Plecare de la zero

Marius Daniel POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 574 din 12-18 februarie 2015
Plecare de la zero jpeg

Oraşele mele din ţară, trăite, toate, din plin, pînă la 27 de ani: Craiova, Balş, Roiorii de Vede, Slatina, Rîmnicu Vîlcea, Galaţi şi Braşov. Oraşul meu din ţara a doua, de la plecarea din România şi pînă acum: Lausanne. 

„Înstrăinarea“ pe care am simţit-o de fiecare dată cînd a trebuit să-mi schimb reşedinţa în România, urmîndu-mi părinţii, plecînd la liceu, la armată şi la facultate, mi-a folosit nemăsurat în „amortizarea“ şocului pe care l-am avut pe întîi august 1990, cînd am pus pentru prima dată piciorul pe solul elveţian, la aeroportul din Zürich; la noi, la români, mă obişnuisem cu starea de „a pleca de acasă“, cu sensul vorbelor „să pleci printre străini“, învăţasem să o iau de la capăt cu clădirea unei noi „reţele sociale“ de prieteni şi cunoştinţe, ştiam că tot timpul trebuie să ne acomodăm „noului“, „necunoscutului“, ritualurilor banale sau sacre ale „vecinilor“ de aproape sau de departe. În timpul dictaturii, împotriva uniformizării criminale a vieţii de zi cu zi, de către partidul unic ce deţinea toată puterea şi făcea ce dorea cu locuitorii ţării, oamenii păstraseră, deţineau acest element esenţial al unui „grup social“: plecarea de la zero. 

Cînd plecam undeva, pentru mai multe trimestre sau mai mulţi ani, „o luam de la zero“, cu oamenii şi cu locurile, cu comportamentele semenilor şi cu topografia străzilor; de la bunică-mea am învăţat: „Cîte bordeie, atîtea obiceie“. 

În primele minute trăite în Elveţia am avut impresia că mă găsesc într-un studio cinematografic, clădirile şi străzile şi maşinile de pe stradă şi oamenii mi se păreau decor şi actori ai unui film… 

Am luat-o, încă o dată, de la zero, şi acum pot să surîd: Elveţia este o ţară a paradoxurilor (fiecare ţară are paradoxurile ei, România noastră le are pe ale sale!) şi, gîndindu-mă la mine, realizez că am devenit şi eu, în „ţara cantoanelor“ un paradox româno-elveţian, sînt imigrant, tatăl unei fete de şaisprezece ani, şofer de autobuz, poet, prozator, ziarist… şi altele. 

M-am adaptat şi mă adaptez în permanenţă „celorlalţi“, trăiesc de aproape un sfert de secol într-o ţară neutră, în care armata este obligatorie pentru bărbaţi; Elveţia este producătoare de armament de înaltă calitate şi exportă o bună parte a acestui armament, Elveţia este o ţară mică, însă foarte complexă, Elveţia este o confederaţie formată din 26 de state ce se numesc cantoane, aici sînt patru limbi naţionale şi două religii dominante, catolicii şi protestanţii. 

La mine, la autobuze, la întreprinderea de transport public din Lausanne, sînt numai patruzeci de naţionalităţi printre cei aproape 1200 de angajaţi. 

La elveţieni sînt numai doi poliţişti pentru o mie de locuitori, aici te poate pîrî oricine la poliţie pentru că n-ai parcat cum trebuie maşina, aici libertatea de expresie este sacră, eu am făcut ziarul

şi n-am avut nevoie de nici o autorizaţie pentru aceasta, de nici o aprobare de la autorităţi. 

Sînt unul dintre cele cîteva mii de români ce trăiesc în Elveţia şi mă minunez în fiecare zi cînd aflu diversitatea românilor pe sol elveţian: profesori, doctori, ingineri, manageri, cerşetori, ziarişti, prostituate, muncitori, hoţi, artişti de înaltă valoare, tîlhari, şoferi etc.

O treime din cetăţenii cu paşaport elveţian provin din imigranţi, Elveţia „suportă“ într-un mod deosebit afluxul de străini, francul elveţian o duce bine, economia de aici are un şomaj foarte, foarte mic.

