Poeme

Petre STOICA
Publicat în Dilema Veche nr. 880 din 18 - 24 februarie 2021
Poeme jpeg

Sfaturi pentru cel care vrea să-și schimbe modul de viață

Taie-ţi unghiile ca în nopţile de germinaţie să nu zgîrii chipul soţiei

dacă suferi de podagră așteaptă revizuirea manualelor de botanică

fierbe ceai de sunătoare pentru orele cînd sosesc în vizită fantomele

retează capul curcanului ca acest mareșal senil să nu mai întreprindă niciodată nimic

construiește-ţi un sicriu cu motor să poţi ajunge la înhumare în condiţii optime

fii familiar cu viespile care te înţeapă și nu le fura dreptul la opţiune

sparge oglinzile moștenite întrucît în adîncul lor viermuiesc imagini meschine

pe drumul încercării înfrăţește-te cu morile de vînt ele croșetează și iarna

în faţa îndepărtării fii curajos există certitudini și în burta rechinilor

în toate împrejurările vieţii consideră mărarul drept plantă universală

nu te lăsa la cheremul lămpii cu acetilenă și golește-ţi singur buzunarele

descalţă-te fără teamă și dansează polca pe covorul de mărăcini

adună ban cu ban și plin de încredere cumpără operele mele complete

ascultă-mi sfaturile cu înflăcărarea specifică plopilor în vînt

iar încîntătoarea ta trădare să aibă loc pe vreme de ploaie autentică

(Copleșit de glorie, 1980) 

Dialectică

Amintiţi-vă pe vremea aceea se purta canotieră

au trecut însă cîteva veacuri subtile și totuși

în podul casei domnește o dezordine decentă

nu i se poate reproșa nimic liliacului faptul

că atîrnă ca o zdreanţă putredă nici patefonului

nu i se poate șterge dintr-odată patima blazării moderne

și obiectele pier au și ele o geografie interioară

parcursă de cariile impulsionate de setea cunoașterii

cînd ele mor din pricina modei mîna dumneavoastră

le depune în cripta din podul casei și vine

îngerul un porumbel care veghează deasupra

spre deosebire de oameni obiectele uneori reînvie

cînd bunica îndrăgește cuvîntul majolica să zicem

(Sufletul obiectelor, 1972)

Trecutul

Trecutul acest microscopic fluture cu cap de rechin

se ascunde în cutii și cutiuţe se ascunde

în plicuri îngălbenite în macrameuri în portţigarete

se ascunde în perne în haine în petalele florilor presate

și lasă în ele praf dizolvant

se retrage după tapetele pereţilor somnolează în portrete și-n mobile

se închide în cuferele din pod în sobele umile de tuci

în magazii întunecate joacă zaruri cu umbrele

și întinde pînza de păianjen în care gîndurile se zbat îngrozite

prezenţa lui se extinde-n podoabele cavoului în trenurile

trase pe linii moarte în bărcile abandonate în sticlele

rostogolite de valurile mării care au și ele un trecut

și urmele lui se numesc mucegai rugină nisip

– asteriscuri tăioase pe degete

trecutul sporește în draperiile și cearceafurile hotelului

în scaunele pianele și scrumierele restaurantelor

în castanii și felinarele străzilor singuratice

și sfîrtecă viscerele îndrăgostitului părăsit

trecutul clipește-n alveola orelor tihnite

dezlănţuie cornul melancoliei

adie în spumele amurgului în cristalul lunii

și arde în simboluri falice în aripa femeii din vis

trezește glasul morţilor adună și scade cifre fatidice

întreţine cu mister respiraţia istoriei scormonește conștiinţa

consolidează sau îngroapă stîlpii gloriei

fecundează noaptea născînd insomnia ghearele ei

șlefuiește întruna munţii durerii

suflul lui stăpînește despotic

fiinţa vie și moartă lignitul piatra și paiul

stăpînește deopotrivă obiectul aruncat la gunoi și bronzul semeţ

trecutul această bestie tandră ce roade cu dinţișori de oţel

(Tango și alte dansuri, 1990)

***

PETRE STOICA (15 februarie 1931, Peciul Nou, Timiș – 21 martie 2009, Jimbolia, Timiș) a absolvit Liceul „C.D. Loga” din Timișoara în 1950 și Facultatea de Filologie a Universității din București, secția română-germană, în 1954. A fost corector la ESPLA și la Editura Univers (1955-1962) și redactor la revista Secolul 20 (1963-1972). După Revoluție a luat parte la constituirea PEN Clubului din România și a fost membru fondator al Alianței Civice. A înființat publicația Dreptatea literară și a fost redactorul-șef al cotidianului Epoca. La Jimbolia, a înființat Muzeul Presei „Sever Bocu”.

Volume de poezie: Poeme (1957), Pietre kilometrice (1963), Miracole (1966), Alte poeme (1968), Arheologie blîndă (1968), Melancolii inocente (1969), O casetă cu șerpi (1970), Bunica se așează în fotoliu (1972), Sufletul obiectelor (1972), Trecătorul de demult (1975), Iepuri și anotimpuri (1976), O nuntă de cenușă (1977), Un potop de simpatii (1978), Copleșit de glorie (1980), Prognoză meteorologică (1981), Întrebare retorică (1983), Numai dulceața porumbelor (1985), Tango și alte dansuri (1989), Visul vine pe scara de servici (1991), Piața Tien An Men II (1991), Manevrele de toamnă (1996), Insomniile bătrînului (2000), Vizita maestrului de vînătoare (2002), Veșnic absentă veșnic prezentă (2002), Pipa lui Magritte (2005), Unsprezece adnotări lirice la covoarele Șerbanei (postum, 2013).

Alte volume: Amintirile unui fost corector (memorialistică, 1982/2018), Caligrafie și culori (publicistică, 1984), Viața mea la țară / Însemnările cultivatorului de mărar (jurnal, 1988/1998/2018).

Traduceri (selectiv): Georg Trakl, 59 poeme (1967), Poezia germană modernă (în colab., 1967), Poezia austriacă modernă. De la R.M. Rilke pînă în zilele noastre (în colab., 1970), Poeți ai expresionismului (în colab., 1971), Yvan Goll, Noul Orfeu (1972), Ernst Toller, Omul și masele (1972), Johannes Bobrowski, Poeme (1974), Ernst Stadler, Cuvîntare solemnă (1975), Roza vînturilor. Poeme din lirica secolului XX (1977), Georg Trakl, Tînguirea mierlei (1981), Nikolaus Berwanger, Trăiesc printre rînduri (1981) și Georg Trakl, Metamorfoza răului (2000).

Distincții: Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1976, 1980, 1991, 2001), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1971, 1974), Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” (1994), Marele Premiul „Ion Vinea” pentru Poezie (1996), Premiul APLER pentru traducere în limba română (2004), Radio România Cultural – Premiul pentru Poezie (2006), Premiul Național „Tudor Arghezi” pentru Opera Omnia (2006) și multe altele. De asemenea, a fost decorat cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.