„Pînă la urmă, editorii au început să ne vadă“ – interviu cu Stela LIE

Publicat în Dilema Veche nr. 721 din 14-20 decembrie 2017
„Pînă la urmă, editorii au început să ne vadă“ – interviu cu Stela LIE jpeg

Stela Lie este profesoară la UNArte București și fondatoarea Clubului Ilustratorilor Români. Și o artistă care-mi place mult. De la ea și de la Dinu Dumbrăvician am auzit vorbindu-se prima dată despre o generație de ilustratori tineri și talentați, care aveau nevoie de ajutor ca să devină cunoscuți pe piață. Fără hotărîrea, încrederea și generozitatea lor nu cred că lucrurile ar fi stat azi la fel.

Cînd v-ați gîndit prima dată la un desant al ilustratorilor tineri și ați făcut cu ei un club, cum arăta piața de carte?

Pînă prin 2000 lucrurile stăteau prost, surprinzător de prost pentru mine, care am copilărit înainte de Revoluţie, oho-ho, chiar în anii ’60-’70, cu tot felul de cărți, chiar cu reviste pentru copii (Arici Pogonici și chiar Cutezătorii). Nu înțelegeam ce se întîmplă, trecea timpul și noii editorii ori umpleau rafturile cu traduceri (care se iau la pachet cu ilustrația), ori cu niște monstruozități ieftine, ilustrate de anonimi (la propriu, nesemnate). Și, în timpul ăsta, noi tot trimiteam absolvenți pe piață gata să moară de foame! Advertising-ul, publicitatea nu e pentru oricine. Nu dezvolt subiectul acum.

Așa că m-am gîndit, împreună cu niște absolvenți din 2003, să ne organizăm cumva (și am făcut Asociația Clubul Ilustratorilor). Am expus împreună în galeriile UAP, unde puteam eu, am dat teme de atelier care puteau fi de ilustrație. Primele expoziții, atunci cînd eram puțini și chiar eram prieteni, au fost o bucurie pentru toți, era atît de nou totul! Nici nu ziceam că facem ilustrație, ci „imagini care spun povești“…

cr vrajitoare jpg jpeg

Ce șanse erau să ajungă să facă cu adevărat ilustrație în România? În cît timp estimați că s-ar putea întîmpla cu adevărat?

Speram să vină momentul cînd ilus­trația de carte să-și facă iar loc în lumea noastră, așa cum a fost cîndva. Dar speram să se întîmple mai repede, nu în zece ani. Făceam expoziții (chiar în străinătate), printam fanzine, chiar am tipărit cărți. Am colaborat cu instituții, ICR-ul din timpul domnului Patapievici, CREART-ul, ArCuB, AER. Numai editorii nu ne vedeau!

Am făcut un catalog, l-am trimis la edituri. AER-ul ne-a primit la Bookfest, asta a contat enorm pentru că s-a repetat (se repetă) an de an, lumea știe și ne caută standul.

Ați deschis, împreună cu Dinu Dumbrăvician, calea spre o colaborare între scriitorii români și ilustratori, prin antologiile pe care le-ați făcut în condiții grele (și mă refer și la bani, bineînțeles). Cît a contat acest efort în a-i face pe editori să conștientizeze nevoia de a scoate pe piață cărți frumoase?

Cred că pînă la urmă editorii au început să ne vadă. Calitatea noastră de bază a fost anduranța, rezistența. E atît de românesc să nu poți face nimic împreună! Sîntem atît de individualiști. Am rezistat și ne-am făcut prieteni, Faber Studio (adică Dinu & co), Oana Gruenwald (pe atunci la BIZ), Herbert Gruenwald, Florin Bican, Dana Moroiu, Nicolae Elek. Prima antologie a tipărit-o Elek la Proeditură și Tipografie cu bani de la o firmă privată. Florin Bican a adunat scriitorii, Faber a făcut layout. Din păcate, a fost un tiraj mic.

A durat ani de zile pînă să putem continua, în aceeași echipă, dar de data asta, Dinu Dumbrăvician a adus Editura Trei în ecuație și lucrurile au stat mult mai bine. Antologiile nu doreau decît să arate editorilor că există și scriitori dornici să scrie pentru copii, și ilustratori. Poate a avut efect pentru că, în ultimii cinci ani, chiar au apărut mai multe cărți ilustrate de artiști români.

oi2 jpg jpeg

Cum ați descrie cărțile publicate în ultima vreme?

Tot mai bune, mai frumoase, dar nu destul de multe încă. Sînt edituri care au făcut cărți pentru copii și apoi au renunțat, altele s-au apucat. Cartea Copiilor este o pionieră. Editura ART face pentru copii Arthur, Editura Trei face Panda, Editura Cartier face Codobelc. Sînt „diviziile“ lor pentru copii. Din fericire, unii dintre editori au aflat că există nu doar ilustratori, ci chiar graphic-designeri, și ăsta este un motiv pentru care, de fapt, arată cărțile mai bine.

