Plecarea ca supraviețuire: „Indiferent cît iubești un bărbat, nu accepta așa ceva“

Publicat în Dilema Veche nr. 865 din 5 - 11 noiembrie 2020
Plecarea ca supraviețuire: „Indiferent cît iubești un bărbat, nu accepta așa ceva“ jpeg

În luna aprilie 2020, cea de-a doua din izolarea impusă de pandemie în România, linia telefonică de urgență pentru victimele violenței domestice – 0800.500.333 – a primit cel mai mare număr de apeluri din ultimele cinci luni, adică 308. Cu toate acestea, la Casa Ioana, un adăpost bucureștean pentru victimele violenței în familie, apelurile au încetat brusc în perioada stării de urgență. Unele femei au rămas captive în tot acest timp în casă cu agresorul. Florența Petreacă are 47 de ani. Povestea ei a fost scrisă pe baza unui interviu. (Cristina Ștefan)

Eu și fetița mea de 4 ani am fost victime ale violenței în familie aproape doi ani, pînă cînd am plecat de lîngă agresor, tatăl ei biologic. Chiar dacă am un caracter puternic, am rămas cu o traumă și eu, și copilul meu. Mi-a trebuit timp să înțeleg – nu că nu aș fi știut că există fundații, nu că nu aș fi știu că nu e bine că accept situația în care trăiam, dar cred că rămăsesem cu acea mentalitate învechită că trebuie să rezist pentru că am construit ceva, pentru că am o fetiță mică.

Tatăl copilului meu e cu zece ani mai mic decît mine. Dacă l-ați vedea o singură dată la față, v-ar lăsa impresia unui înger. N-am crezut niciodată că în el zace un demon. În ultimele trei-patru luni chiar așa îi și spuneam, că tu îl ai pe Satana în tine, pentru că nu înțelegeam comportamentul atît de agresiv. În primii trei ani de relație, nu i-am cunoscut adevărata față. Toate aceste lucruri au început, încet-încet, de cînd am rămas însărcinată. A început să bea: după a doua bere, deja era monstruos. A început să fie violent verbal și n-a trecut mult pînă a ajuns să mă lovească fizic. Azi o palmă, mîine pumni, picioare și așa mai departe. Am fost lovită inclusiv cu o rangă. Nu-i trebuia un motiv. Stînd la curte, la țară, dacă vine un vecin sau o vecină nu poți să nu răspunzi la poartă. Dar eu nu aveam voie să stau de vorbă cu ei. Dacă mergeam pe stradă și i se părea că stau la discuții mai mult de un minut-două, cînd ajungeam acasă luam bătaie. Zicea: de ce ai rămas în urma mea fără să mă întrebi, sau mă întreba ce am vorbit, trebuia să reproduc fiecare cuvînt și dacă i se părea că încerc să nu spun ce-am vorbit, mă bătea pînă mă făcea să recunosc adevărul lui. Îmi spunea că este „My Lord“, se vedea, cred, că are dublă personalitate.

Fetița mea avea un an și șapte luni și o bătea pe scutec sau țipa la ea ca să nu ajungă o femeie de moravuri ușoare. Eu nu prea știu ce e aia frică, mi-e frică doar de Dumnezeu, dar ajunsesem să-mi fie frică să aud poarta. De atunci am început să am atacuri de panică. Dacă dorm, acel zăngănit de la ușă... Și nu numai eu, inclusiv fetița. Știa că vine el și știa că trebuie să tăcem din gură, să nu facem nici măcar cel mai mic gest, să nu fie el deranjat.

La un an și trei luni ale fetiței, am plecat toți trei în Germania. Eu mai lucrasem acolo înainte șapte ani, fratele meu locuiește tot acolo de 19 ani. Toate bune și frumoase, am stat pînă la un an și cinci luni ale fetiței, liniștiți, fără ceartă, mi-am zis că poate așa a vrut Dumnezeu, să ne mutăm în altă țară ca să fie lucrurile cum trebuie. Am rămas lîngă acest om pentru că mi-am zis că fetița mea n-ar trebui să crească fără tată, cum a fost cu băiatul meu de 28 de ani, pe care l-am crescut singură. Greșit. În Germania, după două luni, a devenit mult mai agresiv. Începuse să-mi spună că stau prea multe ore la muncă, că familia mea încearcă să ne despartă, multe lucruri care erau doar în mintea lui. El n-a avut niciodată un loc de muncă stabil. Eu sînt altfel de om, după mine toată lumea trebuie să aibă un job, să facă ceva în viață. În martie 2019, eram la muncă. El luase fetița de la creșă și ea țipa, presupun c-o bătea. A venit poliția. Asta a fost greșeala fratelui meu, că i-a spus să facă în așa fel încît să dispară din Germania, dar el a dispărut cu tot cu fetiță. Mi-a furat pur și simplu copilul, pentru că cea mică nu-i poartă numele. Așa am ajuns în România iar.

Am fost nevoită să revin aici, dar cu un plan bine stabilit. Am luat decizia definitivă că nu voi rămîne nici o clipă lîngă el, chiar dacă ar fi să plec fără absolut nimic. Dar am mai stat încă aproape două luni făcîndu-i jocul. Îmi ascunsese toate actele, dar am luat telefonul și m-am interesat – n-o făcusem niciodată – să văd cît de repede sau de ușor pot obține aceste aceste hîrtii. Am văzut că este destul de simplu, trebuie doar să vrei. Nu aveam deloc bani cash, doar un televizor, un frigider pe numele meu. Oamenii din sat știau viața pe care o duceam eu acolo. I-am rugat să mă ajute, pentru că ajunseseră să-mi spună poliția și primarul că trebuie să plec, că altfel mă omoară cu copil cu tot. De-a lungul vremii, poliția îi făcuse dosar, dar eu mi-am retras tot timpul plîngerea. Mă gîndea mereu: de ce să-l bag la pușcărie pe tatăl fetiței mele, era un lucru moral, n-am putut să-i fac rău. Sătenii m-au ajutat, am dus obiectele la amanet, într-o oră-două m-am îndepărtat cît de mult posibil de acel loc. Am ajuns în București fără acte, fără absolut nimic, doar eu cu fetița în brațe, pamperși și cîteva hăinuțe pentru ea.

Aici, în Capitală, locuiește o doamnă care, în urmă cu 30 de ani, a fost ajutată de mine. Am păstrat legătura, mai vorbeam la telefon, face cumva parte din familia mea. Ajungînd cu un copil mic, am avut noroc să am la cine să merg. În București e destul de greu să te descurci fără acte. Dar îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că toate certificatele le-am obținut doar prin propriile forțe.

Cred că nici o femeie, indiferent cîți copii ar avea sau ce-a construit, nu trebuie să stea lîngă cineva care o abuzează fizic sau psihic, să ajungă mutilată pe viață cum sînt eu – cu încheietura mîinii drepte fracturată și rămasă strîmbă. Să nu spună: am rămas tot timpul de dragul copiilor sau nu am putut să plec pentru că nu am știut că există oameni care să mă ajute. Indiferent cît iubești un bărbat, nu accepta așa ceva. Îți trebuie doar atît, să ai tu o voință de fier.

De ce să creadă fetița mea că este ceva normal? La ora actuală, îmi doresc enorm de mult să-mi cumpăr o casă, pentru ca fetița mea să nu creadă că este normal să trăiești într-un centru. Să nu mă întrebe, cum m-a întrebat acum două săptămîni, de ce nu putem să mergem la noi acasă. Pentru mine, tot ce dă sens vieții mele e liniștea fetiței mele.

Foto: Irina Munteanu

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.