Plăcerea integrării light

Michael ASTNER
Publicat în Dilema Veche nr. 136 din 1 Sep 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Uite că nu mai ţin minte contextul în care Cristian Tudor Popescu, parcă în anul electoral 2004, declara, poate şocant pentru mulţi, că (citez din memorie) dacă România va ajunge ca Germania, el va emigra... Ca unul care a trăit ceva ani (în total vreo şase) în Germania şi care din 2000 a ales să trăiască din nou pe "plaiurile mioritice" (cu o dezvoltare pe măsură, adică... mioritmică), am zîmbit înţelegător la afirmaţia tranşantă a căposului "gîndist"! Acum, nici nu ştiu dacă mai are rost să scriu acest articol, introducerea de mai sus, nu-i aşa, înclină automat balanţa "plăcerilor" româneşti în defavoarea "neplăcerilor" şi aş putea închide cu un citat dintr-un alt scriitor, la fel de ieşit din comun în demersurile sale publicistice şi în poziţiile afirmate, adică din Traian Ungureanu care, într-un recent interviu dat chiar Dilemei vechi (nr. 131/2006), întrebat fiind de Simona Sora cum s-or integra ei, românii, în 2007, în Uniunea Europeană, a replicat cu tîlc: "Românii sînt destul de inteligenţi ca să ştie în ce trebuie să se integreze ei şi unde să-i lase pe ăilalţi să creadă că ne-am integrat". Ca să nu citez scos din context, să reţinem că replica de mai sus a fost provocată de S. Sora prin relatarea ei despre mirarea spaniolilor (cu care intra în contact pe cînd era ataşat de presă la Institutul Cervantes) vizavi de faptul că "la noi există icoană în Parlament, că există acolo o cruce", întrebînd-o permanent: "Dar voi nu sînteţi stat laic, voi în ce vă integraţi?". Dincolo însă de izul religios al contextului şi chiar dincolo de faptul că afirmaţia lui Ungureanu conţine cumva şi vechea "înţelepciune" românească (?) conform căreia îi zici şefului, superiorului că, da, am înţeles, să trăiţi!, apoi faci ce ştii tu că-i mai bine (îndeobşte pentru tine) - pot spune că sînt cam de aceeaşi părere - sperînd, în acelaşi timp, că este şi adevărat (adică: true) ceea ce crede T.R.U., pentru că eu unul nu sînt chiar sută la sută convins de asta... Dar să revenim. Afirmaţia cronicarului trăitor la Londra conţine o recunoaştere implicită a adaptabilităţii românilor, adaptabilitate pe care personal o înţeleg negreşit împreună cu reversul medaliei: românul (zic eu, sasul, teutonul român) se adaptează, mai degrabă decît se integrează! Deosebirea? Este enormă! A te integra înseamnă a lăsa într-atîta de la tine, încît în cele din urmă rişti să nu mai fii tu, să-ţi pierzi, pe scurt, identitatea. A te adapta, în schimb, nu presupune decît cel mult o integrare light (ca să fiu în ton cu limbajul timpului meu), adică o acceptare şi respectare a regulilor-cadru - să zicem -, dar fără asimilarea lor intimă şi mai ales pînă la ultimele lor consecinţe (ceea ce ar aduce cu sine pierderea identităţii)! Parcă văd că mulţi cititori vor da neîncrezători din cap: despre ce vorbeşte omul ăsta? Care identitate? Cea cu mitici şi mici (care-mi plac - micii, vreau să spun)? Cea a lui "lasă, bre, că merge şi aşa" (chestie care nu-mi place)? Cea a căpşunarului (adică omul obişnuit nevoit să plece-n lume ca să cîştige bani adevăraţi) (cui ar putea să-i placă astfel de nevoi?)? Cea a ţăranului ardelean care vorbeşte de "investigatorii" care nu prea vin, referindu-se, de fapt, la investitori? Nu, evident că nu. Atunci care? Nu ştiu. Adică mi-e foarte greu să spun ce-mi place la/în România şi nu mi-a plăcut la/în Germania, fără să cad în obişnuitele clişee. Aş putea risca afirmînd că românii (nu românii etnici, ci românii-cetăţeni) mai au o puternică "ştiinţă a vieţii", un savoir vivre mult peste media europeană (în sens UE) (vorba reclamei: bei nemţeşte, te distrezi româneşte!). Cu toată văicăreala lor cu tot! Văicăreală care răzbate mereu inclusiv prin sondaje - privind fericirea, de exemplu, capitol la care românii ies, nu-i aşa, mereu prost, obişnuiţi fiind să declare că le merge prost, cînd adesea chiar cei interogaţi, de fapt, o duc (dacă vreţi: se descurcă...) cel puţin binişor! De, chestiuni de nuanţe. La care mulţi de pe la noi nu ţin - lucru care, evident, nu-mi place. Şi hai să mai dau totuşi cîteva exemple mai ales din cele ce nu-mi plac: nu-mi plac, de exemplu, "naşii" corupţi (pînă-n fundul buzunarului) şi nu-mi plac deloc cei care merg cu "naşul", dar se plîng de trenuri, de condiţii; nu-mi place firescul cu care este azvîrlită o sticlă pet sau o cutie de la vreo bere pe geamul trenului, maşinii etc. (cu incidenţa măricea a celor care apoi spun că s-au săturat de mizeria din România...); nu-mi plac în general cei care se plîng de onor Statul care nu face, nu drege, nu nimic, dar pe care-l înşeală cu prima ocazie şi în general ori de cîte ori pot! În fine, să închei cu senzaţia pe care am avut-o încă din timpul primei mele şederi în Germania, în 1992 (ca bursier DAAD), aceea că mai degrabă se va balcaniza Occidentul decît se vor occidentaliza Balcanii! O idee oarecum în rezonanţă cu replica lui Traian Ungureanu, înrăznesc să spun. În mod cert însă una deranjantă pentru toţi cei pentru care occidental este automat ceva exclusiv pozitiv şi balcanic - ceva exclusiv negativ. Doar că lucrurile nu stau chiar aşa - din (ne)fericire. După caz.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
EXCLUSIV Bruce Lincoln, profesor, discipol și fost student al lui Mircea Eliade: „Admirația lui pentru mișcarea legionară m-a tulburat mult“
Articole și documente din perioada anilor ’30, în care filosoful român Mircea Eliade își declara simpatia față de Garda de Fier, au ajuns în posesia discipolului său, Bruce Lincoln, astăzi un emerit profesor american.
image
Dependența de ecrane a copiilor, vindecată în doar două săptămâni. Ce ar trebui să facă părinții. Soluția specialiștilor danezi
3 ore pe săptămână în fața ecranelor și nu mai mult! De atât au nevoie copiii pentru a se dezvolta sănătos din punct de vedere psihic și emoțional. Aceasta este concluzia unui studiu efectuat de specialiștii unei universități de prestigiu din Danemarca.
image
Care sunt cele mai bune companii aeriene din lume în 2024. Care au cele mai puține anulări și întârzieri
Blocajul informatic de vineri ne-a determinat să căutăm care sunt cele mai sigure companii aeriene din lume, premiate pentru cele mai puține anulări și întârzieri.

HIstoria.ro

image
Ziua în care veteranii de o vârstă cu secolul s-au întors pe plajele Normandiei
Acum 80 de ani, soldații care au debarcat pe plajele Normandiei, în dimineața de 6 iunie, au pășit în infern, întâmpinați de obstacole diabolice, mine, sârmă ghimpată, cazemate și bunkere, mitraliere secerându-i încă din apă și un inamic fortificat hotărât să îi arunce înapoi.
image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.