Plămîn al cetăţii – formă şi spirit

Florica BECHET
Publicat în Dilema Veche nr. 324 din 29 aprilie - 5 mai 2010
Plămîn al cetăţii – formă şi spirit jpeg

Noţiunea de cetate greacă era materializată în cel mai înalt grad de agorá. În greacă, acest cuvînt înseamnă „adunare” şi desemnează în special adunarea poporului, apoi „loc de adunare”, loc al pieţei (lat. forum) sau centrul cetăţii greceşti, totodată centru social, politic şi comercial. Agorá întrupa în asemenea măsură noţiunea de polis încît, în Periegeza sa, Pausanias ezită să dea numele de cetate unei localităţi din Phokida deoarece „acest oraş nu are nici birouri ale administraţiei, nici gymnazii, nici teatre, nici agora, nici fîntînă”.

Agorá era situată la o răscruce importantă a reţelei urbane. Originea acestui spaţiu definitoriu al oricărei polis geceşti, esenţă spirituală şi metonimie a acesteia, se pierde în negurile legendare. Astfel, se presupune că prima agorá de la Atena a fost construită de către eroul mitic Theseu şi era situată pe panta nordică a Acropolei. La acea vreme, conţinea deja edificiile fundamentale, determinante pentru rolul jucat de acest spaţiu public, în acelaşi timp „formă şi spirit”: Eleusinion, templul marilor zeiţe de la Eleusis, şi Prytaneul, sediul magistraţilor în funcţie, locul în care i se putea oferi cea mai mare cinstire unui cetăţen sau unui străin, locul în care Socrate merita să cineze zilnic, pe bani publici, pentru serviciile aduse cetăţii. Mai tîrziu, avînd nevoie de o agorá mai mare, aceasta a fost instalată într-o parte a zonei cunoscute sub numele cartierului Kerameikos. Probabil că nu întîmplător dezvoltarea acestei zone începe în secolul al VI-lea î. d. H. şi se leagă de numele lui Solon, legiuitorul Atenei. Faimosul Pisistrate şi-a lăsat amprenta asupra acestui spaţiu identirar al anticei Atene. Din vremea sa datează monumente ilustrative pentru ceea ce reprezanta agorá în cetatea antică: pe lîngă propria reşedinţă a tiranului, fîntîna cu nouă guri (Enneakrunos sau Callirhoe), Templul lui Apollo Patroos (ocrotitorul), Altarul celor Douăsprezece Zei, vechiul buleuterion (casa sfatului) înălţat pentru bulé (sfatul) care tocmai se crease; la sfîrşitul secolului al V-lea, prin reformele lui Cleisthene, peisajul arhitectural se completează cu noi edificii semnificative: un nou buleuterion, tholosul (edificiul circular al prytaneului), tribunalul heliaiei, templul lui Hephaistos, cunoscut, în general, sub numele de Theseion (deoarece coincidea cu altarul ce servea drept mormînt lui Theseu), sanctuarul Mamei zeilor (Metroon, în a cărui incintă se aflau şi biroul arhivelor şi marele chiup cunoscut sub numele de „butoiul lui Diogene”, filosoful cinic). Tot aici se aflau Stoa lui Zeus Eleutherios şi Stoa Basileios. Porticul (stoa), de la care s-a tras numele filosofilor stoici, reprezenta un element arhitectural definitoriu pentru agorá.

Schimbări, apogeu, monotonie

Este important de remarcat că instalarea monumentelor culturale în agorá de la Atena este posterioară edificiilor administrative, politice şi judiciare. Primele divinităţi joacă un rol în viaţa politică. Tiranii vor da amploare manifestărilor religioase care pun în valoare sentimentul naţional, marile sărbători desfăşurîndu-se, în general, în Agorá.

Pînă în secolul al IV-lea, greceasca agorá a păstrat pretutindeni caracteristica sa primordială de plămîn al cetăţii, nefiind niciodată închisă, sufocată, privată de schimburi cu restul oraşului. În piaţă se desfăşurau principalele activităţi ale vieţii publice; funcţiile sale sînt multiple şi evoluează de-a lungul secolelor. Astfel, agorá, care la început putea să fie doar o simplă esplanadă, va adăposti ulterior toate marile monumente ale cetăţii. Agorá din Atena demonstrează în ce măsură însumarea acestor monumente este legată de istoria şi politica oraşului.

