populism. 

Dorel Dumitru Chirițescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă carte a sa este Capitalismul – o dezbatere despre construcția socială occidentală, Editura Institutul European, 2016.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Dar dacă ești tînăr, sărac și bolnav?
Salvează tinerețea – vîrsta la care se spune că poți orice – chiar orice nenoroc sau chiar orice nefericire?
p 10 jpg
Povara tinereții
Copilăria se încheie, adesea, abrupt, după o vacanță de vară – tinerețea se consumă lent, se îngemănează cu bătrînețea firesc, insesizabil.
16781709398 92dac8f6bb c jpg
Primăvară în decembrie
„Femeile au devenit mai puțin interesate de machiaj și mai mult de frumusețea în ansamblu, cea care radiază din interior spre exterior, spre ideea de wellness.”
p 11 jpg
Note despre „încă”
De-ar fi să trebuiască să cred totuși în ceva și tot n-aș (putea) crede în Dumnezeu! Intuiție, vanitate, consolare – ține aceasta de vîrstă?
p 12 jpg
Tinerețea are coloană sonoră
Sînt părți de suflet în legătură cu care vom fi mereu subiectivi.
640px Pierre Auguste Renoir The Boating Party Lunch jpg
Simțire și nepăsare
Se spune că tinerețea, la fel ca și copilăria, nu e conștientă de ea însăși, că abia mai tîrziu ajungi să ți le amintești cu nostalgie și să le apreciezi adevărata valoare.
p 13 jpg
Oase ușoare ca ale păsărilor
Îi privesc atentă pe oamenii foarte tineri.
2722374996 d24e7fdf0e c jpg
Tinerii bătrîni și bătrînii tineri Cum mai măsurăm tinerețea?
Cred că merită să pledăm și, mai mult, e destul de limpede faptul că nu există o compartimentare netă a tinereții și a bătrîneții dată de vîrste și condiții, ci ele există simultan, în orice moment al vieții.
50294010101 132de799e7 c jpg
Anii ’90
Anii ’90 s-au încheiat pe 31 decembrie în Piaţa Revoluţiei, cînd deasupra noastră şi sub egida PRO TV-ului s-a înălţat un înger kitsch.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Învățături fără dezvăț
Trăim o vreme în care toți credem cu tărie că educația este esențială.
p 10 credit C  Hord jpg
p 11 credit C  Hord jpg
Pedagogia juridică între învăț și dezvăț
Avizele Consiliului Legislativ, în măsura în care ar fi urmate, sînt o bună premisă pentru creșterea calității legilor adoptate de Parlament.
p 13 credit C  Hord jpg
Seducția. Didactica nova?
Profesorul trebuie să fie el însuși seducător.
p 14 credit C  Hord jpg
Nu mai mîngîiați cercul!
Orice rol este făcut dintr-o continuă modelare a sensibilităţii interioare.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Jurnal de glande și hormoni
Glandele endocrine și hormonii sînt o bună metaforă a importanței lucrurilor „mărunte”.
DS jpg
Minunatele isprăvi ale Adrenalinei (basm suprarenal)
Avea în ea atîta energie fata asta cît să transforme repausul într-un motor puternic.
640px Human mind, Human Universals png
p 11 sus jpg
Despre iubire, cu rigla si compasul. O încercare de endocrinologie euclidiană
Omul de știință stă drept, rezistă seducției misterioase și pune problema clar: în ce constă chimia acestei biologii?
p 12 sus jpg
Despre iubire și alte droguri
Iubirea romantică motivează o serie nesfîrșită de alegeri individuale și joacă un rol fundamental în elaborarea planurilor noastre de viață.
p 13 Hans Holbein, Henric al VIII lea WC jpg
Hormonii: „dirijorii” lichizi care ne schimbă corpul fizic și istoria
În epoca de formare a operei italiene, rolurile feminine erau interpretate de bărbați castrați, deveniți astfel eunuci.
640px Bloodletting 1 298x300 jpg
Profilul hormonal
Hormonii îți schimbă comportamentul sau comportamentul îți modifică profilul hormonal?
All Art is Erotic (Unsplash) jpg
Avem erotism în arta românească?
Cum rămîne totuși cu senzația că eroticul și erotismul au ocolit arta românească?
E cool să postești jpeg
Logica bunului-simț
De ce este logic să avem bun-simț chiar într-o societate care își pierde din ce în ce mai mult această noțiune?
p 10 jpg
Drumul în sus
E adevărat că bunul-simț nu poate fi construit fără simțul comun.

Adevarul.ro

Razvan din Idicel la masa jpg
Povestea lui Răzvan din Idicel: „Poate că în străinătate eram mai bogat, dar sunt fericit că pot să fac ceva la mine acasă” VIDEO
Afacerea lui Răzvan Rusu a început într-o gospodărie din Idicel Pădure, „satul unde se termină lumea”, cu un ceaun și 50 de kilograme de cirește. Acum produce zeci de mii de borcane cu bunătăți tradiționale tot la ceaun și n-ar face asta în altă parte pentru nimic în lume.
Balenciaga 1 Foto Captura JPG
Controversata campanie Balenciaga: clienții încep să-și distrugă hainele brandului
În imaginile publicate în sprijinul colecției de primăvară 2023 a mărcii, copii mici sunt văzuți pozând cu animale de pluș care sunt îmbrăcate în ținute în stil BDSM. În plus, într-o fotografie un copil este prezentat alături de pahare de vin și de bere.
paul danci jpg
Noile mașini, proiectate să „țină” între 7 și 12 ani. Explicațiile unui inginer român de la Mercedes
Paul Danci, un inginer care lucrează la Mercedes-Benz, a explicat, într-o postare de pe pagina sa de Facebook, motivele pentru care astăzi „nu se mai fac mașini așa cum se făceau mai demult”. Potrivit inginerului român, noile mașini sunt proiectate cu o durată de viață între 7 și 12 ani.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.