Populismul anglo-saxon

Christian MITITELU
Publicat în Dilema Veche nr. 662 din 27 octombrie - 2 noiembrie 2016
Populismul anglo saxon jpeg

Noțiunea de populism are o conotație negativă. Populiștii antisistem apar însă cînd partidele tradiționale nesocotesc nemulțumiri legitime sau convingerile mai mult sau mai puțin întemeiate ale electoratului. Oferta lor politică nu este în general viabilă, ceea ce nu înseamnă că nu pot avea un rol util cînd există nemulțumiri trecute cu vederea, în sensul că determină partidele tradiționale să-și adapteze programul politic pentru a nu pierde alegători.

După unii politologi, antidotul la populism ar fi o ofertă politică reală și di-fe-rențiată. Ea este însă limitată în so-cie-tățile postindustriale din cauza interdependenței economice. Într-o pia-ță globalizată, agențiile de rating sancționează orice experiment ieșit din consensul economic axat pe disciplină fiscală, privatizare și îngrădirea cheltuielilor publice. Diferențele ideologice s-au estompat, iar economia este gestionată tehnocratic.

Populismul s-a răspîndit cel mai mult în America de Sud. Bilanțul populiștilor, începînd cu Juan Peron, în anii 1940, și sfîrșind cu Hugo Chávez și locotenentul său Maduro, mai recent, a fost un eșec. Au dat o voce iluzorie maselor, cu prețul înlocuirii elitelor cu altele proprii, cu cel al lansării unor campanii anticorupție care au generat și mai multă corupție și cu cel al unui populism economic care a dus de fiecare dată la scăderea venitului real al cetățenilor.

În democrațiile occidentale mature, populismul contravine regulilor nescrise ale luptei politice. Dar în momente decisive, cum ar fi referendumul din Marea Britanie care a dus la Brexit sau alegerile prezidențiale din America, tentația de a recurge la instrumentele sale devine irezistibilă.

Sloganul preferat al promotorilor Brexitului a fost „să redobîndim controlul“, cu trimitere la destinul țării, paza frontierelor, elaborarea legilor la Londra și nu la Bruxelles, astfel ca Marea Britanie să devină o țară suverană și independentă (sic!). Au folosit cifre false, au făcut promisiuni neîntemeiate, iar cînd o serie de economiști și instituții financiare au semnalat riscurile ieșirii din UE, principalul ideolog al Brexitiștilor a spus: „Ne-am săturat de specialiști!“

Dezbaterea nu s-a axat pe fapte, cifre și dovezi, ci mai degrabă pe opinii și sentimente. Chiar și așa, rezultatul referendumului putea fi diferit fără aportul lui Nigel Farage. Farage, părintele și liderul (actual-mente interimar) al partidului „independentist“ UKIP, este prototipul populistului. Retorica sa naționalistă, antieuropeană, cu accente xenofobe, a convins zeci de mii de votanți tradiționali ai laburiștilor care se simt abandonați de guvern și amenințați de concurența mîinii de lucru din Europa răsăriteană. Farage a scos la vot oameni care de obicei nu se ostenesc să voteze. Așa s-a ajuns la Brexit.

Brexitul vine însă pe fondul unei revolte răspîndite împotriva globalizării, a comerțului liber, a imigrației și a elitelor politice. Cu toată creșterea economică înregistrată în ultimele decenii în Occident (e adevărat, modestă), veniturile muncitorilor cu diverse niveluri de calificare, dar și cele ale altor tipuri de salariați, stagnează de un număr de ani, în timp ce alte categorii profesionale înregistrează o îmbogățire substanțială. În paralel, a scăzut mobilitatea socială și a crescut nesiguranța locului de muncă datorită globalizării și evoluțiilor tehnologice rapide, care au dus la declinul sau dispariția unor industrii și la reorientarea cerințelor economiei. Acestui fenomen i s-au suprapus răsturnări sociale și culturale generate de o emigrație rapidă care nu a avut răgazul de a se sedimenta și tinde să fragmenteze comunitățile.

S-a creat impresia că elitele politice și profesionale reușesc să se protejeze de vicisitudinile globalizării, ba chiar profită de ea. S-a notat faptul că, după criza financiară din 2008, bancherii nu au trebuit să dea socoteală, iar naționalizarea băncilor falimentare s-a făcut pe banii contribuabililor. Iar povara fiscală nu pare a fi împărțită echitabil, marile corporații internaționale recurgînd la tertipuri juridice pentru a plăti taxe modice în țări în care realizează venituri substanțiale.

