"Pleci cînd îţi dai seama că nu mai ai ce învăţa"

Lucian ANCU
Publicat în Dilema Veche nr. 574 din 12-18 februarie 2015
"Pleci cînd îţi dai seama că nu mai ai ce învăţa" jpeg

Brain drain:  un fenomen global cu mize economice, sociale şi politice majore. Şi un factor de risc mai ales pentru ţările în curs de dezvoltare. În ultimii 25 de ani au plecat din România mii de medici, cercetători, savanţi de top, atraşi de condiţiile profesionale şi de viaţă mult mai atractive din ţările occidentale. Parcursul e aproape acelaşi pentru toţi: studii liceale şi universitare în România, apoi o bursă pentru master sau doctorat într-o ţară dezvoltată, apoi decizia de a continua cariera academică în afara ţării. Cei mai mulţi au văzut în România doar un drum înfundat. Ce se poate face pentru a atrage înapoi în ţară această comunitate ştiinţifică românească din afara graniţelor? 

„Pleci cînd îţi dai seama că nu mai ai ce învăţa“ 

De ce pleacă oamenii valoroşi din România? 

Oamenii pleacă dintr-un loc din cauza condiţiilor proaste de acolo unde se află pentru condiţii mai bune, acolo unde se duc. Adică: salarii, utilităţi, infrastructură, acces la biblioteci, la articole etc. Dar şi pentru că acolo unde sînt nu mai au ce învăţa, un lucru foarte important cînd ne referim la educaţie şi cercetare. Pleci cînd îţi dai seama fie că nu mai ai ce învăţa, fie că eşti interesat de un domeniu sau de o activitate care, acolo unde te afli, nu se face sau se face la un nivel sub ce înseamnă frontiera ştiinţei în domeniul respectiv. Eu am plecat din ţară în 2003 cu o bursă Erasmus. Am ajuns la Universitatea din Bonn, unde am descoperit fizica particulelor elementare. În România anului 2003, la nivelul de anul trei-patru de facultate, nici nu se discuta de fizica particulelor elementare. Această bursă mi-a deschis ochii, m-a ajutat să-mi dau seama ce-mi place şi să hotărăsc că asta îmi doresc să fac în continuare. Cum nu puteam face asta în România, am ales să plec în străinătate. 

S-a schimbat ceva în comparaţie cu anii ’90, cînd s-a înregistrat primul exod al cercetătorilor români? Ce determină astăzi un cercetător tînăr să plece din ţară? 

În anii ’90, cercetarea era subfinanţată, cei care lucrau în educaţie făceau mari eforturi să se menţină pe linia de plutire. Resursele umane erau numeroase, dar universităţile au crescut, iar resursele umane au scăzut cantitativ, dar şi calitativ tocmai pentru că cei mai buni au plecat în străinătate. Acum încercăm să păstrăm perspectiva idilică de dinainte: poate la un moment dat vor veni vremuri mai bune, finanţare mai bună, condiţii economice mai bune ş.a.m.d. 

Cum ar putea fi convinşi aceşti specialişti care lucrează în străinătate să se întoarcă în ţară? 

Cred că alta este întrebarea de aur: cum să facem ca un cercetător din străinătate – nu numai sau nu neapărat român – să găsească România atractivă? Vorbesc de cercetători indiferent de naţionalitate, indiferent de domeniu. Cred c-ar trebui să ne debarasăm de ideea de a întoarce diaspora românească acasă. Mai degrabă ar trebui să ne întrebăm „ce-ar trebui să facă sistemul pentru ca cercetarea să ajungă să fie atractivă pentru oamenii din afară“. Din păcate, nu există o reţetă, trebuie pur şi simplu ca sistemul să vrea să se schimbe. Ceea ce a părut a fi un început, un 

 pe care l-am văzut foarte clar şi eu, dar şi colegi de-ai mei plecaţi în străinătate, a fost „reforma Funeriu“. În momentul de faţă constatăm că, deşi formal, ceea ce a fost introdus prin „reforma Funeriu“ s-a păstrat la nivel de comisii, comitete, organe consultative, criteriile acelea minimale atît de discutate în presă au fost denaturate pînă cînd fondul reformei s-a pierdut cu totul. Asta mi-a amintit de ce îmi spunea fostul meu conducător de doctorat, cu care discutam despre situaţia din România: anume că singura modalitate de a reforma sistemul de aici ar fi pensionarea tuturor celor din sistem şi crearea altuia nou. 

Cum ar putea fi ţinuti pe loc aici, în Romania, cei care sînt la început de carieră? 

E greu să ţii pe loc un tînăr care vrea să crească. Şi nici nu cred că e bine. Cînd sînt o mulţime de piedici birocratice, cînd nu există predictibilitate, nu-ţi poţi proiecta viitorul şi nu te poţi aştepta ca cineva să aleagă România ca destinaţie pentru o viitoare carieră în cercetare. 

Ceea ce am văzut frecvent la concursurile pentru posturile din universităţi este că sînt competiţii cu un singur candidat pe loc, şi acela provenind din instituţie. Or, universităţile ar trebui să se întrebe de ce sînt aşa de puţin atractive şi nu vin mai mulţi candidaţi. Un al doilea aspect este legat de salarizare, în sensul că diferenţa dintre salariul de intrare – deci pe poziţiile vizate de tineri – şi cele de profesor universitar sau de cercetător 1 este foarte mare. Or, cei care sînt seniori nu resimt această presiune financiară, cei tineri, însă, o simt în mod cert. Nu în ultimul rînd, există diferenţe foarte mari între modalităţile de salarizare între diverse institute şi universităţi, care iarăşi creează dificultăţi în atragerea tinerilor. 

Lucian Ancu este post-doctorand la Universitatea din Geneva şi membru al Experimentului ATLAS de la CERN în cadrul căruia efectuează cercetări în fizica particulelor elementare. 

Corina Negrea este realizator de emisiuni de ştiinţă la Radio România Cultural. De şaisprezece ani este corespondentul special al Societăţii Române de Radiodifuziune pentru Săptămîna Nobel. 

anchetă realizată de Corina NEGREA  

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.