Plaja de mijloc

Dorica BOLTAȘU
Publicat în Dilema Veche nr. 909 din 9 – 15 septembrie 2021
Așteptare, fotografii, maman jpeg

Între vechea mea lume, care se tîrăște de dinainte de ʼ89, și lumea lor, a tinerilor de azi, se construiește o plajă de mijloc, unde reușim să ne întîlnim. Tinerețea mă uimește și mă fascinează, așa încît desfășor un spațiu mereu negociat, cu evoluții în spirale, cu reveniri și explorări, cu variabile nenumărate și cîteva constante. Încercarea de a împinge limitele mele către dialogul cu viitorul – fiindcă elevii, tinerii câștigă mereu lupta cu timpul și cu „bătrînii” – creează o necontenită nevoie de „update”.

Printre cele mai frumoase și fertile aspecte ale relației cu adolescenții și tinerii se află contactul cu prospețimea gîndirii lor, cu nonșalanța, cu energia și curajul lor, cu modul diferit de a înfățișa viața și așteptările pe care le au de la ea. Pragmatici, știu mult mai bine ce vor și încearcă să ajungă  rapid la țelurile pe care și le-au propus, de la cele imediate și mărunte pînă la cele mai mari, legate de parcursul lor existențial. Știu foarte repede să spună „nu” dacă ei consideră că nu îi interesează acel aspect, că „nu le folosește la nimic” activitatea pe care le-o propui. Își iau mare parte din informație din mediul online, plin, cum știm, de știri false, divertisment TikTok, rețele de socializare. Școala a devenit „plictisitoare” și „neinteresantă” din mai multe pricini, dar mai cu seamă fiindcă elevii de azi, în majoritate, chiar și cei din medii sociale aflate în pragul sărăciei, sînt construiți mental de această covîrșitoare dimensiune infinită denumită online. În concurență cu dinamismul acesteia, școala nu are nici o șansă dacă nu convinge că este nevoie de ea cu adevărat, că viața și societatea nu pot fi mereu funny. Cu un tip nou de atitudine în familie, sau parenting, cum se spune, tinerii de azi suportă mai greu restricții, obligații, reguli, mai ales dacă nu li explică rațiunea acelor restricții (noroc cu pandemia, era să zic!). De asemenea, într-o lume în care cetățeanul este în primul rînd „consumator” care preferă să își aleagă singur „marca”, școala se înscrie și ea din ce în ce mai mult, atît din perspectiva părinților, cît și din cea a elevilor, în acest ambiguu proces de „marketizare”. Provocarea cea mai importantă este deci să preîntîmpin aceste „cereri” sau să le fac față. Școala trebuie să învețe „să se vîndă” pe sine ca loc al profitului intelectual și al devenirii, să contracareze loviturile grele de imagine care au aruncat-o în corzi. A supraviețuit prin oamenii ei profesioniști și prin dialogul, mai reușit sau contondent, cu „beneficiarii”. Iar aceștia nu sînt la fel, unii se maturizează brusc fiindcă au rămas fără părinții plecați la muncă în străinătate, alții refuză să facă ora de sport fiindcă nu au condiții ca la cluburile de lux.

Tinerețea are așteptări mari și pretinde lumii și celorlalți lucruri uneori mai greu de atins. Nu știu cît de mult reușesc să îi aduc pe ei în bucata mea de plajă – de valori, de atitudini, de cunoștințe –, dar îmi este foarte clar, de ceva timp, că trebuie să parcurg eu însămi diferența de așteptare spre ei. Așa că sînt nevoită să „întineresc” cu fiecare generație, să îmi păstrez deschiderea către tot ceea ce este „pe val”. Altfel, tinerii de azi nu sînt așa diferiți de cei de altădată, decît în măsura în care lumea în care s-au născut e diferită. Fragilitatea, problemele personale ori sociale, uneori grave, insurmontabile, în anumite situații sau grupuri, dorința de afirmare, revoltele, încrederea și spaimele, entuziasmul și crizele de tot felul ale tinereții dintotdeauna au rămas. De aceea, am înțeles că, dincolo de orice, important pentru ei este să vadă în fața lor implicare, onestitate și un pic de căldură sufletească dacă se poate. Ceea ce, pînă la urmă, ne dorim cu toții din relațiile cu cei din jur, că sînt mai mult sau mai puțin oficiale ori apropiate. Vor să fie tratați corect și să-ți pese de ceea ce se întîmplă cu ei. Nu este deloc ușor dacă ai sute de elevi, dar nici cu totul imposibil. Mă gîndesc cît curaj dobîndesc de la ei, eu, care nu am avut deloc, cîtă încredere în mine îmi dau, mie, care nu am avut deloc, cît de atentă trebuie să fiu, eu, care nu prea eram atentă. Rochie cu adidași însă cred că nu voi purta prea curînd, așa cum am văzut la fete, și nici tatuaj nu îmi fac. Pentru astea sînt prea bătrînă. Dar, după cum ați observat, limbajul are ceva anglicisme, asimilate sau nu – fiindcă limba română însăși a întinerit spectaculos, într-un mod care de asemenea mă uimește și mă face să mă arunc pentru o fracțiune de secundă în nostalgia „bătrînilor”.

Dorica Boltașu este profesoară de limba română la Colegiul Naţional „Iulia Hasdeu“.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.