Evoluția politică în Statele Unite și Marea Britanie nu mai poate fi analizată satisfăcător doar prin prisma fracturii tradiționale dreapta-stînga. Potrivit politologului Vernon Bogdanor, noua falie care se conturează este cea dintre beneficiarii globalizării (o minoritate deocamdată) și cei care nu au competențele căutate de piață spre a trage și ei un folos. Populiștii o caricaturizează, vorbind de un antagonism între elite „corupte“ și marea masă a cetățenilor „săraci, dar cinstiți“.

În acest context, două mari partide de coloraturi opuse, republicanii din Statele Unite și laburiștii din Marea Britanie, s-au lăsat antrenate pe o pantă populistă. În ambele cazuri, partidul a fost preluat de un lider atipic și periferic, Donald Trump și, respectiv, Jeremy Corbyn.

Donald Trump, prototipul populistului de dreapta, propagă un amestec de naționalism și „nativism“ (mai cu seamă în raport cu imigranții mexicani). Discursul său transcende falia dreapta-stînga și scoate în evidență noi linii de demarcație legate de identitate, etnie și religie. Încurajează islamofobia. Atacă elitele, presa și instituțiile democratice din capitala federală. Insinuează că globalizarea este rezultatul unei conspirații internaționale. Favorizează protecționismul economic și izolaționismul în relațiile internaționale (cu riscul de a abandona aliați și de a submina NATO).

Jeremy Corbyn provine din vechea stîngă laburistă, nereformată, care a pierdut patru alegeri consecutive pînă la dislocarea ei de către Tony Blair. Corbyn, un agitator neomarxist, este complet defazat din punct de vedere ideologic în raport cu parlamentarii laburiști, care au încercat să-l conteste. A apelat însă peste capul lor la activiștii din organizațiile locale și la mii de militanți de stînga care s-au înscris în partid în ultimul an. Cu votul lor și cu sprijinul sindicatelor și-a reînnoit și consolidat mandatul. Corbyn promite o societate mai bună, în care statul va juca un rol mai pregnant. Pe plan extern, susține renunțarea la arsenalul nuclear britanic, se opune intervenției în Siria și sancțiunilor impuse Rusiei. Asemenea politici de stînga pot atrage votanți decepționați de reorientarea laburiștilor sub Blair și Brown spre centru-dreapta (cheia succesului lor electoral), dar nu o majoritate a alegătorilor. În fond, laburiștii au pierdut teren în fostele zone industriale din centrul și nordul Angliei în favoarea UKIP, un partid de dreapta!

Dar răul e făcut: liderul celui mai mare partid din Europa are dificultăți în a coordona un guvern-fantomă în Parlament, pentru că majoritatea deputaților aleși în 2015 nu-i agreează politica și îl consideră slab. În consecință, partidul nu poate exercita o opoziție convingătoare în fața guvernului conservator tocmai cînd se dezbat condițiile divorțului de UE.

Și în SUA răul e făcut: chiar dacă Donald Trump va pierde alegerile (pare-se nu din cauza calomniilor și enormităților pe care le-a debitat, ci mai curînd pentru comportamentul față de femei!), electoratul său își va căuta alt campion. Cineva va trebui să reprezinte milioanele de americani care se consideră ignorați de elitele conducătoare de la Washington, pe cei frustrați de stagnarea nivelului de trai, de concurența forței de muncă migratoare, de dispariția unor industrii înlocuite de importuri din China și chiar și pe cei sătui de corectitudine politică.

Indiferent de rezultatul alegerilor prezidențiale, populismul lui Donald Trump a semănat vrajbă și a contribuit la degradarea vieții politicii americane. 

Christian Mititelu a fost director al secţiei române a BBC între anii 1984-2004, președinte al Alianței Civice și membru al CNA.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

covrig foto pexels jpg
Covrigul simplu mâncat pe stomacul gol, cel mai nesănătos aliment. Explicațiile unui medic
Un banal covrig simplu consumat dimineața, pe stomacul gol, are un efect mai dăunător în organism decât o băutură răcoritoare îndulcită, blamată pentru cât de nesănătoasă este.
Diniyar Bilyaletdinov FOTO Profimedia jpg
Fotbalist rus trimis pe frontul din Ucraina! Fost jucător al lui Everton, chemat sub arme: „Sper să fie o eroare”
Diniyar Bilyaletdinov, fost jucător la Everton, a fost citat să lupte în războiul din Ucraina. Putin a instaurat săptămâna trecută mobilizarea parțială, ceea ce îi va aduce 300.000 de soldați în plus.
utilaje autostrada a7 (1) jpg
Start în construcția Autostrăzii A7. Constructorii și-au stabilit baza lângă Crângul Petrești
Autostrada Buzău-Focșani, în lungime de peste 82 de km, va asigura prima legătură rutieră de mare viteză dintre Muntenia și Moldova. Constructorul are la dispoziție 20 de luni pentru finalizarea lucrărilor.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.