Plan de salvare

"Precum o mulţime de scriitori, mă întreb şi eu cînd Congresul şi administraţia vor propune un plan de salvare pentru industria editorială. Pretutindeni văd un dezastru. Avansările sînt oprite, redactorii concediaţi, publicitatea se află la nivelul de subzistenţă, titluri de bibliografie dipar în neant. Mai mult, spre deosebire de alte domenii pe care Guvernul, în înţelepciunea lui, a ales să le finanţeze, publicarea cărţilor este fundamentală pentru modul de viaţă american. Cărţile sînt esenţiale pentru democraţie. Nu alfabetizarea, deşi alfabetizarea este importantă. Nu cititul, deşi cititul e minunat. Cărţile prin însăşi prezenţa lor fizică în rafturile bibliotecilor, cărţile prin însăşi existenţa lor în depozite şi în casele noastre. Într-o lume în care cele mai multe lucruri par efemere, ele transmit un mesaj de permanenţă: acela că există idei şi gînduri cu suficientă greutate ca să merite păstrate într-o formă fizică în acelaşi timp costisitoare şi care necesită spaţiu. Iar o carte, odată apărută, nu poate fi schimbată. Autorul care îşi schimbă părerea nu poate să detaşeze nici măcar o pagină. Cel care citeşte nu citeşte doar cuvîntul lui Dumnezeu; îl şi atinge. Mulţi dintre noi sînt suficient de în vîrstă să-şi amintească vremurile cînd părinţii noştri sărutau Biblia. E greu să-ţi imaginezi aceeaşi formă de atenţie plină de iubire faţă de un ecran de calculator. Într-o bibliotecă, poţi să stai lîngă un raft de cărţi şi să le mîngîi cotoarele. Poţi să simţi senzaţia fizică, de carte, a ceea ce a fost scris. Numai un cititor lipsit de subtilitate poate să vadă într-o bibliotecă doar un spaţiu pentru informaţie. O bibliotecă este un templu al cărţii. Cînd eliminăm cuvîntul