Poezia la Bufnițe

Oana DOBOȘI, Raluca SELEJAN
Publicat în Dilema Veche nr. 906 din 19 – 25 august 2021
Poezia la Bufnițe jpeg

Am participat recent la o dezbatere despre problemele pe care le-au întîmpinat editorii și librarii în perioada pandemiei, în România, și acolo s-a vorbit și despre profesionalismul librarilor sau, mai bine zis, despre lipsa lui atunci cînd vine vorba de vînzarea cărților, pentru că da, așa este, cărțile nu se pot vinde singure. Ne întrebam atunci, mai mult în gînd decît cu voce tare: oare profesionalismul unui librar este dat de faptul că poate să vîndă orice carte sau de faptul că reușește să vîndă cărțile care îi plac și în care crede? Editorii nu publică orice manuscris care le intră în inbox, ei aleg ceea ce publică. Tot așa, un librar alege ceea ce vrea să vîndă, adică are libertatea de a-și construi oferta de carte după placul, gusturile și cultura sa.

Încă de cînd proiectam geografia librăriei noastre, La Două Bufnițe din Piața Unirii din  Timișoara, am știut și am vrut ca poezia să ocupe un loc generos și special în portofoliul nostru. Dacă într-adevăr cărțile nu se pot vinde singure, nu putem spune același lucru despre activitatea lecturii, care este o activitate solitară prin excelență. Cînd vine vorba de poezie, noi preferăm mai mult să o citim decît să vorbim despre ea. În fond, ce am putea adăuga relevant în afara și în absența unui poem? Înainte de a avea propria noastră librărie, am observat că multe librării se fereau să aloce poeziei mai mult de două-trei rafturi și asta poate pentru că e un domeniu de nișă, care, e bine să recunoaștem, se vinde puțin spre deloc. Și-atunci de ce Bufnițele au hotărît să fie atît de generoase cu poezia? În cei aproape cinci ani de cînd avem librăria, mulți dintre oamenii care ne-au trecut pragul ne-au spus că avem cel mai mare spațiu alocat poeziei din librăriile din țară.

În piața de carte autohtonă, în ultimii ani, s-au dezvoltat multe edituri și colecții extrem de valoroase de poezie: Casa de editură Max Blecher, Charmides, Casa de pariuri literare, Cartier de Colecție, Tracus Arte, OMG, Fractalia, Colecția „Vorpal” de la Nemira. În toată această enumerare e și o mare absență de care merită să ne amintim, colecția de poezie de la Cartea Românească, din perioada în care managementul acesteia era asigurat de Editura Polirom. De la antologii la volume personale, de la poezie românească la poezie universală (și în limba engleză), de la sonetele lui Shakespeare la poezia douămiistă și postdouămiistă, orice cititor pasionat de poezie poate găsi la noi ceva pe placul lui.

În general, comandăm toate noutățile, dar încercăm să punem în valoare și fondul de carte al fiecărei edituri, ținem bine de fiecare volum de poezie, nu prea facem retururi și asta pentru că știm că tirajele nu sînt foarte mari în acest domeniu, că e bine să ai răbdare cu poezia, că întotdeauna se va găsi un cititor care peste ani va căuta sau va descoperi un volum de acum. Avînd în minte că poezia nu e ceva ce se cumpără sau despre care se vorbește, ci ceva care se citește, i-am creat și un spațiu special de lectură, nu doar generos.

După modelul Shakespeare & Company din Paris, încă de la început, am vrut să avem un pat în librărie, pat destinat acelor scriitori care aveau să vină la noi în rezidență literară. Pînă la urmă, ideea acelui pat s-a transformat în reading nook-ul care a devenit locul poeziei, iar proiectul nostru cu rezidența literară a prins viață anul trecut, sub o altă formă. Camera noastră de nișă, care este poate cea mai caldă și mai intimă din toată librăria și pe care noi o îndrăgim peste măsură, are în centru poezia alături de bibliotecile de teatru, memorii, jurnale și biografii, critică și teorie literară și cărțile de anticariat. Tot acolo avem și un scrin, inițial noi l-am numit „Biroul scriitorului“, dar în viața de zi cu zi e biroul Ralucăi, Bufnița care a avut și are grijă ca librăria noastră să găzduiască nenumărate evenimente legate de poezie, de la lansări de cărți pînă la lecturi. De colțul poeziei se ocupă colegul nostru Alexandru Higyed, la rîndul său poet, iar de doi ani avem și o rubrică pe Facebook, #poemuldeluni. În fiecare luni, postăm cîte un poem ales de același Alex pentru comunitatea noastră de cititori.

Pe lîngă toate acestea, primul nostru premiu, din viața noastră de Bufnițe, l-am primit la Festivalul Internațional de Poezie de la Bistrița, „Librarul Anului“ în 2017. E unul dintre acele momente care ne-au rămas și ne vor rămîne în memorie, nu doar datorită premiului, ci și pentru că nimic nu e mai real decît faptul că Poezia e la Bistrița, de mai bine de treisprezece ani.

Unii spun că tot ce a fost mai bun în poezie s-a terminat în secolul XX, că după T.S. Eliot și Ezra Pound nu se mai poate numi poezie cea care se scrie acum, dar noi, Bufnițele, nu credem asta, iar faptul că în geografia librăriei noastre poezia contemporană ocupă un loc central, în ciuda a tot, este o alegere asumată și conștientă pe care nu ținem să o justificăm matematic, pentru că poezia e acolo unde nimic nu mai poate fi explicat.

Oana Doboși & Raluca Selejan sînt librărese.

Foto: Camelia Toma, Muzeul Poezie(i), Iași

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Alexandru Arşinel (79 de ani) joacă în mai multe spectacole, la Teatrul de Revistă ”Constantin Tănase” jpeg
Scandalul demiterii lui Alexandru Arșinel. Nicușor Dan l-a înlocuit din funcția de director al Teatrului „Constantin Tănase“
Alexandru Arșinel a condus Teatrul „Constantin Tănase“ din 1998, dar, la începutul acestui an, primarul Nicușor Dan nu i-a prelungit actorului mandatul de director.
Referendum in zonele ocupate din Ucraina FOTO Profimedia jpg
Ucrainenii încearcă să scape din teritoriile care urmează a fi anexate: „De ce fugiți din Rusia?"
În timp ce Rusia se pregătește de anexarea teritoriilor ocupate, după ce a organizat așa zisele referendumuri în patru provincii, sute de ucraineni au reușit să scape din aceste zone.
An2 Foto Ștefan Both18 jpg
Operațiunea Țânțarul cu bătrânul An-2. „Annuska”, în luptă cu insectele din Timișoara
Timișorenii s-au obișnuit cu marile și zgomotoasele avioane cu aripă dublă, care survolează orașul de fiecare dată când au de lucru, fie în agricultură, fie la efectuarea tratamentelor fitosanitare.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.