Pînă la începutul secolului al V-lea, aici îşi desfăşira şedinţele ekklesia (adunarea poporului, formată din toţi bărbaţii adulţi, care au împlinit vîrsta de optsprezece ani). Toţi membrii acesteia aveau dreptul egal de a se adresa adunării şi de a participa la vot, care se realiza prin ridicarea mîinii. Adunarea era condusă de sfat (bulé), tras la sorţi pentru o ziua respectivă. Adunarea alegea strategii (comandanţii militari), servea drept tribunal pentru crimele grave, care atingeau securitatea statului, şi, în principal, adopta decrete, reglementînd astfel toate sferele adminiistrative, afacerile externe, operaţiunile navale şi militare, aprovizionarea cu grîne. Adunarea funcţiona total democratic. Democraţia, ale cărei baze au fost puse de Cleishene în anul 508 î. d. H., îşi are originea în Atena secolului al V-lea. Este vorba de o democraţie directă, nu reprezentativă, care ajunge democraţie totală în vremea lui Pericle.

La începutul secolului al V-lea, agorá suferă schimbări notabile. Reprezentaţiile teatrale, a căror origine se afla în cult, sînt mutate, adunarea părăseşte piaţa, iar agorá va fi ocupată din ce în ce mai mult de activităţile comerciale şi de poporul mărunt. Lovită de războaiele medice, Atena reconstruieşte totul într-o altă viziune urbanistică. Din acest moment, agorá nu mai este numai o noţiune morală: ea se materializează şi devine elementul cel mai important al compoziţiei urbane. Agorá Atenei se împodobeşte cu un mare număr de porticuri care trasează din ce în ce mai mult limitele sale spaţiale.

Apogeul instituţiei agorá precede doar cu puţin dezitegrarea sa. Astfel, dezvoltarea economică antrenează înmulţirea zonelor comerciale, a antrepozitelor. Privată de raţiunea existenţei sale politico-religioase şi culturale, agorá se rupe progresiv de restul cetăţii. Expresie a cetăţii-polis greceşti, agorá moare odată cu acesta, golită de sens, iar rolul său de odinioară dispare definitiv la întîlnirea cu civilizaţia elenistică şi romană. Piaţa, în care se aplică de-acum scheme sistematice, va fi din ce în ce mai închisă, iar agorá, care, la început, înlocuise Acropola în viaţa cetăţii, devine un loc foarte monoton. În acest moment istoria arhitecturală a pieţei publice agorá o întîlneşte pe cea a forum-ului din perioada tîrzie.

Piaţă, centru politic, loc de plimbare

În studiile sale referitoare la agorá şi la forum, Roalnd Martin subliniază paralelismul strîns care exista la origine între cele două forme, atît în funcţia, cît şi în modul lor de formare.

În acest sens, forul roman (forum „loc de tîrg”), era iniţial loc deschis, amenajat drept piaţă de desfacere a produselor. Acesata a devenit repede centrul afacerilor publice şi particulare, fiind în acelaşi timp loc pentru pieţe, prăvălii, întruniri, spectacole în aer liber, plimbări întruniri politice. În jurul pieţei centrale se ridică principalele monumente: bazilici (construcţii monumentale, iniţial cu scop social şi juridic, apoi, cu scop cultural), temple, curii (locul în care se ţineau şedinţele senatului, dar şi principala adunare a orşelor din provincie şi din Italia) şi, uneori, prăvălii, pieţe.

Forul era situat în centrul oraşului, acolo unde se intersectau străzile principale (decumanus maximus – axa principală est-vest şi cardo maximus – axa principală nord-sud). Era un spaţiu obţinut în urma unui ritual religios, în care îşi dădeau mîna preotul şi topometrul. Această tradiţie funcţina încă în epoca imperială. În marile centre urbane, exista un for central, destinat numai vieţii publice, precum Forum Romanum din epoca imperială. În acest caz, s-au creat fora suplimentare, cum erau, la Roma, Forum piscastorium („piaţa de peşte”), Forum olitorium („piaţa de ulei”), Forum vinarium („piaţa de băuturi”), Forum boarium („măcelăria”). Toate oraşele din provincie şi din Italia îşi făceau un punct de onoare din a avea un for asemănător celui din Roma.