Elveţia se află pe unul dintre primele locuri din lume în privinţa sinuciderilor, aici a devenit aproape banal să afli că cineva s-a aruncat în faţa trenului, s-a spînzurat sau s-a aruncat de pe un pod…

În Elveţia, există „democraţia directă“, oamenii votează, iar guvernul urmează rezultatul votului, aici funcţia de preşedinte este onorifică şi miniştrii nu au nevoie de gardă de corp. 

Am avut noroc, recunosc: am fost adoptat de către cei de aici şi, la rîndul meu, i-am adoptat, fiică-mea, Oana Emma, vorbeşte franceza, româna, germana, engleza, italiana, eu rămîn încet în urmă numai cu limba română şi limba franceză, o să trebuiască să o iau iarăşi „de la zero“, aş vrea să învăţ ebraica şi să pun pe picioare un studio cinematografic unde să fie puse pe peliculă cel puţin cîteva sute de bancuri cu Bulă. 

Culorile rîndunicii

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

baza jos jpg
Curaj nebun! A făcut şpagatul pe două ATV-uri în mişcare
Curaj nebun! A făcut şpagatul pe două ATV-uri în mişcare.
Ilie Bolojan si Emmanuel Macron foto Facebook jpg
De ce s-au răcit relațiile României cu Franța. Analist: „există în continuare o reticență a elitelor noastre politice și militare”
În ultima vreme, Emmanuel Macron, președintele Franței, s-a remarcat ca un lider european prin luările sale de poziție împotriva Rusiei, dar prin gestionarea relației UE cu Donald Trump. În același timp, relația României cu Franța nu mai este la fel de strânsă ca pe vremuri.
front 1 jpg
Robotul acesta îţi face curat prin casă! Poate îndeplini o gamă largă de sarcini
Filmele SF în care roboţii inteligenţi făceau curăţenie, găteau şi spălau rufe au devenit realitate!
Bogdan Petriceicu Hasdeu png
Controversele cuvintelor moștenite de la daci. Savantul care a descoperit „limba traco-dacică”
Numeroși cercetători au căutat de-a lungul timpului să explice originea arhaică a unor cuvinte românești, unii atribuindu-le origini dacice. Sunt cel puțin 200 de astfel de cuvinte, substantive comune, nume proprii și denumiri de plante medicinale.
Demisie concediere FOTO Shutterstock jpg
Jumătate din angajați au demisionat, la un moment dat, din cauza mediului „toxic” în care munceau
În premieră în România, în acest an, siguranța locului de muncă și echilibrul viață profesională – viață personală sunt considerate mai importante decât salariul (88% și 86% față de 84%) de către angajații români, preferință care se manifestă peste media globală.
Panorama din vila de lux este superbă jpeg
135.000 de ultra-bogați se vor reloca în acest an. Care sunt cele mai bune locuri de trăit din lume
Numărul ultra bogaților care vor migra în acest an este estimat la 135.000 de persoane, cu 7.000 mai mare decât anul trecut, ceea ce va influența piața imobiliară de lux.
baza stanga 1 jpg
Se poartă lenjeria intimă asortată la sacou. Barbara Palvin a impresionat la Săptămâna Modei de la Paris
Se poartă lenjeria intimă asortată la sacou. Barbara Palvin a impresionat la Săptămâna Modei de la Paris.
soldati britanici
Care sunt țările dispuse să trimită forțe de menținere a păcii în Ucraina ? Cel puțin zece mii de militari vor fi dislocați
La o întâlnire virtuală a „coaliției celor dispuși” - țările care doresc să ajute la sprijinirea încetării focului în Ucraina - premierul britanic Keir Starmer a discutat despre planurile de a antrena peste zece mii de militari care să fie dislocați ca forțe de menținere a păcii occidentale în Ucra
mitraliera2 jpg
Domnia de un secol a mitralierei s-a încheiat, susține un strateg rus
În prezent, trupele de infanterie poartă de obicei mitraliere, un lansator automat de grenade, mortiere și rachete antitanc. Cu toate acestea, în afară de puștile de asalt, totul este pe cale să devină depășit din punct de vedere funcțional, pe măsură ce micile unități de infanterie devin mai ușoare