Există în acest moment un trend și ilustratorii sînt chemați în diverse zone/publicații online (mă gîndesc la Scena 9), publicitate, să facă tot felul de proiecte. Cei mai buni au devenit scumpi. Cum credeți că vor evolua lucrurile?

Mi-e teamă că ne-am trezit într-o separație, ilustratorii din publicitate vin, în general, din departamentele de Design ale Universităților de artă. Se descurcă mai bine în publicitate, se organizează, găsesc banii, știu să se facă vizibili, sînt „branșați“, „hype“, sînt mai scumpi. Ilustratorii de carte vin (în general, nu toți) dinspre arta vizuală, graficieni, pictori. Educați să deseneze tot timpul, orice, lumea din jur sau lumea din capul lor. Unii dintre ei au fost studenți excepționali, puteau face orice, dar au ales ilustrația de carte.

Îi cunoașteți de cînd sînt studenți, ați fi mizat pe „gloriile“ momentului?

Irina Dobrescu este un exemplu de student excepțional, desenator minunat, persoană cultivată, prietenă cu cărțile. Sebastian Oprița, colegul ei, un adevărat povestitor vizual, era de așteptat să ajungă în cărți (și „în cărți“). Și alții au ilustrat cîte ceva, dar apoi au renunțat și s au întors în atelierele lor de artiști.

Cum ați descrie școala care îi formează pe ilustratori? Se adaptează și ea la mișcările pieței?

Sîntem o școală care încearcă să ofere o educație vizuală completă, doar că noi, la Grafică, le oferim din toate cîte ceva, computer, afiș, ilustrație, foto, animație și, desigur, mai ales desen. Nu avem însă o adevărată specializare, ca în Occident, unde există departamente de ilustrație, cu toate cursurile axate pe acest domeniu. Din păcate.

Dar oare piața noastră de ce are nevoie? Cifrele de școlarizare cele mai mari sînt totuși la Grafică, Design, ceea ce arată că aceste departamente răspund pieței, cred.

cr domnisoara poimaine jpg jpeg

Cum ar arăta cea mai bună dintre lumile editoriale posibile pentru un ilustrator?

Pe mine m-ar obosi să fac ce văd că fac tinerii colegi din Club (mă gîndesc la Oana Ispir, care e prezentă în toate mediile digitale, se străduiește „să posteze“ mereu cîte ceva), așa că mi-ar plăcea ca editorul să aibă un om specializat „pe vizual“ și care să știe să potrivească un ilustrator cu un scriitor. Să te solicite pentru că desenezi așa cum desenezi și să nu-ți ceară să faci altfel, cum nu-ți place (dar faci pentru că ai nevoie de bani, ești profesionist etc.). Mi-ar plăcea și să avem agenți de ilustratori sau, și mai bine, să ne caute cei din străinătate.

Prețurile noastre nu sînt mari și ar trebui să fie respectate de toți editorii, să existe numai contracte cinstite, ar trebui să nu ți se ceară probe gratuite prea multe, ar trebui să nu intervină nimeni în munca ta, să ți se solicite Bun de tipar, să primești exemplare gratuite, să nu faci muncă de graphic-designer. Să desenezi. Doar.

a consemnat Ana Maria SANDU

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Ramzan Kadîrov FOTO Profimedia
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Forțele ucrainiene au cucerit Lîman. Kadyrov cere utilizarea armelor nucleare tactice
Liderul cecen Ramzan Kadîrov, aparent devastat de înfrângerea de la Lîman, a cerut Rusiei să continue să lupte pentru „eliberarea” celor patru teritorii anexate cu toate mijloacele disponibile, inclusiv cu arme nucleare tactice.
politia drone jpg
Tehnologia nouă cu care sunt „vânați” vitezomanii din Cluj. E mai eficientă decât clasicele radare
Polițiștii clujeni apelează la drone pentru a-i liniști pe vitezomanii care gonesc pe șosele și riscă să provoace accidente și victime. Imaginile filmate de sus reprezintă probe în acest sens.
Cesonia postelnicu   foto TNB   main jpg
Cesonia Postelnicu, actriță: „Când am jucat în «Liceenii» a fost ca un vis, a fost minunea lumii“ INTERVIU
Cesonia Postelnicu, cunoscută mai ales pentru rolul zvăpăiatei Geta din „Liceenii“, povestește că a ales personajul fără să stea pe gânduri, chiar dacă era doar o adolescentă de clasa a XII-a.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.