Forum Romanum a fost amenejat, încă din epoca regalităţii (sec. al VII-lea î. d. H.), între colina Palatină, Capitoliu şi Esquilin, într-o zonă mlăştinoasă, asanată treptat prin Cloaca Maxima (canalele romane). Pe margini au fost ridicate tabernae (prăvălii), la mijloc s-a stabilit comitium (locul de adunare) şi, treptat, i s-au adăugat temple şi bazilici. Templul rotund al Vestei, în care se păstra focul sacru al cetăţii şi al cărui cult era asigurat de către fecioarele vestale, este unul dintre cele mai vechi, reprezentînd o vatră comună a cetăţii. Se pare că, încă de la început, forul s-a aflat la intersecţia dintre cardo (strada care se va numi Via Sacra) şi decumanus (arteră constituită din Argileta şi strada Etruscilor). Treptat, în vremea republicii, forul îşi pierde importanţa de centru comercial, pentru a fi mai ales centru politic, fără a înceta totuşi să fie un loc de plimbare.

Forul era înţesat de edificii publice importante: tabularium (arhivele), aflat pe Capitoliu, Porticus Deorum Consentium (dedicat celor doisprezece zei olimpieni), Templul lui Saturn, în subsolul căruia se păstra de către senat tezaurul public (aerarium), Templum Castorum (dedicat Diocurilor, sub a cărui cella funcţiona ponderarium „biroul oficial de măsuri şi greutăţi”), regia pontificis (reşedinţa marelui preot), Curia Senatus şi comitium (locul destinat adunărilor), Atrium Minervae porticat, destinat odihnei dintre şedinţe, Carcer Tullianum (închisoarea de stat, în care au zăcut captivi marile căpetenii ale popoarelor învinse, precum Iugurtha sau Vercingetorix, iar, mai tîrziu, Sf. Petru), Basilica Iulia, Basilica Aemilia etc. Un punct principal din forul roman îl reprezenta rostra, tribuna de pe care îşi rosteau discursurile oratorii, punct fierbinte al vieţii publice şi simbol al libertăţii şi democraţiei. Tribuna era încrustată cu ciocurile de bronz (rostra) ale corăbiilor vrăşmaşe capturate în războaie, ca şi celebra Columna Rostrata. Poate nu întîmplător tribuna era flancată de miliarium aureum (borna de aur aşezată în anul 20 î. d. H. de către împăratul Augustus lîngă Templul lui Saturn, pentru a servi drept kilometru 0 al Imperiului Roman) şi de umbilicus Romae („buricul Romei” – piatră care marca centrul lumii romane).

Din secolul al III-lea î. d. H., forul s-a transformat mai ales într-o arenă de lupte politice. Comitia, al căror loc de adunare se afla în for, reprezintă unul dintre cele trei organe ale statului roman din timpul republicii. În adunarea poporului, elementul de bază în constituia cetăţenul, care se bucura de toate drepturile, respectiv dreptul de vot (ius suffragii) şi dreptul de a fi ales magistrat (ius honorum). Comiţiile sînt locul marilor dezbateri politice, de voturile lor depinzînd numirea magistraţilor, deci, indirect, recrutarea membrilor sensatului şi adoptarea legilor. Ele au şi atribuţii judiciare importante, autoritatea lor fiind superioară celei a senatului şi chiar a magistraţilor. Votul în comiţii nu era individual, ci colectiv, fiecare curie, centurie sau trib neavînd decît un vot, vot care reprezintă majoritatea care s-a manifestat în secţii. Avem, aşadar, de-a face cu o democraţie reprezentativă.

Forul – un spaţiu cu multe glasuri – amuţeşte în epoca imperială, odată cu pierderea libertăţii. Glasul oratorilor este închis în şcolile de retorică şi se mai aude slab prin tribunale, pledînd cauze private. Odată cu oraşul de marmură al lui Augustus, Forul, ca instituţie şi simbol am mentalului colectiv roman, înfloreşte în clădiri şi scade în virtuţi, întîlnindu-şi destinul cu greceasca agorá.

Florica Bechet este profesor doctor la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti, director al Institutului de Studii Clasice din Bucureşti, autoare de lucrări de specialitate şi de traduceri din greaca veche şi latină. A particilat la The Septuaginta Translation Project, patronat de Colegiul Noua Europă. Ultimul volum publicat este Lexicologie semantică latină, Editura Universităţii din Bucureşti, 2008.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.
image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.